„Singur eu… prin vreme… gând cutezător,
Pelerin, îmi caut misticul izvor
Undele luminii într-însul să vibreze
sufletu-mi gustându-l să nu înseteze!…”
(Virgil Maxim)
Filosof al culturii creştin ortodoxe, Artur Gabriel Silvestri a fost graiul identitar prelins ca un bucium bucovinean din adâncul sufletului său frumos pentru trezirea conştiinţei naţionale, pentru luminarea cugetului spre aura eminesciană, spre azurul înţelepciunii socratice dacoromâne a genialului Petre Ţuţea, spre edificarea culturii noastre întru Filosofia Duhului, prin care să se cristalizeze definiţia clară a creaţiei noastre autentice.
Istoric al civilizaţiilor, Artur Gabriel Silvestri a creat Şcoala spirituală – Artur Silvestri în care să se formeze, să se realizeze, să se finalizeze, să se răsfrângă în prezent şi viitor noua creaţie creştină de elită prin care să se lămurească definitiv specificul nostru naţional şi particularităţile de excepţie ale etnicului dacoromân.
Scriitorul Artur Gabriel Silvestri, prin multitudinea lucrărilor sale a vegheat şi a imprimat consecvent creaţia sa autentică pentru a pune piatra de temelie a Pantheonului Spiritualităţii Româneşti, invitând, ajutând, îndrumând şi călăuzind noi talente, sau consolidând pe cele deja consacrate, dar pe o nouă orientare, cea a spiritualităţii Creştine, în speţă cea Ortodoxă, astfel încât să se circumscrie Vârfului de conştiinţă naţionalistă – care este eternul EMINESCU.
Profetul Mihail Eminescu a intuit integral genialitatea, smerenia, suferinţa, jertfa, credinţa, curajul, răbdarea, mărturisirea, golgota, dragostea, misiunea şi vocaţia poporului dacoromân dându-i valoarea supremă de Destin al Crucii şi Învierii sale.
Cronicarul literar Artur Gabriel Silvestri a iniţiat în cadrul revistei Luceafărul, proiectul „noii geografii literare” în vederea strălucirii luminii noii creaţii spirituale în plan local, regional, provincial prin care să se surprindă structura psihologico-religioasă a poporului, respectiv a Neamului nostru, a identităţii sale printr-o fineţe analitică apropiată de cea a marilor reprezentanţi ai culturii creştine române din perioada interbelică, precum Nicolae Paulescu, Alexandru Mateevici, Nicolae Iorga, Ion Nistor, Vasile Pârvan, Vasile Ţepordei, Sergiu Roşca, Nae Ionescu, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae, Theodor M. Popescu, Nil Dorobanţu, Constantin Galeriu, Sofian Boghiu, Dumitru Bălaşa, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, C. Rădulescu-Motru, Simion Mehedinţi, Lucian Blaga, Constantin Noica, Sandu Tudor/ Ieroschimonahul Daniil, Alexandru Mironescu, Radu Gyr, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Andrei Ciurunga, Aron Cotruş, Constantin Virgil Gheorghiu, Dan Botta, Constantin Brâncuşi, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Horia Vintilă, Maica Teodosia-Laţcu, Maria Tănase, Pamfil Şeicaru ş.m.a.
Creatorul de instituţii şi de organizaţii profesionale Artur Gabriel Silvestri a fondat Asociaţia Română pentru Patrimoniu, editurile Carpathia Press, Intermundus şi Kogaion, Asociaţia Scriitorilor Creştini din România.
Creatorul vastului program cultural on-line, care însuma peste 100 de pagini web (dintre care un sfert de publicaţii periodice cotidiene, săptămânale şi lunare, plus 5 reviste literare în limbi străine, Artur Gabriel Silvestri a descoperit oameni noi, talente remarcabile, creaţii originale, colaboratori prieteni în ţară şi în străinătate, lărgind astfel Patrimoniul spiritual român şi dându-i o tentă ulterioară de artişti profesionişti, parte dintre colaboratori devenind ulterior creatori, editori, fondatori de programe şi de reviste prestigioase cu ecou în multe ţări din lume.
Sunt mândru că sunt ucenicul spiritual al Magistrului Artur Gabriel Silvestri!
Asemeni distinsului profesor Alexandru Nemoianu, „nu l-am întâlnit niciodată „faţă către faţă”, dar pururea El va rămâne prietenul nostru veşnic”.
Cărturarul Artur Gabriel Silvestri ne-a surprins prin Corola domeniilor abordate, pe care le-a elaborat cu analiză profundă, cu înălţare serafică, cu cuget fierbinte, cu inimă de foc, cu conştiinţă morală, cu smerenie faţă de Biserica Ortodoxă, cu dragoste faţă de Înaintaşii vrednici, cu cinstire faţă de Neam, cu supraveneraţie faţă de Maica Domnului, cu nădejdea unei comuniuni spirituale între cei consacraţi şi cei îndrăzneţi, cu clarviziune, domenii pe care le-a îmbrăţişat cu emoţie împărtăşindu-le Asociaţiei Române pentru Patrimoniu – creaţia sa.
Gânditorul Artur Gabriel Silvestri, construind în noua forma mentis, „geografia sa literară, a refăcut dimensiunea creaţiei creştine, schimbând ierarhia clasică, autonomă şi punând valorile autentice în locul spiritual prin excelenţă pe care îl meritau cu prisosinţă, o generaţie de aur, o generaţie de Elită precum cea interbelică. „Un ideal nu poate fi atins într-o generaţie. Sau idealul este minor, sau generaţia este naivă să creadă asta. Noi naţionaliştii creştini-ortodocşi ne adresăm viitorimii.” (Monah Atanasie Ştefănescu, Fragmente din Epistole, Ed. Scara, Bucureşti, p. 60)
Înţelepciunea străbunilor săi olteni l-au călăuzit ca pe un Torent carpatin pentru a se revărsa ca o Cascadă tumultoasă în tradiţia, credinţa, dragostea şi creaţia harică regeneratoare pentru poporul nostru valah, creştin ortodox întru universalitate şi transcendent, izvorul prin care susura generozitatea şi înţelepciunea sa copleşitoare, împletit cu cel al râului Bistricioara, imprimând pe aura Ceahlăului răsfrântă în azurul serafic al Strămoşilor daci, Icoana Getului ortodox Artur Gabriel Silvestri.
În fiinţa sa de dac ardea permanent o persoană creştină ca o copleşitoare vâlvătaie ortodoxă a Duhului întru menirile Sale cereşti, ca o personalitate de artă răsfrântă pe cerul Străbunilor, ca o infinită Coloană Brâncuşiană dăinuind peste vremuri sub stiharul României Tainice, prin care au străfulgerat marile sale iubiri: Dragostea pentru Dumnezeu, Dragostea pentru Fecioara Maria, Dragostea pentru Neam şi Patrie, Dragostea pentru Tradiţia, Ştiinţa şi Cultura creştină.
Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: ARTUR GABRIEL SILVESTRI – Lumină pentru eternitate”
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
IMPAR
Poet și cercetător literar al poeziei ebraice din perioada renașterii. S-a născut în orașul RĂDĂUȚI din Bucovina-România pe data de 16 octombrie 1930. La vârsta de 4 ani ,după ce a rămas orfan de mamă, care se îmbolnăvise, a fost crescut de bunici. –familia Auslander. În 1940 odată cu cedarea Bucovinei –Uniunii Sovietice – ,evreii din Bucovina și Basarabia au fost evacuați –în condiții neumane, respectiv au fost urcați în vagoane de marfă, fără a avea posibilitatea de a lua cu ei decât un rucksac sau o valiză cu cele strict necesare. Pe data de 13 oct.1941 ultimii 4000 de evrei au fost transportați la Atacki și de acolo în Transnistria. Dan, rămase în seama bunicilor de la o vîrstă fragedă, deoarece tatăl său emigrase în Palestina încă în anul 1939. După eliberarea din lagărele Transnistriei bunicii cu micul Dan s-au întors în România. În 1946 Dan a emigrat singur în cadrul Emigrației tineretului –Aliat Ha-Noar,, în Eretz Israel. Legătura cu tatăl său a fost dificilă. Tănărul Dan a intrat în kibuțul Gad integrîndu-se în acest mediu. Apoi, a învățat la Seminarul kibuțurilor. Ca absolvent –educator a intrat în învățămînt. A fost mai întîi învățător. După absolvirea Seminarului kibuțurilor,ca profesor a predat la Kiriat Gad. În 1956 se mută la Ierusalim și studiază la Universitatea Ebraică. A predat ca profesor la Gimnaziul Rehavia. În 1976 devine profesor în cadrul Univesității din Ierusalim și cercetător al poeziei ebraice din Evul Mediu…Primele sale poezii le-a publicat în 1949 și mai apoi în 1956. Toate aceste versuri de început au apărut în ziarele și revistele acelor ani. Dar, prima carte ,,ȘAON haȚEL,, (Ceasul din umbră) în care a selectat o parte din operele sale a cunoscut lumina tiparului în 1959 .Pe parcursul anilor au cunoscut versurile sale noi apariții prin cele șase cărții. După fiecare carte , cronicari au analizat , la vremea sa,mănunchiul de poezii,în revistele vremii. Dan Pagis avînd o formație intelectuală și cunoscînd cîteva limbi germana, franceza și engleza-fapt care i-a permis și abordarea profesiei de traducător și redactor. O ultimă carte a sa a apărut în 1991- Lucrarea conține numeroase versuri din arhiva personală cît și fragmente de proză. O preocupare deosebită a poetului a fost perioada,,CATASTROFEI HOLOCAUSTULUI,,a anilor cînd evreii –nu numai din Bucovina ,Basarabia ,ci și din unele țări din Europa precum Ungaria,Polonia au fost măcelăriți fie în Camerele de gazare,îngropați de vii în urma nenumăratelor boli infecțioase, a lipsei de hrană elementată (Transnistria). Unul din primele sale versuri în care se reflectă suferințele celor evacuați ,,Scris cu creioane pe vagon,, a apărut în 1970. Trebuie subliniat faptul, aceste versuri ,prin puternicul lor mesaj au fost alese de a străjuii pe Andarta de la YAD VA ȘEM din Ierusalim. Le vom găsi deasemenea pe Andarta fostului lagăr de la Bîltzi. În cartea,, Poetul cu cerneală secretă,, vom citi versuri tăioase,precum ,,Nopți sigilate/În fumul tăios,de oțel/ în rătăcirea pescărușilor,fără țintă/la răspîndirea bărcilor negre. Amintim lectorilor, poetul se referă la trecerea forțată a Nistrului, unde și-au găsit pieirea numeroși deportați. În alte versuri ,,Fabricantul de arme,, exprimările sunt tăioase,, Aruncat ca un instrument în lingura războaielor/ Și tot ce-am trăit încet/ S-a dărămat. Menționez în mod deosebit,,Poetul cu ceneală secretă ,,în care poezia ,,ULTIMA rugăciune a lui Saul,, este sguduitoare prin imaginile adînci ,influențînd cutremurător, lectorii. ,,Portretele poeților,, în curs de apariție la editura ,,Bialik,, în care cronicara face o analiză substanțială –comparativă a poeților de origine romînă Paul Celan și Dan Pagis. Cu mulți ani înainte ,pe cînd la un seminar al Universității din Ierusalim au participat cei doi poeți de origină romînă-amintiți mai sus- la care li s-a alăturat scriitorul și cronicarul Iehuda Amihai. Ceea ce a determinat-o ,în ultimă instanță a scrie despre Dan PAGIS șI Celan a fost mediul,educația primită de aceștea în anii 20.Ambii au fost educați în limba germană-ani 20 a secolului trecut. Ambii au părăsit Romînia după perioada fascistă. Celan poposind o perioadă în Germania, după care s-a stabilit în Franța, iar Pagis a fost educat și s-a integrat în mediul israelian. De altfel, cu prilejul vizitei lui Celan la Ierusalim, s-a constatat că limba ebraică nu ia fost străină. Ambii scriitori au primit o educație religioasă, în vremea copilăriei. În ceea ce privește activitatea educativă a lui Pagis, e demn de menționat perioada cînd a fost cercetător al ,,copilăriei poeziei ebraice (PIUT) și a predat la catedra ,,literatura ebraică primitivă,, a Universității în paralel cu literatura Baroc. De altfel, chiar în școlile din Germania sunt analizate unele poezii ale lui Pagis ,în special cele care se referă la perioada holocaustului .Poezia sa,,Lovitura de moarte(Pogaat mavet)-textul a fost tradus pe note muzicale ,iar în unele școli a devenit foarte cunoscut. Împreună cu versurile amintite mai sus,,,,Scris cu creionul pe vagon și semnat,, au devenit foarte cunoscute în școlile din Germania. 
Dacă să pornim de la înțelesul cuvântului „necesitate”, atunci esența fenomenului exprimă latura fundamentală a unui lucru destul de important în existența individului. Acest lucru se plasează între utilitate și semnificație, aspecte ce satisfac anumite exigențe ale omului și societății acestuia. În contextul dat, fenomenul de necesitate și importanță are tangență majoră și cu zilele de sărbători ce au loc în cadrul unei societăți, – acestea satisfăcând cerințele spirituale ale cetățenilor. Sărbătoarea din cadrul unei societăți este o zi prin care se comemorează un anumit eveniment istoric, religios, cultural, iar omul este acel care își întrerupe activitatea obișnuită de muncă pentru a se bucura de manifestările organizate cu acest prilej. În asemenea mod se sărbătorește și așa-numita Ziua Națională – zi în care un popor își marchează o întâmplare foarte importantă din istoria propriei țări. Așa fiind, vom vorbi despre Ziua națională a României, 1 decembrie, eveniment sărbătorit de întregul popor român, eveniment de o mare pondere ce caracterizează și reprezintă identitatea unui stat și a unei națiuni.
După 1989 asistăm la primul război între stat şi Biserica Ortodoxă Română. Închiderea bisericilor în perioada stării de urgenţă a iritat clerul şi mirenii ortodocşi. Lumea a înţeles cele două luni de recluziune pandemice, dar nu interzicerea Paştilor şi a slujbei de Înviere. Fără credinţă omul este un robot. Nu mai are speranţă. După starea de urgenţă, Biserica şi credincioşii ortodocşi s-au aşteptat să le fie respectate drepturile şi libertăţile religioase, conform Constituţiei României. Clerul şi mirenii s-au simţit persecutaţi de stat, când poliţia a intrat peste enoriaşi ca să „spargă” slujbele religioase şi să fie amendaţi preoţii şi credincioşii, asta în timp ce se organizau alegeri locale şi campanii electorale pentru alegeri parlamentare. Dubla măsură a statului faţă de Biserică şi partide a enervat poporul credincios creştin-ortodox. Întrunirile electorale fără rerspectarea indicaţilor sanitare au fost permise şi politicienii nu au fost amendaţi, iar credincioşii au fost amendaţi pentru că se rugau respectând un drept constituţional. Mall-urile şi marketurile au devenit noile „biserici” laice, unde consumatorii se pot îmbulzi, iar slujbele sau pelerinajele religioase sunt percepute de stat ca inamicul statului. Pelerinajele au fost restricţionate, ca cel de la Sfânta Parascheva de la Iaşi, când mirenii au trebuit să participe doar cu buletinul din localitate, fiind o decizie discriminatorie faţă de alţi creştini din ţară, fără ca CNCD să facă scandal. Identic s-au impus restricţiile şi la Sf. Dimitrie, patronul Bucureştiilor. Încălcarea libertăţii religioase a culminat cu perturbarea unei slujbe religioase la Constanţa, care s-a lăsat cu amenzi grele. A fost picătura care a umplut paharul, mai ales pentru IPS Teodosie, cel mai vocal apărător din ierarhia BOR, pentru drepturile religioase ale românilor. IPS Teodosie îi scria premierului Ludovic Orban că nu va îngădui ca dreptul de a-l cinsti așa cum se cuvine pe Sfântul Andrei să fie „călcat în picioare de cei care nu au frică de Dumnezeu și se închină unei științe absurde, care nesocotește pe om în integralitatea sa: trup, dar și suflet”: „Ce veți face? Ne veți bate, amenda, aresta și executa pe toți cei care vom merge să ne rugăm la Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii sale ?!? Veți asmuți justiția și forțele de ordine împotriva propriilor frați și surori pentru a vă atinge scopurile fixate?”. El avertiza Guvernul să nu subestimeze dorința oamenilor de a striga din nou în stradă.