Motto:
„Sine ira est studio”
(„Senini si iubitori de aproapele nostru”)
Publius-Cornelius Tacitus
Distinse D-le Primar Ing. Ec. Florin Porge;
Preacucerniti Parinți;
Doamnelor si Domnilor Consilieri ai Primariei Vascau;
Stimat auditoriu:
Astazi 31 August 2020, pentru mine si Familia mea este un moment de viață, de existență social-comunitară, special. Decernarea titlului de „Cetățean de Onoare” a orașului Vașcău, un titlu atribuit pentru intreaga mea activitate professional-artistică, didactică și cultural-patriotică desfășurată pe parcursul a peste cincizeci de ani de muncă și creație, din care o mare parte a acestor ani au fost dedicați, în anii tinereții mele comunității vășcauane și a zonei limitrofe a Crișului Negru Superior.
Aici, în aceasta zonă mirifică au fost puse bazele implinirilor mele artistice superioare prin trudă, sacrificii si datorită influenței spirituale superioare a locului. Comunitatea vășcăuană zonal-istorică conștientizând, este martoră a parcursului greu și sinuos al subsemnatului în drumul catre marile împliniri profesionale și morale realizate în decursul timpului.
Lutul, marmora, metalul și lemnul din zonă, forme de civilizație istorică seculară, au fost materiale generoase, ascultătoare, benefic transformate în mintea şi mâinile mele, sfidând neajunsurile, dar clădind prin implicare, abnegaţie, educaţie şi învăţătură „Castele Spirituale” înălţătoare, în mod special conştiinţei copiiilor din zonă, a elevilor de la școlile – din Vaşcău, Câmp, Câmp Moţi, Vărzari, Cărpinet, Poiana, Sălişte, Leheceni sau Crâștior, Izbuc, Sustiu sau Lunca Vașcăului, finalizând pe o arie mai largă dar profundă cu Șteiul, Câmpani, Băiţa sau oraşul Nucet.
Beneficiară atunci şi astăzi a fost şi populaţia majoră, cu mare folos personal, creând satisfacţii şi realizări de ordin cultural-spiritual neperitoare, spre exemplu descoperirea şi punerea în valoare patrimonială a:
– Statuii Vânătorului de Munte
– Bustul martirului Nicolae Bogdan
– Altarul din Marmora policromă de la Biserică Catolică
– Statuia Fecioarei – fiica sculptorului Daniel Andriţoiu din cimitir
. – Fiinţarea câţiva ani la rând (o iniţiativă personală) a „Cercului de olărit” de la Şcoala Generală Sălişte de Vaşcău – fără a fi remunerat de către cineva – mobilizând cursanţi, viitori tineri olari-ceramiști – pentru a continua tradiţia meşteşugului ceramicii populare în zonă
– Organizarea practicii de vară a unor studenţi a Secţiei de sculptură a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti în Vaşcău
– Activizarea pentru câţiva ani a unei Secţii Externe de Pedagogia Artei a Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, în spaţiile Liceului Mecanic al orașului Ștei
– Înfiinţarea unor Cercuri Culturale de Creaţie Artistică şi Expoziţii de Artă Plastică cu character itinerant sau permanent, realizarea de Muzee Etno-Folclorice cu mii de piese exponate, şi multe altele.
Cu caracter personal am elaborat în anul 1980 Studiul Metodico-Știintific – Lucrare de Gradul I academic „Valea Crișului Negru Superior – Izvor de inspiraţie pentru tinerii artişti plastici, evaluare pentru Academia de Arte Plastice din Cluj Napoca”. Curicullum Vitae (CV-ul), sta mărturie a acestor realizări şi adevăruri. Continue reading „Cornel Teodor DURGHEU: Alocuțiune cu ocazia decernării titlului de „Cetățean de Onoare” al orașului Vașcău”
Astăzi o să scriu despre o sectă anume. Aceea a românilor care locuiesc departe de casă, în țări străine, dar își iubesc țara ca pe o mamă bătrână și dragă, trăind încă în casa unde s-au născut, unde au primit prima gură de aer natal, prima rază a soarelui, primele iubiri. În casa unde se întorc să simtă miros de mere și gutui păstrate în geam, miros de veșnicie, să aprindă o lumânare în cimitirul din ce în ce mai umil.
Patriarhul Daniel a oficiat la jumătatea lui august în cartierul bucureștean Titan o slujba de târnosire a Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”, alături de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul și un mare sobor de preoți și diaconi, cu toţii purtând mască. Patriarhul Daniel și toți preoții și diaconii au purtat măști de protecție, deși nici legea, nici regulile impuse de Sfântul Sinod, nu le-au cerut asta. Au făcut aceasta, ca să arate cât de solidari sunt cu credincioșii care sunt obligați să poarte mască, precum și pentru a demonstra că Biserica este întotdeauna alături de stat în eforturile sale de combatere a epidemiei de coronavirus, Patriarhul Daniel le-a cerut și celorlalți co-slujitori să poarte mască, asta chiar dacă slujba s-a desfășurat în public. A fost un semnal clar prin care toţi slujitorii sfântului altar din România au înţeles că trebuie să poarte mască, deşi nu este obligatoriu, în timpul slujbelor religioase. Mai mult, sunt preoţi care deja împărtăşesc credincioşii cu linguriţe de plastic de unică folosinţă, deşi nu este canonic, Sfântul Sinod al BOR a reiterat recent că împărtăşania se oferă cu o singură linguriţă, conform tradiţiei bizantine din secolul VIII. De aceea, au apărut destule cazuri de preoţi care împărtăşesc, cu masca pe faţă şi cu mănuşi, din linguriţe de unică folosinţă, pe lângă faptul că încalcă canoanele bisericeşti, pot sminti credincioşii ortodocşi practicanţi, care şi aşa s-au redus destul de mult cu prezenţa la slujbele religioase în urma pandemiei. Nici măcar autorităţile laice nu cer să se depăşească cerinţele şi acele restricţii normative, pe care unii preoţi le aplică cu un exces de zel neînţeles. Mireanul aflat la Liturghie în faţa altarului poate fi smintit, când vede preotul, care vine mascat şi înmănuşat cu teamă de Covid, nu cu dragoste şi frică de Hristos. „Turma mică şi fricoasă” ştie că Trupul Domnului din Potir este vindecare de boli, nu sursă de îmbolnăvire.