Eleonora SCHIPOR: Două măsuri comemorative de mare valoare

Zilele acestea am fost prezenți câțiva oameni de creație din ținutul noastru la două măsuri comemorative.

Prima a avut loc în incinta bibliotecii centrale din orașul Storojineț în prezența celor mai buni bibliotecari din raion, profesori, ziariști, scriitori.

Într-o atmosferă solemnă toți cei prezenți l-am comemorat pe cel care a fost publicistul, ziaristul, omul de cultură Ivan Semeniuk. Despre acest om deosebit am vorbit deja.

Această a doua comemorare (prima a avut loc la Hliboca) a fost pregătită tot de fiica sa Galina Semeniuk-Sâsoletina, cunoscută compozitoare, autoare de versuri și cântece, activistă pe tărâmul cultural. Reamintim că prima măsură comemorativă de acest fel a avut loc la Hliboca.

S-a organizat o asemenea măsură și la Storojineț, deoarece o vreme oarecare regretatul ei tată, ziaristul Ivan Semeniuk a lucrat și la redacția din Storojineț.

D-na Galina a pregătit o frumoasă expoziție de cărți, ziare, fotografii dedicate tatălui, o emisiune radiofonică, imagini pe ecranul multimedia din viața și activitatea tatălui ei. A prezentat cartea „Continuitatea neamului” (apărută în limba ucraineană) chiar nu demult la una din editurile noastre bucovinene.

Celor prezenți le-a dăruit cărți. A povestit cu multă emoție despre tatăl ei, a interpretat la chitară, dar și vocal câteva cântece solo, dar și cu colega cu care fac un duet minunat de circa aproape 5 ani – Natalia Cernuhina.

Toți cei prezenți au rămas plăcut impresionați de atmosfera în care s-a desfășurat măsura comemorativă.

Cea de a doua a avut loc tot zilele acestea la biblioteca din satul Cuciurul Mare, raionul Storojineț. Este satul de baștină al regretatului bibliograf, folclorist, om de cultură Mircea Mintencu, de la a cărui trecere în neființă se împlinesc acum acestea 40 de zile.

Comemorarea sa a fost organizată de bibliotecara șefă a acestei biblioteci Natalia Bevțic cu susținerea președintelui comunității teritoriale Cuciurul Mare dl Vasile Toderenciuk. Prezenți la comemorare au fost cunoscuți scriitori, publiciști, ziariști, profesori, oameni de cultură, activiști din ținutul nostru, printre care: Vasile Vascan, Miroslav Lazaruc, Tamara Mincenko, Ivan Sanduleac, Rodica Zegrea, Maria Gulei, Olga Șevcenko, Galina Sâsoletina, Ivona Lughina, subsemnata și alții. Desigur au fost prezenți activiști ai satului, câteva rude.

Doamna Natalia Bevțic a vorbit frumos despre omul, activistui, cititorul, prietenul tuturor bibliotecarilor din raion și nu numai, Cetățeanul de onoare al satului Cuciurul mare Mircea Mintenco. Am avut ocazia să vedem imagini la calculator prezentând crâmpeie din viața și activitatea acestul om erudit. A fost unul dintre cei mai activi membri ai cenaclurilor noastre literare, fiind prezent la zeci de prezentări de carte, întâlniri cu oameni de vază, date remarcabile din cadrul instituțiilor culturale din raion, regiune, și din alte părți ale Ucrainei.

Rând pe rând vorbitorii s-au referit la calitățile lui de om de cultură, la cunoștințele vaste manifestate în domeniul literaturii, muzeografiei, culturii, civilizației…

Personal am vorbit despre cele două cărți pe care le-am tipărit de și despre Mircea Mintenco. Prima îi aparține autorului însă-și. Se numește „Izvoarele cristaline ale inspirației”. Cea de a doua „Din toată inima” i-am dedicat-o eu personal, adunând în ea toate cele ce i-au fost dedicate: poezii, cântece, felicitări, portrete, scrisori, diplome, mulțumiri… ele, aceste cărți vor dăinui de-a pururi, rămânând ca o amintire de neuitat despre cel care a fost Mircea Mintenco.

Ne-a bucurat faptul că la propunerea și cu susținerea conducerii Comunității, și a bibliotecii va fi organizat un muzeu în cinstea sa, iar biblioteca sătească va purta numele lui Mircea Mintenco. Urmează ca toată documentația, procedura respectivă să treacă toate instanțele cuvenite.

Sincere mulțumiri tuturor celor care au depus efort, cheltuială, cunoștințe pentru a face din zilele noastre o sărbătaore, fie ea și comemorativă, evocând memoria acestor personalități ale ținutului nostru bucovinean.

———————————————

Eleonora SCHIPOR

Ucraina

2 septembrie 2020

Eleonora SCHIPOR: Poetul Ilie Motrescu – veșnic viu în inimile noastre

Luna august a fiecărui an din viața noastră se asociază și se va asocia mereu în viața mea cu numele regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu.

Dacă ar fi trăit, anul acesta ar fi împlinit frumoasa vârstă de 79 de ani.

Nu odată am scris despre viața și opera acestui vrednic fiu al neamului nostru. Cititorii noștri cunoasc toate aceste publicații, cât și cărțile pe care le-am publicat în memoria poetului, dar și comemorările și prezentările de carte, organizate în toți acești ani.

Zilele trecute am organizat la biblioteca centrală din Pătrăuții de Jos o expoziție cu câteva dintre cărțile și o mică parte din multele materiale dedicate poetului în acești ani.

Îi sunt foarte recunoscătoare doamnei bibliotecare șefe Maria Ștefureac pentru inițiativa de care a dat dovadă. Pe parcursul săptămânii viitoare, toți doritorii vor putea lua cunoștință cu viața și opera poetului. De asemenea cititorii vor putea lua cunoștință și cu conținutul unor materiale, cu versurile, fotografiile, traducerile poetului crăsnean. Expoziția este destinată tuturor cititorilor, doritorilor, vizitatorilor, tuturor celor care vor să cunoască mai detailat viața și destinul unuia dintre cei mai talentați poeți ai acestui meleag.

În timpul apropiat vom organiza împreună cu harnica doamnă bibliotecară o măsură comemorativă dedicată memoriei copământeanului nostru Mircea Mintenco, de la a cărui trecere în eternitate vom marca în curând 40 de zile.

Sincere mulțumiri doamnei bibliotecare Maria Ștefureac pentru faptul că împreună, de-a lungul anilor am organizat și cred că vom organiza încă multe măsuri, prezentări de carte, comemorări, expoziții, discuții online (temporar) cu cititorii și vizitatorii bibliotecii noastre.

Poetului Ilie Motrescu

S-a născut la poale de Carpați

Într-o casă cu mulți frați,

Întru-n august fierbinte,

Un băiat simpatic și cuminte.

La școală bine învăța,

Sportul și muzica iubea,

Și mai iubea glia și neamul,

Doina, satul, codrul, ramul…

Poezii a început a scrie

La o vârstă fragedă – se știe,

De la bun început s-a văzut

Că-i un talent cu adevărat înnăscut.

Bunul Dumnezeu cu har l-a miruit,

Sfântul Ilie puțin noroc i-a dăruit

Și în scurta-i sa viață

A creat o operă măreață.

A rămas pentru vecie

Opera poetului Motrescu Ilie,

Iar noi cât pe lume vom trăi

Cu gândul la destinul său vom fi.

———————————————

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

16 august 2020

Eleonora SCHIPOR: In Memoriam Mircea Mintenco – Rămâne numele în veci neuitat!

E greu de scris asemenea materiale. Chiar și pentru acei care toată viața sunt legați de arta scrisului. Dar, vine un moment al vieții când trebuie să scrii despre o persoană pe care ai cunoscut-o, la timpul trecut, or, așa e legea vieții. Toți vin în această lume și vine o zi când trebuie să plece spre un alt tărâm.

Iată că pentru un vrednic bucovinean, om care toată viața și-a dedicat-o cărților, etnograf, bibliograf, muzeograf, un bun cunoscător al meleagului natal, dar și al limbii române, Cetățean de Onoare al satului natal Cuciurul Mare, a sosit ora plecării spre un alt tărâm.

Ne-a părăsit, cam pe neașteptate, Mircea Mintenco, din Cuciurul Mare, (or, moartea niciodată nu este așteptată de nimeni), deși știam că este cam bolnav, totuși ne gândeam că va mai fi printre noi, ne va bucura cu vastele-i cunoștințe în toate domeniile, cu vorbele-i înțelepte, cu sfaturile sale.

Astă iarnă, la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani, l-am felicitat pe paginile ziarelor noastre, urându-i mulți ani înainte și succese în toate domeniile în care a activat. Ba a mai avut parte și de o sărbătoare literară în incinta bibliotecii din satul natal. Nu bănuiam atunci, nici de cum, că este ultimul său jubileu pe acest pământ și în această viață trecătoare. Dar, soarta își are legile ei și nu se prea socoate cu doleanțele noastre, de cele mai multe ori.

Cum spuneam la început dl Mircea Mintenco, toată viața a iubit, a prețuit, a citit, a procurat și a dăruit cărți. Din ele cunoștea atâtea lucruri interesante. A lucrat o vreme chiar bibliotecar, având și studii în domeniul culturii. Studia prin biblioteci și arhive adunând lucruri interesante despre marii înaintași ai vremurilor. Despre unii dintre ei publica materiale pe paginile ziarelor bucovinene, dar și din alte regiuni ale Ucrainei. A colaborat cu mai multe biblioteci și muzee din Ucraina, Rusia, Moldova, România, Canada și alte țări ale lumii.

A studiat viața și opera marilor oameni atât ucraineni, cât și români, cum ar fi Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mircea Streinul… Ultimul din această listă i-a fost și consătean și se mândrea mult cu acest lucru.

A mai adunat și valorificat folclor autentic, pe care l-a studiat și șlefuit cu multă atenție și răbdare, iar apoi l-a publicat pe paginile ziarelor și revistelor cu care a colaborat.

Era cunoscut cu multe personalități ale timpului său, cu unii fiind chiar prieten. Cu binecunoscutul regizor și actor ucrainean Ivan Mîkolaiciuk a fost un bun prieten, ca și cu mulți alți compozitori, poeți, artiști, pictori, sculptori, regizori…

Era membru al mai multor Asociații, cluburi literare, Laureat al câtorva concursuri literare.

Cu vreo 10-11 ani în urmă am făcut cunoștință personal, deși il cunoșteam din ziare, dar și din activitățile desfășurate, de peste vreo 30 de ani, și tot atunci datorită dumnealui a luat ființă Cenaclul nostru literar pe care l-am numit „Familia”. Din ea fac parte oameni de cultură, artă, literatură – scriitori, pictori, lucrători ai sferei culturale, profesori, meșteri populari. Am participat împreună la zeci de evenimente importante – prezentări de carte, întruniri literare, întâlniri cu oameni de vază, recitaluri poetice, festivaluri, sărbători ale limbii materne, comemorări etc. Am vizitat muzee, expoziții, vernisaje, biblioteci, mănăstiri, făcând cunoștință cu oameni de cultură, cu locuri interesante legate de istorie și civilizație. Peste tot am dăruit cărți, ziare, reviste. Am primit și noi în dar asemenea lucruri din partea lor.

Văzându-i dorința și afecțiunea manifestată față de toate acestea l-am ajutat ca în anul 2011 să scoată de sub tipar cartea sa proprie „Izvoarele cristaline ale inspirației”, apărută la editura „Prut” din Cernăuți în ediție bilingvă. Peste un an am scos de sub tipar cartea mea proprie „Din toată inima”, în limba ucraineană, având texte și comentarii românești. Am adunat în acea carte materialele de prin ziare, poeziile, felicitările, scrisorile, diplomele, ce i-au fost dedicate, transmise și înmânate. Am mai adăugat o serie de portrete ce i le-au dedicat de-a lungul anilor unii pictori cunoscuți. I-am făcut o surpriză atunci către aniversarea celor 75 de ani ai vieții.

Cu părere de rău în ultimii ani din cauza stării sănătății n-a mai putut participa la întrunirile noastre, dar era la curent cu toate evenimentele. Șefa bibliotecii din satul Cuciurul Mare, neobosita doamnă Natalia Bevțic, și ea membră activă a Cenaclului nostru, îi ținea la curent cu toate evenimentele. Tot ea i-a dus la domiciliu până în ultimele zile ale vieții cărți și ziare din biblioteca pe care a frecventat-o pe tot parcursul vieții.

D-na Natalia a fost cea care ne-a și anunțat vestea tristă despre trecerea sa la cele veșnice. L-am petrecut pe ultimul drum, venind cu flori vii, lumânări și tristețe, câțiva dintre membri Familiei noastre literare, săteni, rude, cunoscuți. Un mare ajutor la ceremonia de înmormântare a acordat primarul Comunității teritoriale Unite din Cuciurul Mare dl Vasile Toderenciuk. El a fost ajutat și sprijinit de echipa de la primărie și de neobosita doamnă Natalia Bevțic. Cuvântări de rămas bun au rostir ei amândoi, și noi, cei care l-am cunoscut ca om de cultură, ca om al cărților, al cuvîntului scris și tipărit. A plecat să-și doarmă somnul de veci în cimitirul satului natal alături de fratele geamăn Dragoș. Tot aici sunt îngropați și părinții, și sora din partea mamei.

După înmormântare, chiar în discuția cu domnul primar al comunei s-a luat hotărârea ca biblioteca din satul Cuciurul Mare să-i poarte numele. Urmând ca toate documentele și hotărârile pentru a întocmi actele necesare să fie pregătite în timpul apropiat. De asemenea până la organizarea unei camere-muzeu dedicată vieții și activității celui care a fost Mircea Mintenco, să fie organizată o expoziție de cărți, ziare, fotografii, scrisori, diplome, portrete de și despre omul, a cărui viață a fost dedicată cărților.

Rămâne ca și noi să contribuim la completarea acestui muzeu, cât și la înveșnicirea în neuitare a celui care a fost Mircea Mintenco, un vrednic bucovinean, al cărui nume nu trebuie dat uitării.

———————————————

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

26 iulie 2020