Alexandrina TULICS: Trecerea (versuri)

Sunt miere, vierme, bici!

 

Eu sunt grădina
în care soarele răsare doar pentru mine,
ploaia îmi doarme pe prag,
Vântu-și acordează în miresme, suspine,
aduse din vară spre toamnă,pe-nserat.
Eu sunt floarea cu nume de soare,
de râu și potecă spre cer,
Mielul cel dus pe umeri de Domnul ,
când în lume, binelui, păcii, luminile-i pier.
Eu sunt roua ce-aduce răcoarea
în litere scrise de ea ,
mierea, dulceața și amăraciunea ,
cănd nu e liniște în casa și în țara mea.
Sunt pelinul ce-l dau omului rău să-l înghită,
când rău-și aruncă puterea-ntre oameni,
Sunt sămânță ținută în cer la lumină ,
Ce mi-o pune Domnul în vers ,
spunându-mi;să sameni!
Sunt vifor în vară când mor aripioare
și bardă când hoții de țară mă fură,
Sunt bici când străinii gonesc căprioare
și mor urșii cu sânge la gură …
Sunt vierme de dor când îmi cânt ciocârlia ,
ungere sfântă plângând,
Mă ridic și-mi înnod -nlăcrimarea,
când pe genunchi către Tatăl …România o strig !

 

 

Trecerea  

 

Bat clopotele -n jurul unui om ,

Se-adună lumânările-n șoptire,

Tristețe? -ntreabă câte-un trecător.

Nu! O dulce izbăvire!

Ce triști sunt pomii, zice unul,

Ce mult ar vrea defunctul, cucul să îi cânte,

Era un om,nu prea voinic,

Dar când în rugi se cobora,

știa să-L facă pe Domnul să-l asculte.

Bat clopotele în jurul unui suflet,

Și ..parcă se aude o vioară?

Nu… e vântul subțirel în crengi

iar lacrimile din broboadă se -nfioară.

Urcănd încet spre țintirim,

ne ducem dorul la -ngropare,

Că pe pământ nu mai e loc

de dragoste, iubire și în inimi soare.

Se urcă dorul între brazi,

Să-i fie dor de-acasă,

Să îi privească pe ai lui rămași

cum triști se-adună sau veseli stau la masă.

În țintirim …puhoaie de albini,

bat toaca întrun zbor de aripi,

Mi-e dulce floarea de mălin ,

Să o arunc în groapă?

nu.. la piept o țin în fața morții,

cu ea am să mă laud.

Fanfara tristă bate ritm ,

de dor de dus de-acasă,

În depărtări un cucurig

acompaniază un ascuțit de coasă.

Noian de fluturi se reped

să se sărute-n flori,

E sărbătoare în ale lor culori ,

nu e nici bocet, nici urmă de regret-fiori.

——————————–

Alexandrina TULICS

Delafield, S.U.A.

 31 August 2020

(album Splendori)  

 

 

 

Lasă un răspuns