Alexandrina TULICS: Iubiri, tristeți de vară

…credeam că numai eu, mă trezeam cu ochii și gândul pe nuc, acolo unde era ‘camera de zi ‘a șederii mele la bunic.

 Acolo mă suiam în pijama, cu dorul de miez de nucă și cântat, de dezmierdat păsările imitându-le dar mai ales cântând cât mă ținea vocea, repetând pe marea scenă verde, cu miros de iod, înțepător,unde mă credeam artistă.

De acolo culegeam informațiile ‘cine mai trecea pe drum ‘ și le vărsam bunicului neatent la noutățile zilei.

Nucul mă ținea pe crengile-i ca pe mâini de mamă dar mai ales bunică, pe care aș fi vrut-o în fiecare vacanță.

După poveștile spuse despre dânsa, mă duceam câteodată și o căutam după ușile încăperilor șopțindu-i chemări dulci doar de mine și ea știute.. să vină să ne gătească, spele dar mai ales să mă țină în brațe… în brațe, brațe, brațe…

 

Iartă-mă

Iartă-mă-n cântarea goală,
fără har și rugăciune,
Fără bucuria-Ți- sfântă,
dar bogată în tăciune,

Îartă-mă în bucurie,
Când nu vine de la Tine,
Iartă-mă în cântărire
De-s ușoară în vorbire.

Iartă-mă în soare, pâine,
Apă, fără mulțumire,
Iartă-mi caria-n cârtire,
Și de secetă-n iubire.

Iartă-mă-n copii și pace,
în iubirea cea știrbită,
Scapă-mă de înălțarea,
Ce mă face mulțumită.

Iartă-mă de ‘pietre-n mână’
în privire și-n gândire,
Dă-mi iubirea și dorința,
Să m-asemăn doar cu Tine.

 

La cruce

M-am așezat sub cruce
și-am plâns miresmi-salcâm,
cu felinarele castanilor,
lacrimi de ceară,
ce curg din rănile-Ți,
făcute de nebuni.
Cu mierea albinelor
aș vrea să Te alin;
Bujori cu-obrajii palizi
sub cruce să îi pun,
cu iarba ce-Ți jelește
din rănile făcute,
și-un stol de păsărele,
în foc, un vânticel să-Ți sufle.
Continue reading „Alexandrina TULICS: Iubiri, tristeți de vară”

Galina MARTEA: Rodica Elena Lupu – producătoare de antologii notabile

Este cunoscut faptul că scriitoarea și editoarea Rodica Elena Lupu realizează lucruri foarte frumoase întru completarea continuă a literaturii române, dar și întru îmbogățirea patrimoniului cultural român. Aceasta este o acțiune notabilă în arta scrisului, dezideratul fiind exprimat în mod real prin producerea de opere literare de o pondere aparte. În cazul dat ne vom  referi la culegeri de lucrări reprezentative, așa numitele Antologii, în care sunt prezente operele literare ale scriitorilor români din toată lumea. Așa fiind, Rodica Elena Lupu, scriitoare renumită din România, dar și editor suficient de talentat, valorifică în mod sistematic domeniul literar-editorial, în rezultat oferind produse și servicii de înaltă calitate. Având această oportunitate și activând cu mare iscusință în domeniul respectiv, Domnia sa produce în mod nespus de activ valori literare care sunt atât de necesare ființei umane în dezvoltare. Aceste lucruri sunt realizate prin intermediul Editurii „Anamarol” din București, director și editor fiind Rodica Elena Lupu, la rândul ei deținând și titlul onorific de Doctor Honoris Causa; având în palmares și titulatura de academician, scriitor, poet, romancier, eseist, publicist, jurnalist cultural, antologator, manager.

Cu experiența corespunzătoare, distinsa scriitoare și editoare pune la dispoziția cititorului antologii de valoare, cu conținuturi interesante și titluri foarte sugestive, iar coautorii acestor lucrări sunt scriitori de mare calibru din cultura română și cea universală, aceștea abordând genuri literare prin poezie, proză, eseu. Printre scriitorii celebri (dar și mai puțin cunoscuți) ce fac parte din antologiile elaborate și coordonate de Rodica Elena Lupu se regăsesc: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Martha Bibescu, Emil Cioran, Aristide Buhoiu, Lucian Blaga, Nicolae Manolescu, George Coșbuc, Ana Blandiana, Ion Brad, Ion Dodu Bălan, Nicolae Dabija, Radu Cârneci, Ion Luca Caragiale, Adrian Păunescu, Nicolae Georgescu, George Topârceanu, Rodica Elena Lupu, Dan Bodea, Octavian Ursulescu, George Roca, Mihai Manolescu, Sergiu Găbureac, Corneliu Vadim Tudor, Nelu Danci, Carmen Aldea Vlad, Ioan Alexandru, Cristian Petru Bălan, Cezarina Adamescu, Galina Martea, Elena Bolânu, Ovidiu Dumitru, Rareș Borlea-Raoul, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Neluța Stăicuț, Constantin Maronescu, Adina Velcea, Maria Petrescu, Isabela Bianca Neagu, Anabell Vilar, precum și mulți alții. Deci, în dezbatere pot fi specificate antologiile de poezie: „Carmen” volumele I-XXVII; „Întâlnirea poeților”/„L’incontro dei poeti” – lirică multilingvă, volumele I-V; „Simfonia poeziei”/„The symphony of poetry” – lirică multilingvă, volumele I-IV; „Metamorfoză” – volumele I-XIV; și antologiile de proză: „Verba Volant, Scripta Manent” – volumele I-XX; „Unire în cuget și-n simțiri” Apulum-Bălgrad-Alba Iulia-1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”; „Oameni, fapte și idei” – volumele I-VIII; lucrările în cauză reprezentând în sine lumina viabilă pentru cultura unui popor sau, cu alte cuvinte, cuprinsul notabil  ce completează și îmbogățește neîntrerupt cultura omului, cultura unei societăți și, nu în ultimul rând, cultura literaturii române. Prin polivalență, atât antologiile lirice, cât și antologiile de proză sunt acele opere de artă care prin valoarea lor multiplă emană unde sonore de o rezonanță aparte ce captivează ambientul literar. Expresivitatea acestora nu este altceva decât însușirea unei coordonări bine controlată, însoțită de un proiect ordonat în operații, predestinat atingerii unui scop concret. Antologiile de proză „Verba Volant, Scripta Manent”, „Oameni, fapte și idei” unesc în sine tot ceea ce este demn de apreciere și respect, simbolizând cuprinsul unei munci asidue întru culturalizarea poporului român, imaginea reală fiind Editura „Anamarol” din București – fondator, director și editor Rodica Elena Lupu.

Cu prezența unor scriitori renumiți, dar și mai puțin renumiți, conținutul tuturor antologiilor elaborate de editorul Rodica Elena Lupu sunt o bogăție spirituală, o bogăție istorică, o comoară de informații cu analize în diverse genuri literare. Diversitatea colecțiilor editate se prezintă ca un adevărat tezaur spiritual al culturii românești. Dacă să ne referim la unii scriitori prezenți în antologii, atunci o vom remarca pe Martha Bibescu (n.28.01.1889 – d.28.11.1973, Paris, scriitoare franceză de origine română), Domnia sa fiind o prezență fascinantă în lumea intelectualității universale și în viața publică europeană, numele său fiind și sub preudonimul Lucile Decaux – una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a secolului XX pentru talentul său literar, pentru frumusețea și inteligența sa uimitoare care a produs o impresie puternică asupra unor mari personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Iar dacă să ne referim la personalitatea distinsului Nicolae Iorga, atunci vom remarca și mai mult importanța acestor antologii publicate în cadrul Editurii „Anamarol” (editor Rodica Elena Lupu) și, la rândul nostru, vom avea în plus o sursă de informare din care ne vom putea documenta și mai mult despre creația literară și științifică a acestui mare scriitor, care s-a referit la domeniul istoriei medievale, folozofiei, științelor umanistice, lingvisticii, filologiei, dramaturgiei etc. Cu o deosebită prioritate, în majoritatea antologiilor de poezie este prezent renumitul poet Mihai Eminescu, personalitate universală, geniul literaturii române, poezia eminesciană fiind tradusă în 85 de limbi, iar poemul „Luceafărul” a fost recunoscut în anul 2009 de The World Records Academy ca cel mai lung poem de dragoste scris vreodată. Un alt nume de autoritate din culturală românească este Ion Dodu Bălan (profesor universitar, critic şi istoric literar, folclorist, poet și prozator), care este prezent cu renumitele lucrări „La politique culturelle en Roumanie” şi „A Concise History of Roumanian Literature”. Cu referire la Nicolae Manolescu, renumit critic și istoric literar în arta scrisului românesc contemporan, Ambasadorul României la UNESCO și Președintele Uniunii Scriitorilor din România – este o prezență distinsă în cuprinsul antologiilor susmenționate. Imaginea tuturor antologiilor respective sunt onorate și de prezența renumitei scriitoare Ana Blandiana, lucrările sale fiint traduse în 26 de limbi, fondatoare la reîntemeierea Centrului PEN din România în 1990, deținătoare a Premiului Literar Internațional „Gottfried von Herder” în anul 1982. Cât despre doctorul în ştiinţe istorice Dan Bodea (membru al USR), scriitorul își dedică lucrările prin poezie, eseistică, analize literare și științifice. Un loc aparte în antologiile prezente îl ocupă și scriitorul Ion Brad (diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traducător și scriitor român, între anii 1973-1982 fiind ambasadorul României în Grecia), Domnia sa publicând poezie şi proză. În paginile antologiei „Verba Volant, Scripta Manent” ne întâlnim și cu marele ziarist, realizator de televiziune și scriitor Aristide Buhoiu, Domnia sa a fost unul dintre cei mai cunoscuti realizatori de televiziune în perioada de dinainte de 1989, între anii 1976-1983 devenind celebru prin realizarea ciclului de reportaje „Drumuri Europene”, difuzat de postul național de televiziune TVR. O altă personalitate distinctă a neamului românesc prezentă în antologiile lirice este poetul, eseistul, traducătorul, jurnalistul literar și editorul Radu Cârneci, considerat de criticii literari „Poetul iubirii”, unul dintre cei mai reprezentativi poeți români ai perioadei postbelice și postcomuniste. În multiplele antologii un loc aparte este rezervat și pentru celebrul scriitor și filozof român Emil Cioran, opera marelui gânditor fiind bazată pe acțiunile ființei umane și anume: păcatul originar, rostul plin de suferință a istoriei umane, despre civilizație, percepția însușirilor negative, despre sensul credinței, despre idei absolute, etc. În rândul marilor scriitori români contemporani este prezent și Nicolae Dabija (din Basarabia, academician, poet, romancier, eseist, istoric literar, redactor șef al revistei „Literatura şi Arta”), emblematic pentru generaţia şaptezecistă basarabeană, scriitorul care evocă tema totalitarismului, a deportărilor forțate din Basarabia și Nordul Bucovinei din anii 1940-1953. Cât despre Nicolae Georgescu (renumit eminescolog, critic literar și cercetător, dr., prof.univ., savant, scriitor, membru al USR), Domnia sa scrie nespus de mult despre viața și opera lui Eminescu, cât și despre opera literară a multor scriitori români consacrați. Despre Nichita Stănescu, renumit poet, scriitor și eseist român, care în anul 1977 a fost propus la Continue reading „Galina MARTEA: Rodica Elena Lupu – producătoare de antologii notabile”

Paul LEIBOVICI: Bijuterii

Despre omul-poeta carea a răzbătut în cele mai intolerente vremuri și a ajuns pe pămîntul Sfânt –MARIA GĂITAN-MOZES –s-a scris și se va scrie peste ani. Poezia acestei Doamne nongenare are  valoare literară și estetică cît și o conturare particulară. Arta poetico-estetică a versurilor din culegerea ,,IDENTITATE,, este  universală, modernă și estetică; un volum care e un corp distinct. Poeziile pe care le-am citit  și recitit – din scoarță în scoarță – conțin subiecte izvorâte din actualitatea epocii trăite cu intensitate. În același timp numeroase creații le consider de  valoare literară atât prin conținut, estetica  cât și prin modestia exprimărilor poetei. Adevărate bijuterii cu valori reale-universale. Doamna Maria Găitan-Mozes, poeta care ne-a dăruit, nouă lectorilor, iubitorilor de poezie autentică cartea ,,IDENTITATE,, a cărei conținut constă din 75 de perle. Desigur, valoarea socială și estetică, care odată cu trecerea vremii, rezistența lor, frumusețea, limpezimea se dovedesc înscriidu-se în marea colecție a ,,adevărului denetăgăduit ,,.

O primă cunoștiință cu distinsa poetă, n-am realizato personal ci prin intermediul prietenului meu istoricul Dr. Șlomo Leibovici-Laiș. Fixasem o întîlnire, care trebuia să aibe loc în biroul de pe Alenby, la orele amezii. Eram c-am pe la jumătate drumului cînd am primit un telefon :-sînt foarte ocupat ,vino peste o oră;servește o cafea între timp și voi reveni cu chemarea. Cînd am intrat în birou ,privirea lui Șlomo era răvășită,foile manuscrisului frumos așezate într-un dosar pe care scria,,POEZII în traducerea…La drept vorbind ,nu cunoșteam această nouă pasiune a sa ,,poezia,,.Desigur privirile s-au întîlnit .El a zîmbit ,ghicindu-mi gîndurile,întrebările.

-Poeziile din fața ta sunt ale unei ola Hadașa …d-na Maria Găitan-Mozes…la care adăugă: citește !!

Anii au trecut …la o Adunare a scriitorilor am avut onoarea și plăcerea de a fi prezentat de către răposatul Saul Carmel –Președintele Uniunii Scriitorilor de limbă română ….și de atunci o tot lecturez această frumoasă, curgătoare poezie.

Poeta deține o biografie –îmi permit să o denumesc ,,multi coloră,, care străbate atât prin locul de unde a pornit-o Basarabia, trecînd prin locul unde s-a afirmat ,,dentîia-și dată,, București,, și alăturăndu-se soțului z.l., trăind pe pămîntul sfânt al ISRAELULUI. A pornit-o dintr-un sat basarabean, unde a cunoscut viața grea, aspră încă din copilărie, dar și frumusețea cântului sătesc, autenticitatea exprimării limpezi ca și apa pârâului care trecea lină, strălucitoare prin sat.

A ajuns la Bucureștiul  anilor comunismului studiind la ,,Școala de literatură,, avînd colegi și profesori de valoare literară. Iar tânăra Maria, avînd harul poeziei s-a afirmat. Secretul identității personale îl descoperi din prima pagină ,,gata de zbor-cu aripi și vise,,. Cu ele îndrăznesc să mă avînt ….O primă lansare ,,din zbor,, s-a datorat poetei Veronica Porumbacu, care descoperindu-i talentul, sclipirile unei poete autentice și originale, a încurajat-o publicându-i primele versuri. …Și uite așa, treptat, treptat poeta de o modestie proverbială descoperă ,,portocalii din livezi / și nisipurile –ncinse. A pășit optimistă căci: ne-a rîs /cerul albastru/ și copii la fereastre (Împreună). Perechea Mozes au cunoscut viața de olimi hadașim ca  mulți dintre noi. Optimismul, munca și credința se reflectă  în poezia ,,Voit,,: îndrăznesc să mă chem /și să fiu ./Și m-alătur /voit/ de neamul tău/ISRAEL…

Citind și recitind cele 150 de pagini ale culegerii  de versuri care constă în 75 de titluri, am impresia recitirii, cu fiecare poezie a unei povestiri a vieții bogate pline de hârtoape dar și de satisfacții. Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bijuterii”

Ioan MICLĂU GEPIANUL: În acest labirint….!

În acest labirint….!

 

In acest labirint literar,

S-au rătăcit și îngerii,

Crezând că-s în biserici,

Intrau încet pe valea plângerii!

 

A fi poet înseamnă

A coborâ în tine,

Să cauți acea perlă de-adevăr,

Acea lumină lină ce lumea o susține!

 

A cânta de drag de bani,

Burdușit de mărfuri și arginturi,

E rătăcirea ce ne pierde,

Pe calea fără țintă prin triste labirinturi!

 

Să fugi de sacul plin cu bani,

Fii mulțumit cu pâinea frântă de Hristos,

Și ai să fii cel fericit,

Găsind calea iubirii vei fi mai sănătos!

 

Și a mai zis  adesea  Sfântul,

De vrei să faci o casă pentru mine,

Tu omule născut din duhul meu,

Zidește-o la-nceput în inima din tine!

–––––––––––––

Ioan Miclău-Gepianu

CRINGILA, Australia

28 august, 2017

Florentina SAVU: Sunt fluture albastru (versuri)

SUNT FLUTURE ALBASTRU

 

Sunt fluture albastru
Și dorul mi-este frânt,
Dorit îmi e dezastru’
Aici chiar pe pământ,

Nu pot să mai fiu liber
Și zarea s-o iubesc,
Nu pot să ating cer,
Simt cum mă prăpădesc,

De trupul meu fragil
Legat mi-e un pietroi,
La fel ca și-un copil,
Sub greu-i mă îndoi,

Albastrul mi se curmă,
Din aripi curge praf,
În sufletu-mi se-adună
Zvon de păgân perdaf,

Cuvinte certărețe
Și-o ură de nestins,
Mi-s visurile crețe
Durerea m-a învins!

Trag piatra după mine
Cu tot efortul meu,
De ce nu mă susține
Astăzi nici Dumnezeu?

Scări ‘nalte-mi ies în cale,
Alt drum nu văd deloc,
M-oi prăbuși la vale
Cu stânca grea cu tot!

Mă rog de o-ntâmplare
Să vină de oriunde,
Să-mi taie sfoara care
Tot trupul mi-l cuprinde,

Să mă eliberez
Și zborul să-mi reiau
Și-un cânt să fredonez
Și energii să-mi iau,

Să-not prin Univers
Cu străluciri pe aripi,
Să scap de orice stres,
De toate cele patimi!

Eu sunt ca o părere,
Ca un gând peste viață,
De ce atâta fiere
Și-un trai ca de paiață?

De ce pe lumea asta
Se pun frâne aiurea
Iar celui slab năpasta
I-ntunecă privirea?

Cât să mai care poate
Atâtea greutăți?
Datori suntem c-o moarte
Bogați și sărăntoci,

Nimic n-om lua cu noi
Din tot ce am clădit,
S-o ruina printre ploi
Cu dorul tot murit!

Ura nu-și are rostul,
Robia nu e demnă;
Iubirea-i adăpostul
De patria eternă!

Trupul mi se frânge,
Și inima mă doare,
Lacrima-mi se scurge,
Și lac sunt de sudoare!

Doamne, de m-auzi,
Te rog ia-mi greutatea,
Mai du-mă prin livezi,
Și ia-mi singurătatea!

Un fluturaș eu sunt,
Trăi-voi prea puțin,
Mă voi pierde prin vânt
Cu-al meu ușor suspin!

Clipele-mi sunt ani
Și anii îmi sunt vise,
Dar dacă nu am fani
Toate îmi cad ucise!

Sunt un albastru dor
Și-s înfrățit cu zarea,
Știu că treptat mor
Dar curmați-mi jalea,

Luați-mi greutatea
Care mă ucide,
Iubesc libertatea
Și zarea, cât cuprinde!

Printre stele eu vreau
Ca să mă regăsesc,
Și noi puteri să-mi iau
De drag ca să trăiesc

Și să duc veșnicia
Ca pe un fulg de vis,
Să îmi capăt tăria
Și un etern permis,

Să pot zbura-n tot locul,
Aripi să nu se frângă,
Luați-mi nenorocul
Și clipa cea nătângă,

Iar greutăți și scări
Rămână simple teste,
Pierdute prin uitări
Sau chiar într-o poveste!

REALITĂȚI

Mare-i jalea neamului,
Ca adâncul vadului,
A așteptat zeci de ani
Să aibă trai mai uman

Și-așteptând a sărăcit,
Și atâția au murit
Ori au luat drumuri străine
Pentr-un colț mai bun de pâine,

Continue reading „Florentina SAVU: Sunt fluture albastru (versuri)”

Vavila POPOVICI: Mărețele statui

                                                            

Mărețe statui am vizitat la venirea mea în țara Lumii Noi,

prima fiind monumentala statuie dăruită de francezi –

„Libertatea luminând lumea”,

când sufletul meu a primit

salutul de bun venit pe pământ american;

Zeița libertății ținea în mâna stângă o placă cu inscripția datei

când a fost ratificată

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii – 4 iulie 1776.

Mărețe statui am vizitat apoi în orașul care m-a găzduit,

oferindu-mi protecția și respectul cuvenit.

Lecții de istorie am învățat privindu-le,

admirându-le mărimea

și-nțelegând simbolul vitejiei fiecăruia

dintre cei statuați,

a dragostei lor față de țara-n care s-au născut, au crescut

și-au fost fericiți pe cât s-a putut.

Și după atât efort, atâta dăruire, măiestrie a artei,

oameni cruzi care, nu și-au putut învinge barbaria

(fiecare dintre noi o are,

dar e dator să-nvețe s-o stăpânească),

le-au demolat în câteva clipe,

rănind mândria acestei țări minunate.

Mă-ntreb: La ce distrugerile toate,

lovind sufletul aceste țări?

Fiindcă fiecare țară are sufletul ei,

sumă dobândită cândva,

din sufletele celor ce s-au născut aici,

și-a celor care-au venit –

să renască.

 

 

————————————-

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

4 Iulie 2020

 

Al. Florin ŢENE: Două publicații vâlcene ce promovează literatura contemporană

Prin gentilețea scriitoarei Ligya Diaconescu, un cunoscut și harnic promotor cultural, am intrat în posesia a două publicații de excepție, apărute de curând, în “orașul domniei mele…Râmnic “ cum spunea Mircea cel Bătrân într-u hrisov despre orașul scăldat de apele bătrânului râu Alutus. Este vorba despre frumosul oraș  Râmnic, cuvânt ce provine   din cuvântul râba din slava veche, care înseamnă „pește”; în limba română, râmnic sau râbnic desemnează un iaz sau un lac amenajat pe un râu pentru creșterea peștelui. Spre a evita posibilele confuzii, cancelaria din Țara Românească folosea numele de Râmnic „de pe Olt” pentru orașul din Oltenia și Râmnicu Sărat pentru cel din Muntenia. Numele actual al orașului Râmnicu Vâlcea a început să fie folosit în epoca modernă.

“Antologia-condeieri de secol XXI- triumful timpului prin scris “, antolog fiind Ligya Diaconescu, (culegere de texte și corectură Andrada Victoria Diaconescu, machetare grafică și coperta Ovidiu Valentin Ciorobea ), apărută sub egida revistei internaționale “Starpress “, la Editura “Olimpias “,adună între coperțile volumului un număr însemnat de scriitori români din țară și străinătate, cu creații proprii însoțite de un scurt curriculum vitae și  fotografia autorului. Volumul ce se deschide cu o prefață de Mary Smith din New York, cuprinde autori cunoscuți, dar și mai puțini cunoscuți, cu lucrări, precum; poezie, proză, fragmente de roman, eseuri, cronici de carte etc. Remarcăm lucrările semnate de Virgil Ciucă, Elena Jucan, Raveca Vlașin, Ovidiu Jucan, Florica Cândea, Vasile Bele,  Ilie Fîrtat, Ligya Diaconescu,  Lucia Elena Locusteanu,(cronică despre volumul de poezii semnat de  Camelia Florescu ), Adriana Răducan,( cronică despre romanul lui Al.Fl.Țene)  Nicolae Dina,(cronică despre cartea Elenei Armenescu ), Radu Vida, Floarea Cărbune,  Zenovia Zamfir, și mulți alții, cărora le cer scuze că nu i-am menționat. Antologia se înscrie în categoria acelor lucrări care sunt adevărate seismografe a evoluției literaturii române contemporane, înscriindu-se într-o pagină de aur în Istora Literaturii Române.

Printre cele 18 reviste ce apar sub egida Ligii Scriitorilor, se numără și revista “Memoria Slovelor “, editată de filiala Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români ( președinte de filială Constantin Mănescu-Hurezi). Numărul 13/14(18/19 ) al revistei de care facem vorbire, are ca redactor șef pe scriitorul Ilie Fârtat care prin talentul său a reușit să editeze câteva numere de revistă de excepție.Prezenta revistă publică un evantai policrom de creații literare ale membrilor filialei Ligii Scriitorilor vâlceni, dar și un număr apreciabil de lucrări semnate de autori din țarăși diasporă.Printre aceștia enumerăm:Al.Florin Țene, George Filip, Constantin Mănescu, Ligya Diaconescu, Florentin Smarandache, Puiu Răducanu, Ion Nălbitorul, Ion Pârâianu, Constantin Badea, Elena Buică, Ovidiu Continue reading „Al. Florin ŢENE: Două publicații vâlcene ce promovează literatura contemporană”

Alexandru NEMOIANU: Portrete de rastrăbunici

Casa Boldea din satul Borlovenii-Vechi, Valea Almăjului, Banat, casa străbunilor mei materni, este un modest dar plin de merit simbol de continuitate românească, într-o istorie chinuită de prea multe și prea dese întreruperi și fracturări, unele cu rost și cele mai multe fără.

Casa are o existența de peste două sute de ani, a suferit transformări dar ele nu i-au atins ori preschimbat nici forma esențială și nici duhul. Ea este rezultatul trudei încăpătânate o multor generații și a multor oameni remarcabili, fruntași sătești și provinciali.

Începută la mijlocul vecului al XVIII-lea, când rânduiala ‘grănicerească” s-a impus, începuturile casei sunt legate de un înaintaș, Șerban Boldea, care avusese sălașul în zona Sfârleac, cam la zece kilometrii de actual vatră a satului. Populatia Borloveniului, așezată în cătune și crânguri răspândite pe tot hotarul satului, a fost adunată de autoritățile imperial, atunci când s-a format regimentul de granița, și așezata în actuala vatra a satului, al cărei plan, aceleași autorități le-au hotărât. ”Casa Boldea” a primit numărul matricol grăniceresc 44 și este așezată pe latura de răsărit a satului, având în spate un întreg deal, ’crac”, pe care l-a stăpânit și continuă să îl stăpânească și azi, ”cracul Boldea”. Urmași ai lui Șerban Boldeau au fost: Savel, căzut în luptele de la Arcole cu Naploleon, apoi Toma și fiul lui învățătorul Pavel. Ei au mărit avutul familiei și au consolidat poziția familiei în ierarhia satului. Casa a intrat într-o faza de radicală înnoire și a căpătat forma de azi, prin eforturile Protopopului Pavel Boldea și apoi ale fiului sau Colonelul K.u.K(cesaro-craiesc) Romulus Boldea, bunicul meu matern.

În una dintre încăperile casei, ”soba din vale”, pe peretele dinspre sud, se păstrează două portrete mari, făcute după fotografii, în Bozovici prin 1890. Ele înfățișează pe învățătorul Pavel Boldea și pe soția lui Maria, născut Popisti, din Bozovici.

Pavel Boldea a fost primul intelectual din familia Boldea. El a urmat Seminarul din Caransebeș si din Biserica Alba (“secția” de învățători) care pregătea “cadrele didactice” pentru școlile din granița bănățeană. Este de menționat că atâta vreme cât a funcționat granița bănățeană (până în 1873) limbile de predare, în școlile elementare, erau română și germană.

Învățătorul Pavel Boldea (1840-1917) a fost o personalitate remarcabilă.

Era un om aspru, foarte strâns la mâna (se spune că își gonea caii ca să se gunoiască pe pământul lui), dornic să dea înainte material și social. El era un reprezentant al “elitei” românești din spațiul româno-banatic (care s-a arătat pe la mijlocul veacului al XIX-lea, nu ca o apariție explozivă ci ca rezultat al dezvoltării în masă a țărănimii românești din acel spațiu românesc), care s-a caracterizat prin calitățile excepționale ale membrilor ei (erau selecționați dintre cei mai buni) și ale cărei caracteristici esențiale erau: naționalismul tradiționalist, Ortodoxism intransigent și legătură caldă cu fratele rămas la “coasă” (deci un naționalism esențial și necesar democratic). Învățătorul Pavel Boldea a fost un gospodar foarte bun dar a fost și un învățător foarte bun. În conferințele anuale ale învățătorilor din “granița” și care se țineau în Caransebeș, el mereu făcea intervenții care erau benefice învățământului din zonă. Soția lui, Maria născută Popisti, i-a ținut vrednică companie, născându-i mulți și buni copii (între ei a fost fiul cel mare, tot Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Portrete de rastrăbunici”

Vasile MIRCESCU: Lasă-mă…

Lasă-mă…

 

Iubito…

Lasă-mă  să-ți  plâng   în  palme

Și  cu  lacrimi  să  îți  spăl,

Tot  ce-ai  suferit  cu  mine,

Când  pe  ochi,  aveam  un  văl…

 

Iubito…

Lasă-mă  să-ți  plâng  în poala,

Rochii  tale  de  mătase…

Și  cu  lacrimi  să  îți  spăl,

Amintiri  și  stări  de-angoase…

 

Iubito…

Lasă-mă  să-ți  plâng  pe  glezne,

Care  mult  au  mers  prin  tină…

Și  cu  lacrimi  să  le  spăl,

Recunoscându-mi  a  mea  vină…

 

Iubito…

Lasă-mă  să  plâng  in  voie,

O  zi, o  noapte  și  o  lună,

Și-apoi,  dă-mi   să  îți  sărut,

Dulcea  și  frumoasa-ți  mână  !

——————————–

Vasile MIRCESCU (Vali M.)

Ploiești

 

 

Mircea Dorin ISTRATE: Timpul care ni-l dorim (poeme)

TIMPUL  CARE  NI-L  DORIM

 

Cules-ați voi de pe cărare, frăguțe roșii, îndulcite?

Și din cireșe negre, coapte,  purtat-ați la urechi cercei?

Și-apoi, la sfânta sărbătoare, mâncat-ați mere bătucite?

Și-ați stat visând o noapte-ntreagă cum v-ați luptat în zi cu zmei?

 

Iar când ploua, în miez de vară, tot frământam a lumii tină

Și-n dimineți cu iarba-n rouă eram cu vaca la păscut,

Și mai apoi, din crucea zilei, mai câte-odată pân’ la cină,

Mă zbenguiam cu alți-n Vale, uitând cum timpul a trecut.

 

Pe-atuncea noi, speranța lumii, dragi îngerei cu gust de miere,

Eram ca pasărea de liberi, neștiutori de griji, nevoi,

Sub pașii noști’ călcam norocul, trăind în dulce mângâiere,

Nebănuind ce ne-o aduce a doua zi, cu zorii noi.

 

Așa făceam, copil când fost-am, în satu-mi picurat cu stele,

Când dup-o zi de lungă joacă, dormeam ca îngerașul, blând,

Mă privegheau din cer luceferi, stârnindu-mi visele-mi rebele,

Iară din iarbă licuricii, străluminau cărări prin gând.

*

Atunci am fost în Raiul lumii, fără să știm că o să vină

O vreme când l-om pierde-n grabă, nemaiputând să-l retrăim,

De-aceea-acum, eu, întomnatul, în seri de vară, după cină,

Mă-ntorc pe aripi de visare, în timpu-n care, ni-l dorim

4 iulie 2020

 

M-AM  REÎNTORS   ACASĂ

 

Ce-i mai pe-acasă Gheorghe? Tot îl întreb în gând

Pe un nepot mai tânăr, din satul meu uitat,

Că poate vin pe-acasă,  nu chiar așa curând,

Să văd ce-i mai pe-acolo, de când eu am plecat.

*

Am fost, mai cătră toamnă, când s-a mai domolit

Arșița verii care la noi e foc și pară,

Să pot umbla în voie, așa, mai hodinit,

De cât mi-o fi nevoie din zori de zi, în seară.

 

Am mers pe drumu țării, mai până-n deal, La Cruce,

Iar de acol’, pe Vale, ajuns-am în hotare,

În flori de lămâiță amirosind a dulce

Se unduia agale bătrânul drum de care.

 

Prin lan de cucuruze tăiatu-mi-am cărare

Spre stâna ce-am știut-o acolo-n vârf de deal,

M-am închinat la dânsa, ca-n față la altare

Că mi-a-nsfințit în vreme vecia în Ardeal.

 

Ciobanul, de-a lui Oanea, n-a mai știut de mine,

Cu toate că odată am fost cu-a lui bunic

Vecini, pe ulicioara cea plină de Gherghine,

Dar el, pe vremea ceea, era puncuț prea mic.

 

Un Boț de mămăligă am îmbucat cu dânsul

Ce copu-s-a pe spuză cât noi am vorovit,

Apoi, mai fără grabă, tot îndemnându-mi  pasul

Ajuns-am la Hodaie, pe drum de ostenit.

 

Aici, din ce odată a fost un rai ceresc,

Acum doar vântul bate prin casele hâite,

Și-n locul bun de coasă, de-un veac doar spini îmi cresc

Ducându-se-n uitare cu vremi grăbite.

 

Așa c-am apucat-o să mă scobor la vale

Trecând Pomiștea Popii, acum o uscătură

Și-am dat din întâmplare de tainica cărare

Ce dusu-ne-a odată spre codrul plin de mură.

 

Acum doar Troscâțălul și lunga Colilie

Umbresc pământu-n vară și-l mai înrourează,

N-am mai găsit frăguțe de pus la pălărie

Cu toate că avut-am mereu privirea trează.

 

La Podul dintre Ape am dat de moara veche,

Nimic nu-i ce odată știam că e pe-aici,

 

Acu-i o hâitură, ce nu-i găsești pereche,

Cuibare de arină la mii de rândunici.

**

Și-așa, cătră ojână, ajung la mine-acasă,

Nu-i cine să-mi deschidă c-ai mei sunt duși demult,

Pe-a cerului cărare prelungă și ne-ntoarsă

Unde e pace-adâncă, nu ca pe-aici, tumult.

 

În curte-i iarbă-naltă, un semn că pe aicea

De multă vreme încă un pas n-a mai călcat,

Prin șură cuib îmi are de-o vreme pitulicea,

Iar prin poiată vrăbii de-un veac s-au încuibat.

 

Răritu-s-au vecini, mai mulți în țintirim

S-au dus să hodinească vecia cea prelungă,

În sat puține-s neamuri, abia dacă ne știm,

Pomelnicul prescurii îmi are cale lungă.

 

La Gheorge-acas copiii niciunul nu mă știe

Și-abia mai după nume cumva mă mai ghicesc,

Îndurerat mi-e satul și tot în sărăcie

Sunt ei, pruncuți ăștia, ce tot așa îmi cresc.

***

La cină deșirat-am poveștile trecute,

Ne-am amintit de-aceea ce pus-au neamu-n fală,

La ceia morți de bine cuvinte petrecute

Am spus cum se cuvine, în bună rânduială.

 

Am fost la sfânta slujbă, în zi de sărbătoare,

Puțină-adunătură de cum a fost cândva,

Săracă-i parohia, ajunsă-i la strâmtoare

Și nimenea de-o vreme n-ajuns-a, cineva.

 

În altă zi mai fost-am pe Vale și prin luncă,

Pe Coasta Mare încă plimbatu-m-am prin vii,

Pustietăți și liniști și-o pace grea, adâncă

Plutea mai peste toate, trezindu-mi nostalgii.

 

În țintirim gutuii și prunii întomnați

Crescuți printre morminte m-au așteptat să vin,

M-au îmbiat cu poame și-n veac la cei plecați

Făcut-au plecăciune le fie somnul lin.

 

La șipot stâmpărat-am arsura gurii mele

Cu apa-i răcoroasă ce-n lume n-are preț

Și-n clipocitul dânsei, din lunga mea durere

Împreunat-am lacrimi cu valu-i săltăreț.

****

Mă doare ce ajuns-a sătucul meu de țară,

El  ce a fost vecia la locul ăst’ mănos,

S-o duce în uitare, ca mâine o să-mi piară

Că a intrat sub umbră de timp nenorocos.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Timpul care ni-l dorim (poeme)”