Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Poeme

M-am născut într-o altă limbă

 

Unde au plecat păsările ce-mi cântă bucuria,

cine a furat mirarea pomilor înfloriți,

ploile scurte de vară cu aerul lor curat,

după care ochii se acoperă de verde?

 

Purpura soarelui în sânge se topește

vâslind prin timpul cu orizonturi de porțelan.

Am ajuns la țărmurile mării zbuciumate

cu valuri de îndoială și nemărginire,

m-am născut într-o altă limbă

pe care am uitat-o și încep s-o deslușesc.

 

Cineva-mi pune-n palme pământ și mirosul de acasă

încât lumina iese coaptă din coajă,

urcă în mine rădăcinile unui neam de nemoarte

și dau roadă cuvintele pe buze de sare.

 

În universul dobândit, luceferi se tot nasc.

 

Desfrunzit de gânduri

 

Sunt mai desfrunzit decât un copac,

nicio pasăre nu-mi cântă pe ramuri,

doar vântul subțire cu aripile reci

trece spre ținuturile de miazănoapte.

Straturi de ceață se desfășoară peste păduri,

la marginea zilelor în crengile uscate

cu răsuflarea stinsă, pământul doarme,

dar nicio urmă nu se întoarce la vedere,

nicio fântână nu se apleacă

în oglinda apei să-și culce stelele.

 

Totul e străin, noaptea mea-i de smalț

în care apa se furișează-n nisip.

Norii se cuprind în brațe și se strâng

cu fulgere tăiate prin ferestre.

Din tot ce mi-a rămas în gânduri

nu-i nici o femeie, doar câinele lup

și caii lunii sub copacii goi

pe marginea râului plâns de sălcii

fără niciun pod să-l treacă.

 

Toamnă cu miros de busuioc

 

Când cobor prin podgoriile coapte,

un dor m-atinge

în furca pieptului,

îți luminează

culesul de struguri.

 

Dealurile sărută soarele

părtinitor

în hlamida metalică a toamnei,

grăbită de presimțirea ploilor,

măreția sărbătorilor să-i pună cunună

de aleasă doamnă.

 

Un semn al cerului se naște

în semințe și sâmburi,

crusta închisă a pământului

se desprinde de oiștea lunii

și o lumină tot mai rece cade

în bătaia vântului peste fluturii morți.

 

Vin vremurile întoarcerii-n cochilie,

în odăile încălzite

cu miros de busuioc și damf de tulburel,

aștept săniile iernii să treacă munții,

vor face câte un popas

pe ulițele unde copiii și oamenii de zăpadă

încoronează sărbătorile nașterii

în colind magic.

 

Dragoste grăbită

 

Din tine se hrănește iubirea,

inima-i gura ei

cu foamea pe buze.

 

Când simți dogoarea-i

atingere împlinind

timpul pare a se stinge,

 

senini,

ochii se întrec să se soarbă…

 

Sunt ore când mâinile astâmpăr nu au,

iar aproapele se confundă cu tine

și totul se schimbă,

 

încât fiorul care mă pătrunde

răbdare nu are,

dragostea se topește în sânge

și sângele putere îmi dă.

să te fac mireasă.

 

Ce era să fie, a fost

 

Era stăpânită de ceva ce nu bănuia

sub pielea ei se plimba un ins

care-și făcuse sub ea acoperiș.

Inima i-a destăinuit trupului

dar nu s-a întâmplat nimic.

 

Continue reading „Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Poeme”

Gelu DRAGOŞ: „Pe acoperişul unui veac” – o carte remarcabilă, semnată de poetul Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu oarecare vreme în urmă, l-am cunoscut pe poetul Nicolae Vălăreanu Sârbu la una din întâlnirile pe care scriitorul Ioan Romeo Roşiianu le organizează sub genericul „Prietenii literare”. A fost o bucurie pentru mine să și citesc apoi din creația Domniei Sale.

Cel mai recent apărut volum, „Pe acoperişul unui veac”, s-a lansat anul trecut, în decembrie, în cadrul celei de-a șaptea ediţii a Taberei Internaţionale „eCreator” Baia Mare.

„Pe acoperişul unui veac”! Depinde de fiecare ce vede de-acolo…

Veacul poetului (nemuritor) este un timp „neintrat în istorie”, în care tăcerile aşteaptă „agoniile care vor veni”, strecurându-se  prin „pânza luminii”, iar la sorocul postapocaliptic, „nimicul îşi [va] rupe dinţii în lemnul crucii”.
Timpul cronologic se raportează, aici, în special la femeie, în multiplele ei ipostaze din vremelnicie: iubită, mamă, soţie, ființă dorită, misterioasă, neînţeleasă, adorată. Însă momentele, bune-rele, curg spre vărsare în oceanul metafizic. Cum spune poetul, nu sunt „iubiri care să mă plângâ / nici mari păreri de rău / ori vise să mă răscolească, / doar gânduri închise într-o buclă / care plutesc deasupra de puterea de înţelegere / pe care le las în voie, / să-şi sărbătorească c-un pahar de vin deplinul / când s-au întors de la tine, iubite”.

 

Devenirea (un proces în timp linear) ajunge la mântuire (care e definitivă, atemporală): „Nopţile sunt învăluite de stele, / vorbele nespuse scapă în şoapte, / dragostea e cuprinsă de frunziş / şi nimeni n-o recunoaşte. // Mâinile păzesc trupul, nu se lasă înşelate, / amprenta lor e de îndurat, / am uitat să mă întorc acasă, / inima mă caută în tine. // Am în gânduri atâtea porunci / de nu le poţi îndeplini, / de n-ar fi ele, le-ar lua locul păcatele. // Dacă mă iubeşti, femeie, întreg mă ai, / ia de la mine surplusul ce-l doreşti / şi mai sus, de pe octavă, suferinţa / pune-o-n descântec cu flori de câmp”.

Un timp aparte este timpul geniului, cu destin pământesc implacabil, dar, totodată, plin de promisiuni pentru eternitate: „Am amânat să mă nasc mâine, / dar nici mâine n-o să fiu fericit, / nimeni nu ştie sigur / ori de câte ori s-ar mai fi născut / cum decurge travaliul, / visez de pe acum cerul senin, / dar acelaşi cer poate fi fără noroc. // Continue reading „Gelu DRAGOŞ: „Pe acoperişul unui veac” – o carte remarcabilă, semnată de poetul Nicolae Vălăreanu Sârbu”

Prof.univ.dr.Anton ILICA: Întoarcerea lui Radu Gyr din cruciadă

Roman semnat de Al. Florin Țene[1]

 

Al. Florin ȚENE se află la al patrulea roman, despre viața unor scriitori români văzută ”între realitate și poveste”: Gib Mihăescu, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski și, iată, Radu Gyr. Sunt biografii romanțate în care ”scriitorul polivalent” cu 84 de cărți publicate reconstituie, într-un mod original, viața și activitatea scriitorilor pomeniți mai sus. Sub titlul ”Întoarcerea din cruciadă”, preluat de la un poem, Al. Florin Țene romanțează viața poetului Radu Gyr, unul dintre cei mai controversați scriitori, a cărui activitate publică (și politică) este legată de mișcarea legionară din perioada interbelică. Prefațatorul romanului, Ionuț Țene, amintește că, prin 1968, tânărul critic literar Nicolae Manolescu includea într-o antologie de poezie română modernă căteva poeme de Radu Gyr, pentru care cele două volume antologice au fost retrase din circuitul public și distruse, nu înainte ca vreo câteva sute de exemplare să fie vândute. A fost un prim semnal că liricele sale (ex.”Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane”) merită atenția literaturii române contemporane. Prefațatorul susține că Radu Gyr ”este un poet major al secolului XX, a cărui operă literară trebuie reconsiderată și analizată în cheia comenatriului critic și literar, nu ideologic”. Totodată ”versurile nu erau de salon și nici cu metafore de bibliotecă, ci plămădite cu sânge și multă suferință”. Gyr e ”poetul universului concentraționar”, definind ”poezia creștină autentică și universală”. Cu toate aceste corecte aprecieri, liricele lui Radu Gyr devin cunoscute public abia în jurul anilor 2000.

Romanul dedicat poetului legionar prezintă ”realitatea”, în sensul în care Radu Gyr a publicat vreo zece volume antum (Liniști din schituri, Cerbul de lumină, Cununi uscate, Poeme de război ș.a.), precum și alte volume postume, cum ar fi Crucea din stepă, Poezii din închisori, Poezii, I – III, Sângele temniței stigmate, Ultimele poeme. Scriitorul s-a născut în 1905, la Câmpulung Muscel, a fost universitar, demnitar politic în guvern legionar, adept al lui Corneliu Zelea Codreanu, autorul Imnului Gărzii de Fier și ideolog al acesteia, împreună cu Nae Ionescu. A făcut închisoare mai mult de jumătate din anii vieții, dar moare acasă, în 1975, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu catolic din București. Cele de mai sus le aflăm din cartea lui Al. Florin Țene, al cărui stil de biografiere înlesnește accesul cititorului spre activitatea spectaculoasă, dinamică și complexă a unui intelectual și creator din generația lui Mircea Eliade, Lucian Blaga, Petre Țuțea, Nichifor Crainic sau Alexandru Sahia.

Viața lui Radu Gyr ”între realitate și poveste”, subtitrează autorul! Câtă realitate și câtă poveste se regăsește în romanul ”Întoarcerea din Cruciadă”? Croșetarea ”poveștii” în jurul ”realității” constituie schema de îmbinare a adevărului cu imaginația, ceea ce ar motiva un cititor onest să despartă cele două fire narative pentru înțelegere. Autorul respectă adevărul despre viața și activitatea scriitorului Radu Gyr, dar îl ambalează într-o haină imaginativă, pentru atractivitate și pentru culoare beletristică. Impresia mea este că partea imaginativă se configurează în relatarea (foarte frumoasă și elegantă a vieții de familie, prin care ponderează emoționalitatea romanului), a dragostei pentru Flora, soția sa, pentru Simona, fiica lor. Secvențele de intimitate sunt o insulă de fericire și împlinire afectivă, cărora Al. Florin Țene le întreține tonusul optimist, prin arta dialogului, a relatării și a încrustării în semantica vieții a valorilor sentimentale, a nobleții certificată de virtute. Entuziamul vieții private umple clipele de fericire, atât de potrivite pentru echilibrarea presiunii politice alimentată de neliniști și nesiguranțe. Viața publică era amprentată de puternice pasiuni politice și de orgolii pătimașe. Împreună cu alți intelectuali, Radu Gyr îmbracă verdele legionar, implicându-se într-un proces complex de declinare a politicilor vremii și de conjugare a politicienilor, angajați în ”modernizarea” democratică a actului de conducere. În acest proces, se intersectează personalități cunoscute de la N. Iorga la Carol al II-lea, de la Madgearu la Codreanu, de la Antonescu la Sima, dar și Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Ion Barbu, Petre Țuțea, Valeriu Anania, Nae Ionescu, M. Sebastian, Dumitru Stăniloae, Constantin Noica. Scriitorul Al. Florin Țenea construiește narația pe o altă perspectivă de analiză a vieții politice și a interferenței acesteia cu activitatea literară. Bazându-se pe citate selectate, romancierul apreciază că ”mișcarea legionară își are temeiuri naționale și ortodoxiste”, iar poetul Radu Gyr – ”un poet patriot desăvâșit”, ”un mare intelectual”, ”cântărețul oficial al Gărzii de Fier”, ”cel mai mare poet român, după Eminescu”, ”poetul neamului românesc”, ceea ce nu exclude impresia de exagerări.

Continue reading „Prof.univ.dr.Anton ILICA: Întoarcerea lui Radu Gyr din cruciadă”

Alexandrina TULICS: Aştept primăvara!

Aştept primăvara!

 

Se-aud păsări prin crengile-uscate,
Sub raze-ndrăznețe, chiar de-s golite,
‘Și strecoară soarele zâmbet-n lumină,
Grumazul iernii e frânt
Și primăvara-i aproape să vie
În amenințări troienite!
Glasuri de păsări mă fac să-ndrăznesc,
Să cred că-n curând ‘ar să vină,
Primăvara ciripilor cu funde pe crengi
Și zorii mai calzi în Lumină!
E-apusul de seară… un aer de frig,
M-aduce în starea reală;
Chiar de e frig, îl simt greu pe umeri,
Aștept în emoții iubita primăvară.

——————————–

Alexandrina TULICS

S.U.A.

19 martie 2020

 

Al. Florin ŢENE: În memoria scriitorului, filosofului jurnalistului şi promotorului cultural ARTUR SILVESTRI la 67 de ani de la naștere -19 martie 1953

 

Ziua a şaptea după Artur

 

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul din câmpie ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

 

 

Lumina din Acrostih

 

Aurul zilei îi acoperă fruntea înstelată de gânduri

Răvăşită de durerea altora în pagini peste veşnicie,

Tăcute cariatide aşezate în fraze şi rânduri

Unite sub flamura ideilor în Olimp

Rugă sunt şi poartă pe umeri veşnicul timp.

 

Stele s-au aprins în firidele lor

Iluminând verbele pe dinăuntru ce le porţi cu tine.

Lucrurile se reîntorc la veşnicul călător,

Venind cu destinul scris în Sine

Eveniment socratic de memoria ta consemnat

Să rămână prin noi mai departe.

Tăcut şi înţelept te-ai înălţat precum un sfânt

Rămânând ,acolo Sus,în Marea Carte

Iubire pentru neam şi Lumină în Cuvânt.

 

 

Înainte de sfârşitul frazei

 

Brazda ţării în care clocote sângele străbunilor

Ţi-a deschis Calea

Spre Lumina întoarceri în Sine.

 

Precum pasărea din interiorul

Oului de aer

Înălţimea îţi devorează tăcerea…

 

Doar cuvintele tale încărcate de gânduri

Ne umezeşte tâmpla

Iar din dosul ochilor tăi

Îţi este teamă că vei trece prin ei

Pentru îmbrăţişarea finală.

 

Continue reading „Al. Florin ŢENE: În memoria scriitorului, filosofului jurnalistului şi promotorului cultural ARTUR SILVESTRI la 67 de ani de la naștere -19 martie 1953”

Dorel SCHOR: Strângeţi rândurile (ziceri)

*   Prostul își schimbă șeful, dar năravul ba.
*   Vinul ăsta e mai bun pentru că e scump, sau e mai scump pentru că e mai bun ?!
*   A debutat de câteva ori, în câteva locuri…
*   Corona – cu cât ne explică mai mulți, cu atât știm mai puțin.
*   Oriunde te duci destinul te urmează (proverb turc).
*   De regulă, nu opoziția câștigă alegerile ci guvernul le pierde.
*   Când tragedia e națională, cine-i sunt spectatorii?
*   Numai un om foarte bun poate face o alegere foarte rea.
*   Mai bine să te ia gura pe dinainte decât să te ia pe dinapoi.
*   Și preistoria se repetă.
*   Dacă îți place să auzi minciuni, o să te mintă toți.
*   Cu cât creierul e mai neted, cu atât e mai ușor de spălat.
*   În orice rău se ascunde și un bine. De obicei se ascunde perfect.
*   Cine nu se miră nu progresează.
*   Dacă toți gândesc același lucru înseamnă că unii nu gândesc de loc.
*   Necesitățile cu adevărat imperioase sunt de la brâu în jos.
*   Nu toți proștii sunt îngâmfați, dar toți îngâmfații sunt proști.
*   Strângeți rândurile, scrieți mai scurt!
*   Nu mai spuneți că sunt naiv, că mă simt prost.
*   Minciuna presupune studii superioare adevărului.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Mircea Dorin ISTRATE: În urma ăstei molimi

ÎN   URMA   ĂSTEI   MOLIMI

 

Veni-vor vremuri grele de-abia de-acum nainte,

Că spre ceresc cohort de oameni mi se duc,

În urma ăstei molimi, din câți am fost nainte

Rămâne-or cât să-ncapă, sub umbra unui nuc.

 

Trezi-s-o omenetul fără a săi bătrâni,

No fi cine le spună povești la ceea mici,

S-o risipi ce-a turmă, că-i fără baci și câini,

Nu-i mai găsi prin lume sămânță de bunici.

 

Cum o să fie oare o lume fără ei,

Troițe veghetoare la-noastră conștiință?

Moșnegi cu-nțelepciune, ce-au fost mereu acei

Ce au păstrat în veacuri a neamului credință

 

Ei ce-au făcut în viață clipite mărețite

Ce au urcat în slavă norod de răbdători,

Și înc-au fost modele de vieți ce-au fost jertfite

Știiind că doar la neamul acesta mi-s datori.

*

Păstrați-i dar cât încă în viață-i mai aveți

Că mi-s comori de suflet și chagul ăstui neam,

Sunt sarea și piperul la trecătoare vieți,

Voi, muguri ce-nflori-veți, de-apururi pe-al lor ram.

 

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

6 martie 2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexandrina TULICS: Nădejdea pentru veșnicie (poeme)

Ruga

(Conversație… )
Ce să-Ți mai spun Christos
iubit
Când vântul rugile-mi purta,
Misivele nescrise,
Și porumbeii-n alb
Îmi legănau noianele de vise?
Iar zorii zilei au zâmbit
Când Te chemam în bucurie
Dar nopțile, voiau să-mi șteargă
Nădejdea pentru veșnicie?
Ce să-Ți mai spun când totul
știi:
De mine, -ai mei, de pace sau
tristețe,
Când Te aștept în orice ceas
Să vii să-mi dai binețe.

 

 

Mă doare…



Mă doare-apusul în mijlocul zilei,

Lacrima celui ce nu poate s-o plângă,

Piatra pusă pe gura fântânii,

Ruga rândunicii cu aripa frântă.

Mă doare suspinul tatălui

În biserica goală,

Casa părăsită de cei legănati,

Pâinea neîmpărțită

Celor iubiti și ținuți în poală.

Mă doare stânca uscată

Ce-n buluci

Apa curgea altădată,

Poteca spre casă de unii uitată.

Mă doare fuiorul netors,

De mâna departe plecată

Și rugul trandafirilor arși

Cu fața roșie altădată.

Continue reading „Alexandrina TULICS: Nădejdea pentru veșnicie (poeme)”

Alexandru NEMOIANU: Adevărul este rostit doar de Ortodoxie

Lumina demonică se întoarce în întuneric pierzător. Întocmai se poate spune și despre “lumina” firii omenești căzute. Cel care lucrează după “lumina” firii omenești este plin de părere de sine, de cugetare semeață și el e plin de ură și dorință de răzbunare față de cei care ar cuteza să nu dea ascultare celor de el zise. În fapt părerea de sine este o stare demonică. Omul, mânat de cugetare trupească și lumească, nu poate judeca drept, nici despre stare lui lăuntrică și nici despre cea a aproapelui. El judecă după sine însuși, fiind căzut în “autopistie”, credință de sine, sau, mai rău, autolatrie, închinare de sine. El judecă, fiind înșelat, după iluzii şi păreri și iarăși trebuie repetat, că singurul lucru pe care îl poate oferi necuratul este iluzia mincinoasă.

În fapt dacă nu crezi în Adevăr, și Iisus este “calea, adevărul și viață”, nu poți grăi, ești mut. Fără învățătura Credinței, încă mai exact a Credinţei Ortodoxe, omul este în fapt fără grai. Poate emite sunete, foneme, dar ele sunt aer, vid netrebuincios. Fără credință omul nu are lumină și punct de referință și cade în confuzii și înşelări tot mai mari:..au schimbat slava lui Dumnezeu cel nestricăcios cu asemănarea omului cel stricăcios” (Sf.Pavel,Români,1,23).

Doar prin Credință, în Dumnezeu cel în Treime mărit și în învățătura Bisericii Lui Ortodoxe, putem vorbi: ”Crezut-am, pentru aceea am și grăit-și noi credem, pentru aceea și grăim” (Sf.Pavel,2 Corintieni,4,13).

Reintrarea în normalitate a României, în Decembrie 1989, a însemnat, între multe altele şi posibilitatea de a scrie şi publică liber.

Această libertate, în ultima vreme, începe să fie tot mai relativă. Oricum numărul publicăţiilor a crescut exponenţial. Nu doar al publicaţiilor “clasice”, pe hârtie, dar şi a celor alternative, în spaţiul electronic: bloguri, publicaţii, site-uri,etc.

Multe publicaţii sunt de excelentă calitate, altele mai puţin iar unele poate era mai bine să nu existe.

Dar dominant, în momentul de faţă, ceea ce poate fi numit “media” oficială, a devenit monopolul unor cercuri de interes fără legătură cu Neamul Românesc, cu Credința, Tradiția, identitatea lui. Un loc special și un rol special acordă această media oficială atacurilor împotriva Ortodoxiei și Tradițiilor și așezărilor din veac. Să ne amintim de modul vicios în care a fost atacat referendumul pentru definirea familiei și de modul în care agresiv sunt promovate, secularismul, sodomia, și toate aberațiile de comportament.

Această media “oficială” și care repet este subordonată și controlată de cercurile globalist-sodomite, preia toate sugestiile și falsurile promovate de către centrele “puterii”, USA și EU. În aceste condiții toată această informaţie este minciună, interpretare “pro domo” și îndemn la rău. Această media “oficială” nu mai poate fi crezută. Ea este propagandă și propagandă de proastă calitate.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Adevărul este rostit doar de Ortodoxie”

Ionuț DUMITRU: ePOEME – EMEOPe

ZIAN & ULUKAYA VOR BEA GRANINI & NU VOR FUMA

 

după chipul tău alb ca fulgii din pernă
mi-am urmat visul.

granini cu aromă de piersici rece, abia scos
de la cutiuță, îl pot savura zile întregi.
la fiecare înghițitură nu te pot vedea așa
cum e normal, ci băutura asta rece este
de fapt frica ta.

aroma seducătoare de piersici, ochii tăi obosiți cu care

aș dormi zile întregi la
școală, la meditații, în parcul Marghiloman
& acasă dorm cu geamul deschis noaptea
nu îmi e sete când nu adorm.

când îți vei aminti de orașul meu să dai un
semn, o să bem amândoi granini cu aromă
de piersici rece, abia scos de la cutiuță.

dacă orașele noastre se vor intersecta,
promit că nu voi mai fuma & nu-mi voi
lăsa copiii să tușească.

 

 

RÂNDURI SCRISE CU DETERGENT IN BIOGRAFIE

 

animalele, oamenii născuți din violul ce iradiază traume

& îl vor snopi cu rugăciuni.

libertatea nu se decolorează în viețile pure,
ne putem săruta ibovnicii mult visați
așa cum în suedia o biserică a ales viața –
discoteca îi salvează pe pederaști de
pușcăria împotriva mădularelor infantile.

lacrimile, strigătele, pasiunile,

toate le vom spăla cu detergent în orașele noastre
trăgând perdeaua orașelor după noi
& nu vom ști niciodată dacă vom fi fericiți.

ÎMI PLACE

 

tot ce a mai rămas pe citadela construită
de ceva ani toate femeile fac șpagatul
pe gurile sticlelor de vodka de pe masă:

date-urile eșuate în timpul suferinței
când blocurile au ales să doarmă.

dar noi, (când?) ai de gând să mă lași pentru
o zi să-ți spun: sunt fericit în palmele tale,
totul ne va învăța să fim mai mult decât
ne putem imagina noi, doar prin nebuniile
noastre ne putem ierta.

eu cred mai mult de un simplu /te iubesc/
nu simt lumea ca pe niște ace când ești tu,
nu îmi e frică de mine & nici de puștanii care

& ei sunt morți după dragostea lor.

 

 

TIK TOK – MENTAL HOSPITAL

 

o tânără frumușică, tunsă aproape stil mop
folosit pentru un spital de psihiatrie era
molipsită de monitor. ăsta era jobul ei, cred
că era la SRI, dar nu asta contează.

e bine când se lasă dusă de plictiseala
colegei & la 1/2/3 dă start filmării unde
râde cu un ritm atât de autentic, cântă și
bate în masă, spectacol interesant. cred că
ar putea ajuta cu o terapie de acest gen
pentru copii ce suferă de tulburări mentale
& care nu zâmbesc, măcar să fie ei fericiți.

Continue reading „Ionuț DUMITRU: ePOEME – EMEOPe”