Mugurel PUȘCAȘ: Simfonia frunzelor arămii

SIMFONIA FRUNZELOR ARĂMII

E toamnă-n Univers, e-atâta toamnă…
Copacii se dezleagă de amor,
Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă,
Natura e vândută la obor.

Din cupe mari se bea în seară mustul,
Stelele blând se-ntorc în matca lor,
Albinele roiesc înspre adâncuri,
Surd, vechile răceli din oase dor.

Se pierd la orizont aripi celeste,
Decoruri arămii pe ram și-alei…
Păsări de foc cu triluri vii, măiestre,
Vor reveni la semn de ghiocei.

Roua se-aşează tainic peste mirişti,
Un greier mic se roagă de mălai,
La mine-n suflet duduie iar soba….
Veniţi, voi greieri mici şi fără trai !

Viori își tânguiesc în asfinţituri,
Romanţe gri pe străzile pustii,
Văratice iubiri se pierd în noapte,
Se vor întoarce castanii, spre zi.

Trec crizanteme dulci peste limanuri,
Al inimilor delicat pastel,
Se primenește-n ruginiul toamnei…
Lin, versul se prelinge din penel.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

Ioan Nicolae MUȘAT: Un eveniment important ASCIOR, conferința Orizonturile Bucuriei Tinerilor

ASCIOR și Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, luni, 30 sept 2019, ora 16,30, deschid Cenaclul ASCIOR condus de scriitoarea Paulina Georgescu și Atelierul de Creație ASCIOR, condus de prof. ing. Elena Mihalache, în cadrul conferinței Orizonturile Bucuriei Tinerilor, sub patronajul Primăriei Municipiului Buzău.

Avem onoarea să participe Dl prof. dr. Stelian Gombos, din București, cu o conferință deosebită despre tineri „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea”!

Momente muzicale cu Ichim Maria și Laura Constantin!

În deschidere Ioan Nicolae Mușat, președinte fondator ASCIOR!

Prin programul susținut de Primăria Municipiului Buzău „ASCIOR-tineri pentru viitor”, elevilor și tinerilor participanți (vârsta 12-25 ani), pentru interesul acordat culturii, li se va acorda un premiu de 100 lei, prin tragere la sorți!

ASCIOR pentru bucuriile omului!

–––––––––––

Ioan Nicolae Mușat
Președintele ASCIOR

Alexandru NEMOIANU: “Ridicați boieri…”

La sfârșitul Utreniei Învierii, atunci când reintră în Biserică, Arhiereul, sau la caz Preotul, lovește cu Crucea în ușa închisă și rostește întrebare și primește răspuns:

“Ridicați, boieri, porțile voastre și va ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei/Cine este acesta Împăratul Slavei? / Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. /Ridicați, boieri, porțile voastre și va ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. /Cine este acesta Împăratul Slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.” (Psalmul 23;7-10)

Ne întrebăm cine sunt “boierii” cărora le vorbește aici Cuvântul lui Dumnezeu?
Este puterea înțelegătoare a omului, ”mintea”, cea care stăpânește sufletul și trupul omului, cea care ține sub control voința și libera voie a omului. Puterea cugetătoare, ”mintea” , stăpânește mica lume, micul univers care este fiecare om.

Această putere cugetătoare nu va fi luminată și nu își va putea împlini rostul decât dacă va fi stăpânită de Adevăr și Adevărul este Iisus Hristos.

“Porțile” care împiedică intrarea lui Iisus în ființa noastră se cer ridicate. Care sunt aceste “porți”? Aceste “porți” sunt păcatele noastre, cele de voie și cele fără de voie, cu gândul, cuvântul sau fapta. Aceste păcate ne despart de Împăratul slavei și aceste “porți” împiedică intrarea Lui în inimile noastre. Aceste “porți” sunt veșnice, căci păcatul l-am moștenit în fire de la proto-părinții noștri și l-am înmulțit fiecare la nesfârșit, făcându-l ‘veșnic”. Dar aceste “porți” nu se cer a fi doar deschise, așa cum este rânduiala porților, se cere ca ele să fie “ridicate”, distruse cu totul, nimicite.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: “Ridicați boieri…”” →

Silvia ANDRUCOVICI: Fuga de om

E în plânsul meu de azi
Dorul tău de pădurile Asiei.
Cocotierii cu umbre lungi
Și căldura aceea bună pentru reptile.
Îți amintești leii keralazi surprinși
În elan amoros?
Și cortina înserării peste noi?

Am decis
Și pe subțirimea aerului am jurat:
Există o peșteră pe lumea asta
Doar a mea,
Îmi pun frica într-un rucsak
Și o lanternă,
Mă desprind de imagini, de umbre,
De corzile mâniei, de funiile dragostei,
Vă spun adio. Plec.

Există o pădure plină cu jivine,
În care voi binecuvânta
Primul tigru flămând
Care se va hrăni din mine!

Căci, m-ai lăsat singură și pradă omului!
Sunt carne pe masa lui de duminică.
Un ascet mănâncă o femeie.
El crede cu tărie
Că dreptatea o slujește!

Mai viețuiesc doar pentru că,
Mă-încred în tigrul frumos și flămând!

———————————

Silvia ANDRUCOVICI

George ANCA: Cenușa lui Eliade (rezumat)

Muzica: jazz, raaga. Titlul: Cenuşa lui Eliade. Început: flutură păsări nasul lui Shakespeare Sulmona solimană. Continuă (teme): Agar fiere, fiu. Tot cu Medeea se vede din Tomis în Bălţi. Se împlinesc 2000 de ani de când Ovidiu ne-a venit în exil. Shakespeare se numi noul Ovid, iar acesta, D.H. Lawrence al antichităţii.Calambur vid m-a vidma.

Radha în Madura aurie. Din cuib în cuib nimic nimic de am îmbătrânit calic.

Sculptate-n Victoires Paris de Emmanuel Fremiet feciorii, arse, Jeanne şi Valery născute la Domremy. Ce n’est pas normal de chanter en public. Autant on emporte le vent gone with the wind – octosyllabe vieux proverbe francais en Villon. Nu m-aş franţuzi, bătrână zi, eliadi, colibi.

O recunosc pe Maytreyi avatar sacontal.

Şi regele chiriaş tatălui. Sun-o pe Viorica Navamalika.Uzi seceta pe litere Eliade, pe scurt matineu, texte citabile anume, poezia de mâine spre maci.

Bambu iambu muzic din exil blanduzic. Poemul Eliade pe necitite, cenuşă Chicago, ediţii moldovene,alamkarika scăpătat, cititul gangetic, fadoare versus fantasmă,o maşină din altă lume purtându-l mituri. Nimic din zilele, cărţile Eliade, chiar el s-o fi opunând.

Electrocutare Rudolf, Dominic Orăştiei, noi ai lui Zalomit, raaga yaman, raaga pilu, busuioc tulsi, canon hindus, raaga de seară serenitate.Te respiri zei de sunete, întrupările liniştii, norocul epifaniilor. Fiecare cu ale lui şi raaga te împresoară atman, sitar secerătorul macilor traducător de gitanjali. Blânde sunete de prăbuşire în dharma dansantă.Tabla-n tropot pe sitar de întoarcere în valuri, staţi nedestructuraţi trăznet pe raaga Eliade.Argonauţi din raaga întorcându-ne drum cosmică rugă.

Orga mascată în sitar invitaţie avatar , nemaitristeţe amar. Nu mai confunda comunismul cu Eminescu. N-ai plâns de două zile, lumânare aprinsă. Cenuşa lui Eliade ai zis poemului. Mă întreba Mrinal Sen ce face Mircea. Orgie David, rugăciune Kahlil, devi Mircea, cenuşă George. Al câtelea revers, lumină de întors, Kalypso apokalipso, mritior ma amritam gamaya.

CENUŞA LUI ELIADE

flutură păsări

nasul lui Shakespeare

Sulmona solimană

cum odinioară

cu terifiere

fredonam la gară

pe Agar fiere

a sfinţit troiţă

într-o grădiniţă

copila-i muri

troiţa sfinţi

vale o lungi

se dinamitează floral catacreza

o reţea preacucernici din insolaţia aceasta

refren hai-ku snobism fenician

alfabet din nord balast în balastieră

ce de neant amar de clar

tot cu Medeea se vede din Tomis în Bălţi

nu ştiu ei să citească din mine copiilor

zid pe nespurcare tristeţe întrebată bariu armată

vid m-a vidma bordelează nedemolabil dacă

monumentalizacă

traiul vetrei pe vătrai

mie-mi dai cai de mai

îngânând în gând cantarida

derviş orb nisip color

înfloare floarea de cireş

în Marakesh

pe centură scăpărăm scăpăm pădurea

respectul facerii de şcoală rurală

cap ochios capuchehaie ne-am fi înţeles

orice cuvânt o nălucă dinspre Eminescu

spre Blaga ea tânără se simţise până orbise

n-am automobile în literatura mea

n-am nici o amărâtă de Dacie

cu fără casa domnească de grab’

Kalidasa Ovid mutându-l agoniei tomitane

Calatis de câte ori din Tomi vizitat-au

orb iadubluin

Elena Constantin

11 moarte

Stratford Itacarte

marinărie molie

israelie anatolie

cârciumă corabie

mormântului sabie

scato telegraf

Narnia perdaf

cântul de-a doua

înoată roua

toate în una

mării săruna

întunecă-te-ne

pe vapor cânte-ne

caută-ne atol

ocean mototol

Ulisse pe Walsh cu

Ilie Ilaşcu

marea stă insula merge

cum purcese Circe cerge

nat amânat limbi

în cotruţă înnimbi

nici un pensionar fără două maşini

un mercedes şi un volvo beduini

muy bătuţii din pays

salve paradis proscris

la miezul nopţii începu

şi după două ore du

nu e neplată

din Ulisse Bloom

suit pe lopată

albumului scrum

cititul Brâncuşi

literelor daltă

dublinezi aduşi

din Itaca-alaltă

your god nu mnezeu

mă-tii-n examen

Salome mrejeu

tare mare amen

ştii cât câştigă

cerşetor în New York

la Washington rigă

nu Circe nu porc

mai pe o pagă

rapiţa scuture

iapa şontoroagă

sub fluture

mâna pe ea don’t

worry Helespont

din cald în frig

Homer Joyce ligue

lui Shakespeare

în cimitir

cartea iar furată-n car

îmi cărai pe vătrai

întârziind ţi-e mama

şi mai pe ducă Yama

Savitri duşcă Duică

ia-l lui Yama să fii muică

nici Alcesta nici acesta

plouând până-n Budapesta

ce vorbeaţi fără auz

găgăuzului havuz

un nebun printre nebune

obscenei şi mătrăgune

bine de închini sivini

Ruben pe eminescini

ba un film ca după Joyce

Bloom din Odiseu eroi-s

om citi printre magneziu

Picu Angelu Sileziu

Radu Anghel Gheorghe Anghel

constantinelen arhanghel

why don’t glonţ

out prin bagabonţ’

aşa se ajută prieteni

întorcându-ne altminteri

strecuri miercuri

verso herculi

versus Cressus

spartani spartbani

ce-om vorbi de mi te spui

speza Potomacului

zborul podului

nodul glodului

cât asfalt catafalc

în picioare mă calc

har Harrare

Cioran internet

a câta cenzurare

get berechet

păpălugă

saramagă

româneşte

lovidragă

Creuza cui mă pui în cui

dinga-linga spală templu

Radha în Madura aurie

tafta de sânge postverbal

am la mijloc India

vot din Australia

alţii de-o limbă cândva

fără apărări mata

teascuri în dosul secetei încărcaţi

în harabale vasele goale pline

o huire piepturile duhuire şesurile

chiar maică băsma pe scândură

bice apa morţilor mâini pumn

de fulgi ne cernem trestii

ziduri sforăind cutremurăm

suntem studenţii din Balaciu

la timp primăvară toamnă tractorul

în şanţ împachetate petunii

pe lac şi ai nimănui o lebădă

te măritaşi cu oxidatul

din cuib în cuib nimi nimic

de am îmbătrânit calic

cât de urât ţi-am scris

de ispăşesc şi-n vis

folosirea cuvântului regn

te-am ştiut în cămăruţa podurilor

pe foi de ceapă de apă groapă

clatină-mă de-o amintire

stai nu mai trăi numai aci

te-o înşfăca amintirea altcuiva

te poţi întâlni de te ţii

mai şi pleci în America

vezi-te în cotlon depresie

copilărească binefăcătoare

Michelle în poză de nu Morgan

om avea deopotrivă priveghi

ce vezi

priveghezi

ajungi

în dungi

cauţi mouse

în repaus

m-aş apuca

în dodii mda

parcelă

nacelă

claxonaţi

cât mai

sunteţi

în viaţă

în aşteptare

radio oprit

ascultând

lehuzia

renunţă mersul mării închegarea

mirosului din lift în discriminare

măslinul la nevedere

orbul zidului mângâiere

să nu fi fost înşine

mirosul dimpotrivă

dacă nu de vişine

culoare olivă

caşti oligofrenie arvună

de la fereastra cealaltă

ne aşezasem cunună

pe duşmanii din baltă

demonstraţie de salvare

cu ce nu te mai las

n-are mama fată mare

şi poliţia la pas

ciublu cotac parcă vierme

liliac aprins printre terme

îmi mai şi pocneşti ocnă

de-o împletim bocnă

cum nu mi-ar prii

axoni mitocondrii

glorie nenuntite

ariene hitite

sculptate-n Victoires Paris

de Emmanuel Fremiet feciorii

arse Jeanne şi Valery

născute la Domremy

ajunsă-n exosferă fata bău vin

lavandă după la ballade irlandaise

ce n’est pas normal de chanter en public

Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

autant on emporte le vent gone with the wind

octosyllabe vieux proverbe francais en Villon

nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi

o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal

şi regele chiriaş tatălui

până mâine până la drum înapoi

sun-o pe Viorica Navamalika

floare de buric impronunţabil

s-ar terfeli părinteasca algă aglutina

uzi seceta pe litere eliade

n-am ajuns sub aripa asfaltului

până nu ne globalizarăm atâtica

incolorei creanţe calc darul

de ritm în viroage

vidma avidă dravidă

cum se mai îngustează sudul

tu-n Thule eu-n Ushuaya

ne-am ţine de mână de vorbă

ne-am curăţa în fiord

pe ale tăcerii schiuri

am năduşi în ploaie mâine

fără nici o ştire pieţari

anunţul anti Vajpayi

comunişti avem şi noi

de-am plecat brusc

precum şi din Sahytia

de a ne aminti groapa

alergaţi după mine

ce mai piuiam pe cant

Eliade pe scurt matineu

texte citabile anume

poezia de mâine spre maci

să dorm singur tăcut

până la atelierul

specializat din cimitir

ni s-a interpus odalisca

eram mai indieni

mai o piatră mai un cap

de n-oi citi nescris

soarele stării umbra cătării

nu ne mai închidem în bufniţă Continue reading „George ANCA: Cenușa lui Eliade (rezumat)” →

Germain DROOGENBROODT: Lună și mare

Lună în aprilie”, tablou de Oscar Bento

Lună și mare

pentru Oscar Bento

Neprihănită
neatinsă parcă
de-a omului amprentă:
luna.

Inaccesibila-i splendoare se-oglindește
în aparent la fel de pura
mare,
ce adună-n pântec
omeneștile deșeuri,
ale deșartei lăcomii.

Germain Droogenbroodt
Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Ithaca 2.8.2019

Edith NEGULICI: A(m) iubi(t) iubirea

Motto:,,Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire…”

Spectacol de poezie, adaptare după Nina Cassian

De: Roxana Guttman, Cătălina Buzoianu

Coordonator artistic al spectacolului : Cătălina Buzoianu

Distribuția: Roxana Guttman, Mihai Nițu și Naomi Guttman

Muzeul Național al Literaturii Române

Foto : Florin Biolan

A(m) iubi(t) iubirea.

A(m) sta(t) pe jumătatea ei de stea.

Acolo m-au dus Roxana Guttman, Naomi Guttman și Mihai Nițu, într-o călătorie poezie prin universul liric al inegalabilei Nina Cassian, cea aleasă să facă legendă prin operă și prin viață. Personalitate complexă, puternică și provocatoare, ea a creat întotdeauna mari pasiuni și controverse. Poetă prin excelență, dar și prozatoare, autoare dramatică, eseistă, jurnalistă și ilustratoare, traducătoare și compozitoare, Nina Cassian a sedus publicul printr-un farmec aparte și o feminitate care sfida orice vârstă.

Vroiam să văd acest spectacol, la fel de mult pe cât Nina Cassian vroia să rămână în septembrie, pe plaja pustie și palidă și să lunece odată cu vara în toamnă.

Un spectacol hipersensibil despre noi, oamenii, care suntem ,,absolutul redus.”

Un regal actoricesc emoționant despre dăruire, creat de trei artiști fabuloși care iubesc, sunt iubiți și crează non-stop. Trei artiști îmbrăcați în alb, părând a fi ei înșiși trup și suflet poeziile în vers alb ale Ninei Cassian. Roxana Guttman, Naomi Guttman, Mihai Nițu, – o distribuție și o interpretare ,,La scara 1 pe 1” a căror măsură umană și artistică rămâne valoarea. Valoare care ,,ca răspuns la întrebare/ reușește să prindă lumea cât e de mare.”

O imensă întâlnirea teatrală cu cea care a fost și va rămâne geniala Cătălina Buzoianu.

O recunoaștere și o reverență emoționantă în fața fiecărei secunde de grație trăită împreună, așa cum Nina Cassian a iubit iubirea: totdeauna. Pentru totdeauna. Înregistrată peste timp, vibrația vocii acestei personalități laureate cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969) și distinsă cu Leul Literar (decernat în 1994 de New York Library) îți amintește de playlistul interior și-l deblochează.

Un spectacol care reconfigurează harta interioară a sentimentelor exilate, pentru care nu mai ai timp. Să le auzi. Să le simți. Să le trăiești. Și pe care ,,mult mai târziu le cauți cum cauți printre nisipuri, firul de aur pur, străveziu…”

A(m) iubi(t) iubirea sau ,,Memoria ca zestre” care îți transformă sufletul în poezie.

O mizanscenă complexă de infinit tumult sufletesc, care lasă actorii și spectatorii deopotrivă în transa unor vorbe de dragoste.

O cotrobăire cu scene și jocuri de cuvinte în limba spargă prin viața Ninei Cassian și a fiecăruia dintre noi…cu toată iubirea!

Un spectacol asemănător Coloanei Infinitului în care în unele clipe ideale, despre fiecare actor în parte aveam Continue reading „Edith NEGULICI: A(m) iubi(t) iubirea” →

Mircea Dorin ISTRATE: Stihuri

ÎNCHINĂCIUNE

Coborând închinăciunea la piciorul Crucii Tale

Îmi pun sufletul în ruga cerșetoare de iertare,

Tot rugându-Te Hristoase să mă pui pe a Ta cale

Și prin iadul de păcate să îmi faci, dreaptă cărare.

Să mă scoți din vălmașagul lumii ăstei la liman,

Să mă ții sub a ta umbră de noroc măcar un an,

Să îmi dai un bob speranță că va fi de-acum mai bune

Și apoi mă lasă slobod, până vin Doamn, la Tine.

Sunt prea slab, Mărite Doamne și la multe eu tânjesc,

Iar păcatele din lume mai mereu m-ademenesc,

N-am pătruns eu înțelesul jertfei tale de pe Cruce

Și nici vorbele-nțelepte știe-mi mintea un’ s-apuce.

Așadară, eu, nimicul, dacă vrei a mea salvare

Pune-mă la cazne grele până cere-oi îndurare,

Până Văd că eu sunt răul, nu aceia din prejur,

Până Șimt că Tu ești Cale și-Adevărul cela pur.

Mulți sunt Doamne ca și mine și mereu se înmulțesc,

Mulți pierdut-au Calea Dreaptă și de-acuma rătăcesc

Prin pustiul de păcate, mare-ntins, cât o vecie,

Întinat cu toate cele, unde-om fi, nevrednicie.

De-asta lumea este reuă, singuratică și dură,

Mincinoasă și făloasă, trădătoare, rea de gură,

Că n-a înțeles cea jertfă ce-ai făcut-o cu iubire

Să ne pui în noi Mărite, boabă de dumnezeire.

Să ne-areți că jertfa-ți sfântă dădătoare-i de iertare,

Că în noi avem tărie cât e muntele de mare,

Că putem schimba cea lume îndreptată spre pieire,

Dacă-n noi va fi destulă, simțitoarea cea Iubire.

Ea schimbarea lumea toată și mai bună o va face,

Unde vom trăi cu toții bucuroși și-n bună pace,

Doar să vrem s-alegem calea ce Tu Doamne-o tot arăți,

Și ne-ndemni pe ea să mergem, nu doar uni, ci cu toți.

Va fi greu, dar încerca-vom, ca din răul omenesc,

Tot urmând a Tale-ndemnuri s-avem cale spre ceresc,

S-arătăm că a Ta jertfă ce-ai făcut-o pentru noi,

E suprema dăruire și temeiul vieții noi

SCHIMBUL

Umbra gândurilor sale, sprijinindu-se de-a valma,

În toiagul veșniciei din cerescul Lui ținut,

Fulgerări îmi scăpărară, când, slobost-a el sudalma

Că un nimeni, pământescul, din cuibarul lui de lut,

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Stihuri” →

Dorel SCHOR: Eficiența tabletelor prescrise (schiță)

EFECTUL PLACEBO

În urmă cu câteva zile, domnul Andrei Grosu, pensionar cu acte în regulă, simţi o vagă durere de cap inexplicabilă. Pentru că a doua zi dimineaţa nu se simţi mai bine, se prezentă la medicul de familie care îi măsură tensiunea arterială, îl supuse la câteva probe neurologice simple şi îi recomandă nişte tablete antinevralgice pe care să le ia de câte ori va simţi nevoia, dar nu mai mult de trei pe zi. Ca orice pacient disciplinat, domnul Grosu se prezentă la farmacie, cumpără medicamentul şi, ajuns acasă, în ciuda durerii neconfortabile, începu să citească prospectul.

Alcoolul nu era cu totul interzis, dar se recomanda să fie evitat pentru că ar putea provoca ameţeală şi e riscant pentru cei care şofează. Nu era cazul, domnul Grosu se deplasa numai cu autobuzul, iar în acest sens nu era nici o contraindicaţie. Erau apoi menţionate efecte secundare alergice, cum ar fi mâncărimea, erupţii cutanate, edem al feţei, dificultăţi de respiraţie, nervozitate… Riscant! O altă categorie de simptome se referea la sistemul cardio – respirator: puteau să apară palpitaţii, extrasistole, oboseală marcată, paloare, dispnee, tuse seacă, răguşeală … Ferească sfântul!

Continue reading „Dorel SCHOR: Eficiența tabletelor prescrise (schiță)” →

Ierodiacon IUSTIN T.: Un drum la Împăratul Florilor

Să ne gândim dacă-l cunoaştem pe Dumnezeu, Tatăl nostru, pornind de la meditaţia la nişte frumoase flori. La florile de la Grădina Botanică din Cluj, de exemplu…

Iată, avem un Tată pe care nu-l cunoaştem sau ne temem să-L cunoaştem, sau ne temem de judecata Lui şi de puterea Lui… Dar, paradoxal, El este acelaşi care face aceste flori frumoase şi minunate, care îngrijeşte grădini, şi care are o inimă de Părinte, gingaşă ca toate aceste flori.

Ce fel de Părinte avem, cel mai puternic şi cel mai delicat? Şi ce teamă ca să încăpem pe mâna Lui, pe mâna adevăratei Iubiri?

Spor la gândit şi la mirat…!

P. Iustin

Un drum la Împăratul Florilor

Dacă florile sunt porunci
atunci
ce împărat teribil!

Cum să cazi-n mâna împăratului
Care se zvoneşte că va pierde lumea,
Cel Care-a poruncit crăiţelor…
să fie?

Să dai socoteală lui Alfa şi Omega,
Celui dintâi şi Celui de pe urmă,
Care-n timpul liber
meştereşte brumărele albe şi violete
şi bulgări de soare…

Ce fel de frică?
ce fel de frumuseţe-i aceasta?

cum să fugim
de cea mai duioasă
mai părintească judecată
a Împăratului florilor?

Ierodiacon Iustin T., 27 septembrie 2019