La 26 august anul curent se împlinesc 50 de ani de la moartea tragică a unuia dintre cei mai mari poeți bucovineni din perioada postbelică Ilie Motrescu din frumoasa localitate montană Crasna.
Poetul-martir al neamului nostru, cel care s-a jertfit pe altarul neamului românesc pentru limbă, poezie, credință, adevăr, dreptate, neam, baștină…
În ultimii aproape 20 de ani s-au scris multe și s-au publicat despre opera, viața și destinul tragic al acestul vrednic fiu al neamului nostru.
Nu vom vorbi astăzi despre cele scrise și tipărite cu anumite detalii, căci cititorii noștri le cunosc deja. Reamintim pe scurt unle date biografice. S-a născut la 18 august 1941 în comuna Crasna. După absolvirea școlii și-a continuat studiile la institutl pedagogic din Bălți la facultatea de filologie și muzică. După serviciul militar s-a întors în satul de baștină lucrând un timp profesor școlar. S-a transferat la Cernăuți, angajându-se ca lucrător literar în secția de cultură a unicului ziar românesc (moldovenesc pe atunci) „Zorile Bucovinei”. Îi păceau sportul și muzica, în special cântecele populare. În afară de munca de ziarist a scris și poezii, câteva reușind să le publice. Aproape trei ani a muncit la ziar, și în ziua de 26 iule a anului 1969 a dispărut fără urmă. A fost găsit cu eforturile familiei și a prietenilor, care cu eforturi supraomenești au descoperit asasinul pus la cale de iscoadele fostului KGB sovietic. Aproape 20 de ani nimeni n-a avut voie să-i pomeneascvă numele. După ce „cortina ” de fier a căzut au început a i se tipări poeziile, articolele publicistice, amintirile, însemnările… Odată cu apariția cărții „Hora vieții” (2000) îngrijită de fostul său coleg și prieten Ion Țâbuleac din Moldova, a început și suita de manifestări omagiale dedicate vieții și operei lui Ilie Motrescu.
Pe parcursul anilor cu eforturile și sprijinul fraților și surorii de la Crasna a fost valorificată aproape în întregime ceea ce a fost găsit după dispariția fratelui lor, adică versurile începătoare, care mai apoi cu sprijinul unor oameni de bună credință au fost adunate între copertele cărții „Cântarea Carpaților”, au fost scoase la iveală aproape toate fotografiile poetului din copilărie până la tinerețea-i neterminată. Poezia sa matură, articolele publicistice, însemnările, citatele și câteva dedicații, cât și o serie de fotografii au fost adunate între copertele cărții „Hora vieții” apărută la Timișoara, grație lui Ion Țâbuleac. Cu vreo doi ani în urmă tot Ion Țâbuleac a mai scos de sub tipar cartea lui Ilie Motrescu „Am iubit cu atâta nădejde…” La București, neobositul domn Laurențiu Dragomir, acutalmente directorul APP Protecția Patrimoniului a scos de sub tipar cartea „Restituiri – Ilie Motrescu”. Personal am publicat până în prezent patru cărți dedicate poetului, materialele pentru ele adunându-le de prin ziare, dar mai ales puse la dispoziție de familia sa din Crasna. Tot cu sprijinul moral al familiei am reușit să scot cu câțiva ani în urmă la editura „Cuvântul” din Herța o carte cu folclorul cules la baștină de harnicul poet intitulată „Pagini de folclor crăsnean”. Cu câțiva ani în urmă la rugămintea mea doamna Maria Gulei din localitatea Banila pe Siret, a tradus versurile poetului din culegerea „Cântarea Carpaților” în limba ucraineană. Avem astfel o carte de versuri bilingvă, pentru ca ucrainenii să cunoască opera poetului român. Tot această neobosită doamnă i-a dedicat în limba ucraineană și câteva poezii. În rest am publicat și continui să public prin ziare, reviste, almanahuri articole despre Ilie Motrescu nu numai în lmba română, dar și în ucraineană, ba am publicat cu mai mulți ani în urmă și un articol întru-n ziar din Franța, cu sprijinul unui domn care ne-a citit lecții la cursurile de perfecționare a cadrelor didactice. La cei 75 de ani de la nașterea poetului crăsnean am scos de sub tipar un scurt sumar bibliografic bilingv pentru bibliotecile din raionul Storojineț.
Zeci de scriitori, ziariști, profesori, oameni de știință, cultură, artă i-au dedicat proză și versuri poetului crăsănean în diferite perioade și din diferită țări. Versuri i-au scris și publicat poeții populari și chiar copiii.
S-au organizat în toți acești ani 5 ediții ale festivalului de poezie pentru copii și tineret „Ilie Motrescu, sub egida Societății „Junimea” din Cernăuți. Avocatul, poetul și epigramistul Emil Ianuș din Horodnic, județul Suceava i-a sculptat chipul său în lemn. Într-o zi sper să ajung acolo să-l văd, având invitația deja de mai mulți ani.
Le sunt sincer recunoscătoare ucrainenilor, dar și românilor, care prin intermediul meu au contribuit la înveșnicirea în neuitare a poetului crăsnean. Astfel regretatul compozitor ucrainean Cuzma Smali din Chițmani, a pus pe note muzicale un vers din culegerea „Cântarea Carpaților”, pictorul Mîcola Bendas din Storojineț, i-a pictat chipul, iar meșterița populară, profesoara Liubov Vascul din Mihalcea, r. Storijineț, a cusut chipul său pe un ștergar. Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Ilie Motrescu- 50 de ani de nemurire” →