Ierodiacon IUSTIN T.: Dreptatea lui Dumnezeu şi cauzele perdante ale vieţii noastre

        Dreptatea şi simţul de dreptate. Iată un exerciţiu de vindecare pentru ceva ce chinuie de mult inima noastră. De mult, de parcă dintotdeauna..

Am zice aşa. În viaţă omul se cade să fie cavaler. Cavaler cu oamenii. Dar cavaler şi cu Dumnezeu.

Când primul lucru se întâmplă, omul ajută şi ţine la oameni. Se angajează în multe bătălii pe care le vede drepte. Se luptă mult, iubeşte mult, suferă mult. Dar la sfârşit, are nesiguranţa dacă bătăliile câştigate sunt pentru pământ sau pentru Cer. Dacă suferinţa lui a fost ziditoare şi răscumpărătoare, sau dacă a dat-o ca preţ pentru acel moment în care oamenii au trebuit să-i mulţumească, când s-au simţit mai în siguranţă, când l-au validat. Ca un perpetuum mobile auto-sustenabil. Oare chiar iubeşte el atât de mult lumea, sau iubeşte aparenţa dreaptă a ei? Recompensa morală a victoriei e dulce, dar o zi-două de trăit în mijlocul aceleiaşi lumi pe care a ajutat-o îi sunt de-ajuns pentru ca ea să i-o stingă şi să-i furnizeze, mereu, alte războaie. Ceva, parcă, ireductibil rămâne la temelia victoriilor lui, acel germene pe care „moliile şi rugina îl strică şi furii îl sapă şi îl fură” (Matei 6, 19). Ca şi cum chiar faptul de a fi cavaler întreţine dubiul cu privire la natura ta adevărată de cavaler. Cât timp eşti şi te porţi aşa, pe placul oamenilor şi după morala considerată dreaptă, n-ai de unde să ştii dacă chiar eşti, cu adevărat, aşa… Ciudată idee, nu? Nu poţi să scapi de acest vierme intelectual şi moral care roade postura de cavaler al oamenilor decât, pesemne, când abandonezi conceptul cu totul şi cauţi altceva. Adevărata sursă a cavalerismului.

Când al doilea lucru se întâmplă, atunci omul încheie alte socoteli cu existenţa şi cu Dumnezeu. Renunţă la ceea ce credea el că înseamnă să ajuţi oamenii. Să ţii la ei. Chiar să-i iubeşti. Pentru că toate erau determinate de ceea ce credeau oamenii despre iubire, sinceritate şi ajutor. Pentru că – dacă e să ne amuzăm un pic – nu poţi să întrebi moliile şi rugina şi furii dacă materialul e bun. Bineînţeles că e bun! Pentru ei… Pentru că au mai mult de unde să tragă, să mănânce, să strice. De acolo îşi hrănesc existenţa ei înşişi, şi ceea ce părinţii Patericului au numit cu înţelepciune „duhul slavei deşarte”. Dă-i oricât de mult material din cel al lumii, oricât efort moral – dar nu Continue reading „Ierodiacon IUSTIN T.: Dreptatea lui Dumnezeu şi cauzele perdante ale vieţii noastre”

Maria POPESCU-MONTEZ: Cunoscutul scriitor Al. Florin Țene a debutat cu un roman polițist

          Autor a numeroase volume de poezie, proză, romane, eseuri, teatru, interviuri, critică și publicistică, președintele Ligii Scriitorilor Români este prezent în librării cu primul său roman polițist.

            Romanul polițist e un roman al cărui subiect îl constituie o anchetă condusă cu metode criminaliste specifice, de un polițist sau de un detectiv privat. Primul roman polițist modern a fost scris de Edgar Allan Poe și se numea The Murders in the Rue Morgue (în română Dubla crimă din strada Morgue). Maestrul absolut al genului rămâne însă Sir Arthur Conan Doyle, creatorul detectivului Sherlock Holmes, asistat de doctorul Watson. Plictisit de succesul seriei, l-a „ucis” pe detectiv în povestirea Ultima problemă (1893), dar a fost forțat de public să-l învie. Ca fapt divers, unul dintre autorii de ficțiune cei mai vânduți din lume, după Biblie și Shakespeare, este Agatha Christie, celebra autoare de romane polițiste. Printre primii autori români de romane polițiste se număra și Liviu Rebreanu, cu romanul Amândoi, o serie de astfel de romane au fost transpuse pe ecran ca film polițist.

            Am făcut acest excurs în istoria romanului polițist cu scopul de a înțelege mai bine primul roman de această factură al lui Al.Florin Țene. Apărut la Editura Napoca-Star, 2019, romanul “Cursă pentru șobolan“ redă acținunea și tehnica psihologică a unui polițist pentru a afla adevărul crimei chiar din gura criminalului.

            Acțiunea se petrece în municipiul Drăgășani și într-o comună din județul Olt.În această narațiune este implicat un locotenent major de la Poliția din Drăgășani și mai mulți jandarmi și polițiști.

            În descoperirea criminalului sunt folosiți polițiști sub acoperire, un medic și o femeie, colaboratoarea Continue reading „Maria POPESCU-MONTEZ: Cunoscutul scriitor Al. Florin Țene a debutat cu un roman polițist”

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: în faţa unui calculator (poeme)

trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru oraşul eterogen şi anost
înghiţit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînţeles alături de alţii la fel
în care tu eşti o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod desluşit

în zile fără anvergură de memnţionat
în fiecare anotimp mă găseşti în faţa unui calculator
în care cunosc prea multe şi nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate

tu eşti singura care poţi găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte şi gesturi necunoscute
ca o boală la medicamente uzuale

 

 

scenariul zilei

rupem dragostea ca pe o pâine caldă
aburi fierbinţi îi răspândesc mirosul
simt cum ne strângem acasă

mână în mână şi dincolo noi
cu priviri adânci
iubirea ne împacă mereu
de nu mai obosim în luptă

am pregătit scenariul zilei
mă gândesc să nu-l joc
am uitat câteva replici cu nerv
tu te zbaţi să nu împrovizezi prea mult
ca sa pară totul real fără să supere
privitorii de ocazie

învelesc în hârtie trecutul scurs
şi-l pun la păstrare
poate-mi lasă-n amintiri peste timp
câteva păreri de rău

ne îmbrâncim care să ajungă primul
pe treapta de mâine a iubirii
grăbiţi
tu doreşti să fii prima
care împarte

Continue reading „Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: în faţa unui calculator (poeme)”

Claudia BOTA: Bazarul plin de vechituri

Priveam la inima ta îndoliată,
Eram mulțumită să șterg geamul ,
Prăfuit de mâzga grea a anilor,
Fierbinte era trambulina de pe care făceam salturi,
Salturi după salturi,
În dimineți unde îmi aruncam zațul.
Scrumul se mai păstra pe îmbrăcăminte,
Foi de tutun învăluite-n cuțite.
Bazarul era plin de vechituri,
Jurnalele pluteau pe albia râului,
Cerșetorii îmi serveau lingurița plină de cianură,
Iar dansatorii se îngrămădeau să prindă ultimul tranvai,
Când inima ta se lovea de acul turnului cu ceas,
M-ai întâmpinat în gară cu o batista albă,
Mi-ai dat-o în semn să nu uit,
Să ud florile din topoganul vecinului,
Care se mutase cu tot cu grădină,
Gradina bunicii în care sădise,
Semințele împrăștiate fără teamă,
Din cimitirul albastru unde și păsările mănâncă,
Îți mănâncă din palmă,
Frumuseți fără margini.

———————————

Claudia BOTA

Iulie 2019

Eleonora SCHIPOR: Ilie Motrescu- 50 de ani de nemurire

        La 26 august anul curent se împlinesc 50 de ani de la moartea tragică a unuia dintre cei mai mari poeți bucovineni din perioada postbelică Ilie Motrescu din frumoasa localitate montană Crasna.

         Poetul-martir al neamului nostru, cel care s-a jertfit pe altarul neamului românesc pentru limbă, poezie, credință, adevăr, dreptate, neam, baștină…

         În ultimii aproape 20 de ani s-au scris multe și s-au publicat despre opera, viața și destinul tragic al acestul vrednic fiu al neamului nostru.

         Nu vom vorbi astăzi despre cele scrise și tipărite cu anumite detalii, căci cititorii noștri le cunosc deja. Reamintim pe scurt unle date biografice. S-a născut la 18 august 1941 în comuna Crasna. După absolvirea școlii și-a continuat studiile la institutl pedagogic din Bălți la facultatea de filologie și muzică. După serviciul militar s-a întors în satul de baștină lucrând un timp profesor școlar. S-a transferat la Cernăuți, angajându-se ca lucrător literar în secția de cultură a unicului ziar românesc (moldovenesc pe atunci) „Zorile Bucovinei”. Îi păceau sportul și muzica, în special cântecele populare. În afară de munca de ziarist a scris și poezii, câteva reușind să le publice. Aproape trei ani a muncit la ziar, și în ziua de 26 iule a anului 1969 a dispărut fără urmă. A fost găsit cu eforturile familiei și a prietenilor, care cu eforturi supraomenești au descoperit asasinul pus la cale de iscoadele fostului KGB sovietic. Aproape 20 de ani nimeni n-a avut voie să-i pomeneascvă numele. După ce „cortina ” de fier a căzut au început a i se tipări poeziile, articolele publicistice, amintirile, însemnările… Odată cu apariția cărții „Hora vieții” (2000) îngrijită de fostul său coleg și prieten Ion Țâbuleac din Moldova, a început și suita de manifestări omagiale dedicate vieții și operei lui Ilie Motrescu.

 

         Pe parcursul anilor cu eforturile și sprijinul fraților și surorii de  la Crasna a fost valorificată aproape în întregime ceea ce a fost găsit după dispariția fratelui lor, adică versurile începătoare, care mai apoi cu sprijinul unor oameni de bună credință au fost adunate între copertele cărții „Cântarea Carpaților”, au fost scoase la iveală aproape toate fotografiile poetului din copilărie până la tinerețea-i neterminată. Poezia sa matură, articolele publicistice, însemnările, citatele și câteva dedicații, cât și o serie de fotografii au fost adunate între copertele cărții „Hora vieții” apărută la Timișoara, grație lui Ion Țâbuleac. Cu vreo doi ani în urmă tot Ion Țâbuleac a mai scos de sub tipar cartea  lui Ilie Motrescu „Am iubit cu atâta nădejde…” La București, neobositul domn Laurențiu Dragomir, acutalmente directorul APP Protecția Patrimoniului a scos de sub tipar cartea „Restituiri – Ilie Motrescu”. Personal am publicat până în prezent patru cărți dedicate poetului, materialele pentru ele adunându-le de prin ziare, dar mai ales puse la dispoziție de familia sa din Crasna. Tot cu sprijinul moral al familiei am reușit să scot cu câțiva ani în urmă  la editura „Cuvântul” din Herța o carte cu folclorul cules la baștină de harnicul poet intitulată „Pagini de folclor crăsnean”. Cu câțiva ani în urmă la rugămintea mea doamna Maria Gulei din localitatea Banila pe Siret, a tradus versurile poetului din culegerea „Cântarea Carpaților” în limba ucraineană. Avem astfel o carte de versuri bilingvă, pentru ca ucrainenii să cunoască opera poetului român. Tot această neobosită doamnă i-a dedicat în limba ucraineană și câteva poezii. În rest am publicat și continui să public prin ziare, reviste, almanahuri articole despre Ilie Motrescu nu numai în lmba română, dar și în ucraineană, ba am publicat cu mai mulți ani în urmă și un articol întru-n ziar din Franța, cu sprijinul unui domn care ne-a citit lecții la cursurile de perfecționare a cadrelor didactice. La cei 75 de ani de la nașterea  poetului crăsnean am scos de sub tipar un scurt sumar bibliografic bilingv pentru bibliotecile din raionul Storojineț.

         Zeci de scriitori, ziariști, profesori, oameni de știință, cultură, artă i-au dedicat  proză și versuri poetului crăsănean în diferite perioade și din diferită țări. Versuri i-au scris și publicat poeții populari și chiar copiii.

         S-au organizat în toți acești ani 5 ediții ale festivalului de poezie pentru copii și tineret „Ilie Motrescu, sub egida Societății „Junimea” din Cernăuți.  Avocatul, poetul și epigramistul Emil Ianuș din Horodnic, județul Suceava  i-a sculptat chipul său în lemn. Într-o zi sper să ajung acolo să-l văd, având invitația deja de mai mulți ani.

         Le sunt sincer recunoscătoare ucrainenilor, dar și românilor, care prin intermediul meu au contribuit la înveșnicirea în neuitare a poetului crăsnean. Astfel regretatul compozitor ucrainean Cuzma Smali din Chițmani, a pus pe note muzicale un vers din culegerea „Cântarea Carpaților”, pictorul Mîcola Bendas din Storojineț, i-a pictat chipul, iar meșterița populară, profesoara Liubov Vascul din Mihalcea, r. Storijineț, a cusut chipul său pe un ștergar. Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Ilie Motrescu- 50 de ani de nemurire”

Elena FEDOREAC: În amintirea lui Ilie Motrescu

Crasna lui Ilie Motrescu

 

Falnici brazi la Crasna-n sus,

Care faimă le-a adus,

La Crasna sub munți anume,

S-a născut pe acestă lume,

Un poet de omenie

Cum a fost Motrescu Ilie.

Un poet dintre mulți frați,

De sub poale de Carpați.

Un român adevărat,

Care nu va fi uitat.

Pentru toți va rămânea

Tânăr cum a fost cândva.

Că și urma lui rămâne

De-acum pentru toți românii.

Mulți români, uniți ca frații

Și dincolo de Carpați.

Peste Nistru, peste prut,

Toți românii l-au știut.

Orice pagină scria,

El cu Crasna se mândrea.

Crasna, satul lui iubit

Unde a copilărit.

Tot în Crasna a ajuns,

Tânăr în mormânt l-au pus.

Dar el nu va fi uitat,

Nici de oamenii din sat.

Este-n cartea «Hora vieții»

Scrisă-n anii tinereții.

 

 

În amintirea lui Ilie Motrescu

 

Ilie când ai murit,

Chiar și Prutul te-a jelit.

Apa murmura a jale

Despre a ta înmormântare.

Frații te-așteptau să vi

Te căutau printre cei vii,

Tu în mâlul Prutului

Nu puteai nimic să spui,

Ca să vie frații toți

Să te caute printre cei morți.

Să ridice bolovanii

Unde te-au îngropat dușmanii,

Fără cruce și sicriu,

Toți să creadă că ești viu.

Continue reading „Elena FEDOREAC: În amintirea lui Ilie Motrescu”

Ilie MOTRESCU: Lui Barbu Lăutaru

Lui Barbu Lăutaru

 

Străbunii l-au avut neîntrecut

Maestru de tarafuri populare,

Din poale de Carpați și pân la mare

Colindător cu doina l-au știut.

 

El ne-a cântat atâtea reverii,

Neîntrecutul Barbu Lăutaru,

Când închinau boierii cu paharul,

Cobzaru-i adăpa cu ciocârlii.

 

Iar de veneau străinii să ne fure

Și pâinea, și surorile, și frații,

Cobzarul se-nfrățea cu răsculații

Și-și preschimba arcușul în secure.

 

Bătrânul lăutar nu ne mai cântă

C-an alte vremi din cobză și vioară.

Romanța lui pustie și amară

Doar în trecut de neguri se frământă.

 

Tu, Barbule ce-ai întrecut pe Lizst,

Mai vină de ne cântă vreo baladă.

Urmașii tăi acuma să te vadă

Ce staroste ai fost și ce artist.

–––––––––

Ilie MOTRESCU

 

 

Dorel SCHOR: Datoria de onoare (schiță)

Recent, într-o vineri seara, tocmai ieșisem de sub dus când cineva a sunat discret. A deschis soția, am auzit frânturi de dialog în ușă și, când am apărut în largul meu halat de baie cu gluga, care ma transforma în călugăr capucin, am văzut un domn și o doamnă însoțiți de doi adolescenți care priveau curioși în jur.

– Vă rugăm să nu vă supărați de deranj, a rostit politicos domnul, am venit numai sa va predam o datorie de onoare… Cinci dolari pe care cineva ne-a rugat să vi-i achităm în mână.

– Mie? am întrebat curios. De la cine? Dar poftiți în casă, luați loc, vă rog.. Așa, va să zica, cineva v-a rugat să…

– Da, spuse domnul așezându-se pe canapea, concomitent cu restul familiei. Ne plimbam prin Amsterdam, când cineva ne-a întrebat: „Nu-i așa că sunteți israeleni? Aș avea o mare rugăminte. Uite, am rămas dator cinci dolari cuiva și, până acuma nu s-a ivit prilejul să-i înapoiez. Dacă ați fi atât de draguți…” Așa ca am acceptat, cu toate că noi locuim la Afula. Dar cum tot suntem în drum spre Tel Aviv, ne-am gândit că un mic ocol…

– Sunteți foarte amabili, le-a zâmbit soția mea. Ce ați dori să serviți? O felie de tort, o înghețată..?

– O, nu va deranjați, a răspuns doamna. Orișicum, noi ne-am educat copiii să nu mănânce niciodată dulciuri înainte de cină.

– Nici o problema, am rostit noi, gazdele.

Și numai în câteva minute am întins o masa cu care nu s-ar fi rușinat nimeni. Am scos din frigider o sticlă de vin, din congelator niște fripturi păstrate pentru zile mari, salate aveam, iar dulciurile, cum bine spusese doamna, le-am servit la urma, cu cafelele.

Continue reading „Dorel SCHOR: Datoria de onoare (schiță)”

Ala MUNTEAN: Să nu mă uiți!

Să nu mă uiți!

 

Să nu mă uiți!..Știi, ceru-i plin de stele,
Iar sufletu-i sleit de-atâția nori
Gânduri târzii cuprind visele mele,
Încercări timide de-a le da culori…

Se zbuciumă un răsărit de soare
Pe creasta unui val scăldat în umbră,
Mulțimi de raze răzvrătite pe răcoare
Mână-n Neant lumina cea mai sumbră.

Azi las la poarta sufletului tău
Un strop de viață-n vlaga unei frunți,
Își îndreaptă către mine Dumnezeu
Privirea Sa. Dar tu…să nu mă uiți!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

25 iulie 2019