Dacă prin termenul cultură cuprindem întreaga complexitate a valorilor materiale și spirituale, atunci prin expresia incultură deslușim același proces vital în existența umană, însă cu foarte multe accente negative care, la rândul lor, distrug comunicarea calitativă dintre tot ceea ce este uman într-o comunitate socială. Într-un asemenea proces vital, cu prezența fenomenului de incultură, se disting aspectele de neștiință, ignoranță umană, mai bine zis, lipsa de instruire și de cultură elementară a omului. Astfel, prin lipsa unei culturi elementare este afectat destul de grav omul în dezvoltare și nu numai, dar, în același timp, sunt afectate nespus de mult și relațiile dintre concetățeni, nemijlocit, comunicarea ce le aparține. Dacă să ne referim la aspectul comunicării, atunci acest lucru este esențial pentru cultura și existența civilizată a omului. Iar dacă comunicarea politicoasă și corectă lipsește în procesul de conviețuire al cetățenilor, atunci nici nu poate fi vorba de o existență civilizată între ei, deoarece aceasta se răsfrânge negativ asupra modului de comportare, asupra conștiinței și demnității omului într-un mediu social. Deci, print-un proces de cultură adevărată omul își formează o personalitate umană decentă, iar printr-un conținut necivilizat al existenței omul devine o victimă în fața tuturor transformărilor progresive. Un caz aparte în acest sens este societatea basarabeană care nu evoluează în sens pozitiv, dar se dărâmă continuu în sens regresiv. Astfel, fiind într-o decădere absolută, putem determina că un asemenea mediu social nu susține politica fundamentată pe valori autentice culturale/ civilizate, însă, cu atât mai mult, într-un asemenea mediu social lipsește în totalitate strategia de promovare a culturii în instruirea omului. În contextul dat sunt nespus de binevenite cuvintele lui Immanuel Kant (renumit filosof german), care spunea: „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. Ținând cont de aceste cuvinte semnificative, concretizăm că prin inexistența unei culturi autentice o societate/ un popor nu va avea niciodată verticalitate umană onorabilă.

Așadar, ce se întâmplă cu societatea basarabeană la capitolul cultură? S-ar părea că există un motiv destul de serios și neglijabil în acest domeniu social, deoarece dezvoltarea civilizată stopează de la o zi la alta. Pare a fi așa, dar să vedem argumentele. Dacă lumea civilizată luptă mereu pentru o cultură cât mai definită, atunci societatea moldovenească, după cum se vede în realitate, tinde doar spre degradare socială indefinită unde concetățeanul se pierde umil și sigur prin procesele mizeriei. Cu neputință, la baza acestor procese sociale există lașitatea, minciuna, nedreptatea, ipocrizia oamenilor de conducere, oamenilor cu putere în stat, oamenilor cu influență socială care produc doar erori în educația societății. Cultura acestor oameni ce activează în structurile de vârf ale statului, fiind insuficientă și deseori nesatisfăcătoare (așa cum se spune în popor: lipsesc cei șapte ani de educație de acasă), nu reprezintă necesitățile și interesele societății, iar prin faptele și comportamentul lor se disting acțiuni nespus de rele ce dezamăgesc poporul, în cele din urmă, acesta degradând moral prin sărăcia și incultura instaurată. Fără cinste și corectitudine, oamenii puterii din stat, funcționarii publici întreprind acțiuni de rea-credință ce nu sunt compatibile cu îndatoririle morale și sociale, iar prin acțiunile realizate (abateri de la moralitate, de la cinste, de la datorie) ce denotă doar incultură se promovează răul, ferocitatea, neomenia, etc., aspecte ce motivează profund și dăunător omul societății și, nu în ultimul rând, întreaga societate. Neavând la baza culturii personale nici minimum de cunoștințe despre etică, comunicarea socială, etc., o mare parte dintre oamenii puterii nici nu tind către o conduită perfectă, dar sunt satisfăcuți doar de funcția pe care o ocupă în stat și, respectiv, de starea materială pe care o dețin, aceasta fiind acumulată pe căi necinstite. Astfel, societatea se coagulează în limitele inculturii, iar concetățenii pentru a exista și supraviețui acumulează exemple cât mai neprielnice de la oamenii cu putere în stat, ulterior, aplicându-le în viața de zi cu zi. Deci, fenomenul de comunicare socială, ca parte componentă a culturii, se regăsește între însușiri negative ce dezvoltă ignoranța, ca parte componentă a inculturii. Respectiv, prin ignoranță sunt întreprinse cele mai dezgustătoare acțiuni umane.

Continue reading „Galina MARTEA: Incultura distruge existența civilizată” →