DIN STRANIU
(Ciclul: Răspântii)
… cât straniu sub cortina nopții
și câți strigoi la galerie, fără să fie din Colonade,
adulmecam făpturi de neguri învăluite-n stronțiu,
era o îndeletnicire din coșmar, hoțul,
dibuise totul din decuseară
când alămurile s-au acordat pe struna mirosului
din verde de secară
da, era și cesiu,
cui păsa ?
ori, cui să-i pese …
petale brumate din miez de noapte
strigau cât deschideau bojocii
că vor rouă,
cine desenul le-ar schimba !?
petece de nesomn plecau agale
să se lase urmă în rupestru,
triluri sărace, insipide și-n atât departe,
te strigau și ele,
că glasul le sângera mai către zori
și-albastrul părea asculte îndemnul lor
și mă-ntreaba de tu …
dar Marin !
cremenea din colțul casei știa atâtea
dar tot atâtea ascunsese în alchimia de tăceri,
poate știu eu,
Marele Ghem să fie-n alb și roș,
cearceaful tace
și e atât de-ascuns,
hematiile au dat în plâns …
vin ecouri din vocile risipite-n undă,
vin voci atât de-aproape răsfirate,
se trage curcubeu din șapte arte,
dar poezia se ascunde,
atâția stau cu mâna pe burete …
dar Marin !
auzul mi te-a păstrat
și nu se dă-n spectacol,
cumva,
din rătăcit, să fi rămas întreg un act,
scenariul de l-am intuit scoate atâtea meandre,
că nu știu zău …
și-atâția anticorpi-parc-au zăpăcit,
stau turcește, chiar în pătrunjel !
și-adună roua deșirând la bobi,
ascultul dă semne că mi-a-nțels căderea
și nu intră –n panică,
ce noapte albă e-n cercul polar !
aud ceva icnind teluric,
aș răspunde,
și poate, dinspre departe, susur prindă viață …
dar noaptea e atât de stinsă
dar Marin !
călcâiul cela ce n-a strivit capul de șarpe
e acum mai viu cum niciodată,
nici neguri n-au să-i scape,
nici umbre,
nici straniu, nici stronțiu, nici cesiu,
și nici câte alte adunături din carne-sânge-gând,
doru-mi de tu mi-i de fereastră …
te simt ursuz !
dar acum e doar o noapte și-a fi și Dimineața,
când ți-i mai aproape DUMNEZEU,
Taina-i, ți-o lasă-n abur de cafea,
Marin, în dănțuind sunt eu,
întinde mâna dar …
ah-da Marin, cum mi te simt !
… ne lăsăm ochii în ochii tăi, Cititorule, dacă te bucuri !?
–––––––––––
Marta Polixenia MATEI – Mărțișor,
Marin BEȘCUCĂ,
21 iunie, 2018