ÎN VATRA ARSĂ A SUFLETULUI
m-am ridicat din cenușa trupului către lumină
în cântecul morților
prin văile sufletului
și am strigat…
s-au cutremurat munții, a adâncă mirare
cine este nebunul ce tulbură anotimpurile
uneori mă ascundeam în tăcerea anilor pierduți
să nu mă găsească răspunsurile
aveam ochii plini de întrebări
pe frunte duceam spinii cunoașterii
rătăcit într-un cerc,
în vatra arsă a sufletului
căutam taina în dialoguri neconvenționale cu strămoșii
sângele se năpustea haotic prin venele obturate
în țipătul furtunii din mine
am strâns în palme cuvintele din gură
să nu tulbur tăcerea îngerilor
așezați pe umerii sufletului
în văi pâraie, în ochi văpaie
colind din poartă în poartă
să-mi caut destinul și chinul
purtând pe buze a mea soartă
BOLNAVUL
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbește
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic…pic…pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins…
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murder
EROII DIN GHENE
așteptăm așteptarea
cuminți și ordonați
cretinizați de un sistem
corupt, murdar, incompetent
Ei pleacă în vacanțe
două luni sau o viață
noi, muncim, muncim
până murim
ăsta ne este chinul și destinul
mâine va fi o nouă zi, nu…
noi tot
proști, fricoși și lași
Doamne, mai bine să ne lași
nu ai ce mai face azi cu noi
buni doar de aruncat la gunoi
Ei, noi,
eroi de gunoi
PAȘII
rătăceam în colbul de pe drum
aproape de viață
prea departe de cer
mă ardeau depărtările
și am fugit pe picioare de lut
am ajuns într-o zi pe aici
între cer și pământ
pe talazuri de gând
căutam printre tenebrele lumii
o cărare spre lună
uneori ștergeam durerea pășind printre pietre
mă înțepam în destin și țipam în ultim suspin
o viață, un spin
în umbra serii, o rândunică spinteca cerul fierbinte
căutam bezmetic un gând, o idee
printre fire de nisip
spulberate de vântul zănatic din suflet
reflexul tăcererii se izbea de zidurile scorojite ale omenirii
în larg, zadarnice zboruri, de viață ucisă
eram străin și pribeag printre spice de aur
ajunsesem aici înaintea timpului
în palme adunasem o mare și un singur cuvânt
uitasem de mine, trecând
în orbite purtam stele
să lumineze calea celor ce vin
ULTIMUL SPECTACOL
soarele era negru și pătat
așa l-a văzut un pictor chior
vizionar al clipelor furate
pe scenă, doi actori ratați
de mulțimi aplaudați
pe sezlonguri rupte, trupuri dezbrăcate
pe mese murdare
sticle goale sau sparte
în jur, carne și circ
pustiu în mine
s-a rupt o lacrimă și a plâns
nu, nu țip, nu înjur, doar vă conjur
opriți-vă, oameni nebuni și beți…
totul e îmbrăcat în forme deformate, prost regizate
vorbim din gură în gură
mai mult din gură
cu amabilități de prost gust
speriat, mă ascund în tenebrele lumii
printre stele rătăcite și vise ucise
în mersul alienat al unui tren deraiat
numit de unii, retoric, viață
ce viață…aici e beznă si tacere, lugubră tăcere
rătăcitor în lume
am lăsat în urmă
speranțele, visele si dorul
tristeti destramate
în agonice vremuri
ascult clipa cum plânge în marea singurătate
aici, în eterna și fascinanta cetate
ce viață, pierdută, ratată, furată…
am deschis fereastra
și am fugit, de teamă
pe caldarâmul pătat de sânge
un trup sfărâmat
la radio, ora 20-20
un comunicat…niște șobolani
totul, un spectacol ratat
––––––––––––-
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
21 iunie, 2018