ÎN UMBRA NOPȚII
În umbra nopții, tu ești lacrima iubirii,
Și rugăciunea mea în altarele de rouă
Un izvor vestește clipa regăsirii
În cartea iubirii scriem o pagină nouă.
În umbra nopții draga mea, iubește-mă a moarte,
Pe raza curcubee a unui vers să-mi vii
Soarbe-mă atom cu atom cu caldele-ți șoapte
Și ia-mă prizonier într-ale tale veșnicii.
În negura nopții ascult șoaptele tale,
Tu primăvara o zâmbești în acuarelă
Îmi las destinul să se deschidă în petale
Iar timpul curge prea frivol într-o candelă.
În umbra nopții, luna luminează a balsam,
Înveșmântând al tău sărut în miresmele de brad
Iar șoapta ta nespusă e pentru mine psalm
Ce mă ridică din genuni când mă pregăteam să cad.
În umbra nopții, întunericul aprinde felinare,
Lumina din întuneric se revarsă peste noi
Purtându-ne pașii pe căile hoinare
Spre infinitul unde vom fi iarăși amândoi.
EȘTI O POEZIE
Ești poezia versului pierdut în norul de păcate,
Când ne iubeam până la iad în nopțile de foc
Când ne sărutam, cântam simfonii de iubire peste moarte
Într-un pat de petale, sub stele coapte, mirosind a busuioc.
Ești o poezie, scrisă cu penelul de mărgăritar,
Desculță îmi dansezi prin ploi care trezesc apusuri
Mă doare mâna ta ce mă silește spre sacrele altare
Pendulul morții tace și se răscolește în abisuri.
Ești poezia mării, coborâtă din icoanele iubirii,
Cu talazuri ce mă unduie pe versurile tale
Urmez iambul poeziei tale pe scara nemuririi
Gustând dintr-ale soarelui prea dulci petale.
Ești poezia iubirii, seninul, însăți un heruvim,
Lasă-mă să te sărut, clipă a paradisului
În lumea de dincolo de lumi, singuri să fim, să ne iubim
Să-i dăm culoare și limpezimi de mir noi, visului.
LACRIMA IUBIRII
Ce frumoasă ești iubito,
Petală de rai din sacre abații
Eu sunt doar lut, ispito
Nu pot privi spre ale tale împărății.
Lacrima iubirii mele,
Ocean mistic de trăiri și fior
Velință ți-ai făcut din stele
Patimă și foc în nopțile de amor.
Ascunsă e iubirea mea,
Într-un cristal de jad, în inimioara ta
Ea îți va șopti dorința
Să-ți sărut templul sacru în noaptea grea.
Tu ești lacrima iubirii,
Cea care cu un suspin topești neantul
Și apoi mă mângâi cu zefirii
Ascunși sub mări de vise săvârșim păcatul.
Ești lacrima iubirii,
Ascunsă în clipa ultimului val
Flacăra vie a trăirii
Luminează și ținutul abisal.
––––––––––––––
Cristian Gabriel VULPOIU
21 iunie, 2018