Ion Iancu VALE: Picătura de sânge a lui Dumnezeu

Poetul este coloana spirituală, fără sfârşit, care leagă cerul de pământ. Indiferent că aceasta intră sau nu, în graţia de obicei subiectivă a con­temporanilor şi a criticilor ,dacă devine celebru sau dacă rămâne un mare anonim într-o lume pe zi ce trece din ce în ce mai inaptă, în stabilirea valorilor spirituale, Poetul este alesul Divinităţii. El are astfel, Acolo, Undeva, jilţul lui de cinstire şi mărire. Pentru  că Poetul este unul din marii sacrificaţi în dumnezeire, atunci când, modest şi cu credinţă, îşi etalează menirea. Trebuie să se ştie însă că nu Poetul îşi alege această stare de graţie, pentru că el nu este făcut, el este născut şi starea lui este predestinată.

Cine simte şi înţelege poezia adevărată, aproape că nu mai are nevoie să citească decât Sfintele Cărţi ale lumii şi cărţile lui, ale Poetului. Căci, în zidirea lui demiurgică, interpretează precum nimeni altul, şi inconştient, Invăţăturile…

Poetul este crucificat pe destinul personal, trăind şi murind singular, niciodată destul de apreciat la întreaga sa valoare. El este un fiu al lui Dum­nezeu care se naşte, ful­geră şi dispare ca o cometă, viaţa fiind de obi­cei, pentru el, un lung travaliu. Nu că nu i-ar plăcea să aibă şi el o viaţă normală, tihnită şi lipsită de griji, dar, pentru că este un ales, el trebuie să sufere, având tribut greu de plătit pentru rolul hărăzit şi asumat.

Continue reading „Ion Iancu VALE: Picătura de sânge a lui Dumnezeu”

IN MEMORIAM: Profesorul Opriş Gheorghe (27.01.1958 – 25.01.2018)

,,În ultimele zile ale lunii ianuarie din debutul anului 2018 comunitatea celor peste 40 000 de români aşezaţi din timpurile preistorice în dreapta Tisei din Maramureşul adevărat şi întreg, astăzi regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina, au adus un ultim omagiu profesorului Gheorghe Opriş, care a activat la Şcoala medie de cultură generală de gradele I-III Nr. 2 cu predarea în limba română din orăşelul său de baştină Solotvino (Slatina), raionul Tiaciv, regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina. A fost printre acei care au fondat Asociaţia Social Culturală a Românilor din Transcarpatia „George Coşbuc” în anul 1989 alături de mulţi intelectuali şi oameni simpli din zonă. Evenimentul se petrece în ultimii ani de existenţă a puterii sovietice, atunci cănd se zvâcnea în ultimele convulsii marele şi temutul imperiu cu aparatul său şi serviciile sale de represare. A fost acela care a contribuit cel mai mult la reconstruirea „Podului Istoric” peste Tisa (anii 1994 – 2007). A fost unul dintre cei trei profesori care au fondat Liceul Românesc din Solotvino (Slatina) în anul 2003…

Era foarte uşor a fi român în România şi altceva înafara graniţelor, mai ales în URSS. Era timpul când puterea de stat ne vroia moldoveni şi nu permitea revenirea la alfabetul nostru latin… Timpuri grele…
Profesorul Opriş Gheorghe s-a născul la data de 27 ianuarie anul 1958 în familia lui Mihai fiul lui Toader şi a Irinei fiica lui Gheorghe (născută Huzău). După cum ne relatează Alexandru Filipaşcu în lucrarea sa istorică „Enciclopedia familiilor nobile maramureşene de origine română” la pagina 189, familia Opriş de Apşa de Mijloc şi de Jos (de Apşa) are atestată vechimea familiei de la 1407, descinzând din Opriş, fiul voievodului Solovăstru de Sarasău şi şi-a confirmat originea veche românească. Unul dintre descendenţii acestei familii a ctitorit una dintre renumitele vechi biserici seculare de la Apşa de Jos. La pagina 122 a acestei opere istorice găsim familia Huzău de Apşa de Mijloc care are atestată vechimea familiei de la 1406, descinzând din Vlad, fiul lui Opriş de Sarasău al voievodului Solovăstru. Din lucrul de studiere a documentelor din arhive şi cercetări efectuate pe parcursul unui timp îndelungat s-a stabilit că conform arborilor genealogici ai ambilor părinţi Opriş Gheorghe s-a tras din vechi familii de nobili maramureşeni din dreapta şi stânga Tisei. Acasă a primit o educaţie deosebită. A învăţat să citească până a merge în clasa I a Şcolii medii Nr. 2 din Solotvino (Slatina) numită pe atunci moldovenească. Se întâmpla la 01 septembrie anul 1965. A avut şansa ca în clasele I-IV să-i fie învăţătoare renumita Bodnar Viorica fiica lui Luca, care a ştiut cum şi a reuşit să pregătească o clasă foarte puternică. Gheorghe a fost printre cei mai buni elevi din clasă. Era eminent la învăţătură şi a avut purtare exemplară. În clasele V – VIII, a apărat cinstea şcolii la diferite competiţii sportive (handbal, fotbal, atletism), a câştigat olimpiada raională şi pe regiune la limba franceză avându-l pe Domnul Gheorghe Borca ca profesor. Apoi, în clasele IX-X pe lângă faptul că a fost eminent, că a câştigat olimpiada raională şi regională la limba franceză din nou, a fost liderul organizaţiei de tineret a şcolii – în viaţa obştească, a continuat să se ocupe cu sportul foarte serios. A practicat luptele libere, unde rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, fiind dat faptul că a avut un corp viguros şi bine dezvoltat. A absolvit şcoala cu brio în anul 1975. A avut categoria I la seniori la lupte libere şi la handbal. S-a angajat la salina din orăşel pe post de muncitor, pentru ca, după o lună, să fie trimis de către comisariatul militar raional la şcoala specială de şoferi profesionişti din oraşul Rahiv, pe care a absolvit-o după un an de zile. În anul 1976 a fost trimis din nou de către comisariatul militar raional deja în Moscova la Institutul Militar de Limbi Străine.

În anul 1976 devine student la facultatea de filologie romano-germană din cadrul Universităţii de Stat din oraşul Cernăuţi. A fost un student foarte bun şi cu mari reuşite la învăţătură. S-a ocupat serios cu lucrul ştiinţific, a prezentat lucrări fundamentale în cadrul instituţiei şi apoi a fost trimis să reprezinte universitatea la diferite forumuri ştiinţifice. I-au fost decernate multe premii, diplome şi foi de laudă. A continuat să se ocupe foarte serios cu sportul. A fost membru constant al selecţionatelor universităţii, oraşului şi regiunii la lupte libere şi la luptele „Sambo”. A îndeplinit normativul de candidat în maeştri ai sportului din URSS la lupte libere, categoria I la seniori la luptele „Sambo”, participând la numeroase competiţii sportive de profil care au avut diferite ranguri. A fost unul dintre cei patru români din facultate (restul declarându-se moldoveni). După absolvirea în anul 1981 a facultăţii, în cadrul căreia a făcut pregătire militară, a obţinut gradul de locotenent.
O perioadă a lucrat ca ghid-interpret cu grupurile de străini în oficiul de turism internaţional din Cernăuţi. Continue reading „IN MEMORIAM: Profesorul Opriş Gheorghe (27.01.1958 – 25.01.2018)”

Scrisoarea Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor

În timpul sesiunii de toamnă din luna decembrie a anului 2017, care a avut loc în Frankfurt am Main, Adunarea Episcopilor Ortodocși Canonici din Germania (OBKD) a adoptat o „Scrisoare către tineri despre iubire, sexualitate și căsătorie”.


În document sunt abordate „problemele apăsătoare ale vremii”, privind „existența umană”. Textul face referire la iubire și sexualitate, căsătoriile între persoane de confesiuni și religii diferite, la parteneriatele între persoanele de același gen, precum şi la avort.

Episcopii ortodocși îi atenționează pe tineri că „este foarte important să ne comportăm responsabil: responsabilitate față de propria sexualitate, sexualitatea partenerului, consecințele vieții sexuale; responsabilitate față de sine, față de societate și față de Dumnezeu”.

Continue reading „Scrisoarea Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor”

Ben TODICĂ: Marionetele morții

Nu știu dacă ați vizionat filmul meu intitulat Păpușile Morții. Un film despre starea unei familii și dizolvarea ei – poate. A unui tată care a venit din îndepărtata Moldova în Banat la minele de uraniu unde a muncit din greu câștigând toate onorurile guvernului până la Ordinul Muncii Clasa întâi și care după ce a ieșit la pensie partidul l-a abandonat, și deși au fost Ortodocși au trebuit să accepte mâna pocăiților penticostali “underground “ca sa poată răzbi mai departe. Apoi a venit revoluția cu democrația care le-a diminuat puterea pensiei și i-a făcut să se apropie și mai mult de frații pocăiți. Apoi tata a murit lucrând 39 de ani în minele de uraniu din cauza unei spargeri de venă în locul spart al craniului din cauza unei pietre care a căzut din înălțimea puțului minier unde făcea revizia și întreținerea lui. Mama a rămas singură cu băiatul cel mic Ghiță care și el handicapat mintal în urma nașterii sale prin cezariană la spitalul din Oravița și fiica acestuia dintr-o relație cu o trecătoare singuratică/pierdută a vieții, fiica care la vârsta de 10 ani are primul copil și la 11 al doilea. Asta s-a întâmplat pentru că mama s-a îmbolnăvit la pat în urma vechii cezariene care fiind cusută cu ață normal (de croitorie) în interior (mai târziu spitalul motivând ca nu a avut ața de peste care se topește normal înăuntru dupa vindecare) aceasta a infectat interiorul făcând-o pe mama să puroieze mulți ani din burtă. La suprafață cusăturile sau vindecat și mai târziu sau transformat în cancer care i-a cauzat moartea acum/în film. Deci mama nu a mai putut avea grija de ea și fiind frumușică sigur a a devenit victimă. Eu am fost anunțat în Australia că mama mai are o lună de trăit și am făcut totul ca sa viu acasă lângă ea.

Continue reading „Ben TODICĂ: Marionetele morții”

Adunarea Episcopilor Ortodocși din Oceania: Patru probleme pastorale stringente ale societății australiene

Membrii Adunării Episcopale a Oceaniei s-au întâlnit joi la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din Sydney sub președinția Arhiepiscopului Stylianos, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, pentru a afirma unitatea în credința ortodoxă și pentru a discuta mai multe probleme pastorale cu care se confruntă Bisericile Ortodoxe de pe teritoriul australian și neozeelandez.

 

Potrivit comunicatului oficial al Adunării Episcopale datat 8 februarie 2018, ierarhii au avut posibilitatea de a aduce în discuție problemele comune cu care se confruntă Bisericile Ortodoxe din Oceania și să beneficieze de experiența celorlalți episcopi.

În comunicat sunt menționate patru probleme pastorale stringente ale societății australiene:

Amenințările la adresa siguranței minorilor și copiilor;

Exercitarea libertății religioase în contextul legalizării căsătoriilor între persoanele de același gen;

Facilitarea procedurilor legale pentru transferul preoților și al familiilor lor în Australia;

Compunerea unei liste de clerici necanonici care activează pe teritoriul australian.

Continue reading „Adunarea Episcopilor Ortodocși din Oceania: Patru probleme pastorale stringente ale societății australiene”

Costache NĂSTASE: Scara timpului (poeme)

DORINŢĂ

 

Îmi mai doresc un sfert de veac

Ca să-mi pun ordine-n hârtii,

Cu cine sunt certat să mă împac,

Să completez capitole târzii.

 

Chiar de va fi şi suferinţă

Voi încerca pe cât se poate,

Să spăl prin muncă şi căinţă

Din presupusele  păcate.

 

Nu cred să am acest răgaz,

Ba chiar aş paria că nu

Şi de-or  rămâne pete pe obraz

Sper să le şteargă ploaia, vântu’.

 

Nu am să merg pe false piste

Şi voi găsi, dacă există,

Chiar la aceste gânduri triste,

O încheiere optimistă.

 

Căci cer această amânare

Având desigur în vedere

Că în mod cert e în vigoare

Şi-un termen de prescriere.

 

TRECERI

 

Când urci pe scara timpului

Judecând obiectiv,

Distingi în viaţa omului

Etape scurse succesiv.

 

În timp se schimbă optica

Influenţată şi de vârstă

Şi parcă totul capătă

Acea nuanţă pesimistă.

 

Probleme mari şi importante

Pe când eram tânar zglobiu

Azi nu-mi mai par interesante,

Având miros de prea târziu

 

Nu e aceeaşi din trecut

Iar optimismul ce-l deţii

Se subţiază tot mai mult.

 

Şi rezonând cu legea firii

Până la urm-am înţeles

Că după faza împlinirii

Urmează şi cea de regres.

 

CONCERT

 

Mânaţi de intime incendii

Eu pianist, tu pianină,

Scoteam superbe melodii

Într-o-nţelegere deplină.

 

Într-un concert minunat

Venea totul de la sine,

Potul era adjudecat

Crezând că ni se cuvine.

 

Eram atât de generoşi

Când ofeream tot ce aveam

Căci adevărul este totuşi

Că oferind de fapt primeam.

 

Când ritmul este convenabil

Şi toată lumea-i mulţumită

Demersul este cel valabil

Şi acţiunea-i potrivită.

 

Dacă-n oceanul de banal

În care ne scăldăm tot timpul,

Prindem şi al iubirii val,

Tot e ceva, e absolutul.

–––––––––––

Costache NĂSTASE

11 februarie 2018

București

Alexandru NEMOIANU: Bucuria laudei

În “Pateric”, această comoară fără egal a Ortodoxiei, exista următoarea relatare.
“Se spune pentru avva Agathon, că s-au dus la dânsul auzind că are dreaptă și mare socoteală. Și vrând să-l cerce de a se mânia, i-au zis lui: tu eșți Agathon? Am auzit pentru ține că ești curvar și mândru. Iar el a zis; ei bine, așa este. Și i-au zis lui: tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăși: tu ești Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Și l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis ție le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu.”
În această scurtă apoftegmă din Pateric se cuprinde o înțelepciune și cale de trăire ale căror adâncimi ne copleșesc.
Prin viată sa îmbunătățită Avva Agathon mărturisea și modul în care, ca oameni, cădem în păcat și modul în care, cu mila lui Dumnezeu, putem ieși din păcat și merge la viață.
Învățătura avvei Agathon ne arată că înaintea oricărui păcat se găsește o cădere în Credință, o separare de voia lui Dumnezeu. Iar aceasta înseamnă învățătură greșită, incompletă, pe scurt “erezie” și sectarism.
În primul rând diavolul îl luptă pe om prin gânduri necredincioase, gânduri care pun la îndoială sau, mai rău, oferă “alternative” la voia lui Dumnezeu.
Așa au fost amăgiți protopărinții noștri și așa au ajuns să fie alungați din Rai. Iar acest “model” este urmat de necuratul de atunci încoace cu tot mai multă furie și din nefericire, cu tot mai mare “succes”.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Bucuria laudei”

Anna-Nora ROTARU: Nostalgii de primăvară

,,DUPĂ FURTUNĂ, CURCUBEUL” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei,

(dimensiuni 120 x 90 cm),

din volumul de picturi și poezii  ,,UT PICTURA POESIS”

*

 

VERDELE…

Verdele… e primăvara-n izbucniri de clorofilă…
În muguri, ce ţâşnind plesnesc pe ram…
În frunza de sub brumă, timidă şi fragilă,
De soare alintată, ascultând febrilă,
”Oda bucuriei „-n sărbătoare, ca la hram !

 

Verdele… e-al speranţei, îndrumătoare-n viaţă…
Al… mucegaiului, ce-orice-atinge putrezeşte…
Al ”iederii”, tânjind la cer lumina, se-agaţă,
De tot ce-i la-ndemână, înalt, chiar fortăreaţă
Şi-al trifoiului, ce… chipurile norocul ţi-l trezeşte…

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Nostalgii de primăvară”

Raluca FARAON: Litomorfisme (poeme)

GENEZĂ

 

Poemele sunt pajişti întinse unde pasc liniştite căprioare cu ochii blânzi

aici curg ape bolborosind un esperanto al inimii şi minţii în răscruce

unde timpul aleargă insomniac de la capătul zilei până la cel al nopţii

cu ochii cât cepele călcând periodic peste ceasornice şi pendule bete.

Realitatea zăpăcită şi ea refuză să se trezească să se apuce de treabă

se ascunde sub pled şi mormăie îmbufnată lăsând cuvintele să se topească

într-o confuzie de identitate să se facă poem la două la patru mâini deodată.

 

 

ARTĂ POETICĂ

 

eu suprarealist poate desuet sau de neînţeles în cotidianul imediat

tu postmodernist actual şi cu trimiteri spre audienţa generală

se poate scrie la confluenţa unor curente literare tocmai pentru că

tendinţele acestea miros în lume a impostură şi a orgolii literare

în final de fapt se scrie pe „tastatura interioară” acolo unde vibrează acut

în afara timpului în afara spaţiului un amestec bizar de inimă raţională

 

 

ATUNCI CÂND SCRIU… Continue reading „Raluca FARAON: Litomorfisme (poeme)”

Lavinia BUD: Poesis

 

RĂTĂCIRE

 

Rătăcesc

la răspântia anotimpurilor,

în căutarea liniștii.

O voi găsi în muguri,

sau pe aripile unei rândunici

care-a uitat să vină

din țările calde.

Sufletul meu,

tânguitor te cheamă,

liniște!…

Poate ai rămas

la sânul mamei

în dimineața aceea de toamnă,

și acum nu mai știu

unde să te caut…

 

 

AMINTIRI

 

Amintirile mele

vin dintr-un vis,

în care ierburi înalte

poartă în zbor,

sub cerul cu ploi,

muguri îmbobociți

de vântul ce leagănă

miresme de dor.

Cad …și mă trezesc.

Eu vin de sub cerul cu ploi.

Acolo, nu mai crește iarba.

Doar vântul…

——————

 

Lavinia BUD

Timișoara

9 februarie 2018