GENEZĂ

 

Poemele sunt pajişti întinse unde pasc liniştite căprioare cu ochii blânzi

aici curg ape bolborosind un esperanto al inimii şi minţii în răscruce

unde timpul aleargă insomniac de la capătul zilei până la cel al nopţii

cu ochii cât cepele călcând periodic peste ceasornice şi pendule bete.

Realitatea zăpăcită şi ea refuză să se trezească să se apuce de treabă

se ascunde sub pled şi mormăie îmbufnată lăsând cuvintele să se topească

într-o confuzie de identitate să se facă poem la două la patru mâini deodată.

 

 

ARTĂ POETICĂ

 

eu suprarealist poate desuet sau de neînţeles în cotidianul imediat

tu postmodernist actual şi cu trimiteri spre audienţa generală

se poate scrie la confluenţa unor curente literare tocmai pentru că

tendinţele acestea miros în lume a impostură şi a orgolii literare

în final de fapt se scrie pe „tastatura interioară” acolo unde vibrează acut

în afara timpului în afara spaţiului un amestec bizar de inimă raţională

 

 

ATUNCI CÂND SCRIU… Continue reading „Raluca FARAON: Litomorfisme (poeme)” →