Dorina STOICA: O poezie ca o rugăciune a inimii – “Veni-va” de Ignatie Grecu, Editura Agol, 2015

Atunci când, cu vreo ocazie oarecare cineva dăruiește cărți mă încearcă o emoție amestecată cu teamă și nerăbdare. Emoție deoarece în apropierea cărților sunt asemenea unui  copil ce poftește dulciuri, teamă că tocmai eu nu voi primi cartea râvnită și nerăbdarea este de a pătrunde în universul poetic al unui necunoscut ca o intrare pe ușă lăsată deschisă, nu spre ceva ci spre cineva.

Într-un gest de lăudabilă generozitate ieromonahul Ignatie Grecu, viețuitor al mănăstirii Cernica unde am ajuns printr-o fericită întâmplare la un recital poetic alături de alți poeți creștini în toamna acestui an, ne-a dăruit tuturor celor prezenți cartea sa de versuri “Veni-va” editată în 2015 la editura Agol. Am strecurat cartea în poșetă pentru ca ajunsă acasă să o citesc odată, apoi încă odată descoperind pe lângă perfecțiunea scrisului sensuri și profunzimi teologice. Poemele au versuri dintr-un singur cuvânt si sunt minimalist-aforistice de poezie filocalică ce seamănă cu o rugăciune a inimii înălțată spre Cer.

Că această carte este o cântare a sufletului în rugăciune ne este sugerat de către poetul monah prin citatul folosit ca motto: “Cântă și mergi mai departe”(Sf. Augustin). Prin urmare, am pornit pe firul acesta de poezie să-l caut și să-l găsesc pe Dumnezeu și l-am găsit alături de o Doamnă pe nume Poezia!

Continue reading „Dorina STOICA: O poezie ca o rugăciune a inimii – “Veni-va” de Ignatie Grecu, Editura Agol, 2015”

Ovidiu CREANGĂ: Ghiciți cine mi-a pus mâna în cap ? Regina Mamă !

Cred că aveam vreo şase ani, mama mă purta cu pantaloni scurţi, şi fiindcă ar fi dorit să aibă o fetiţă, mă purta cu o freză a la „Micul Lord”, am şi o poză de pe atunci, stând ţeapăn pe o bicicletă cu trei roate (a fotografului), a din faţă cu mult mai mare, uitându-mă deznădăjduit la…. „uite, acuma apare păsărica”.

Eram un băeţaş la locul meu, toată ziulica mă jucam poarca şi ţurca, şi până a cade bine noaptea, ieşeam în ogradă, şi cu o praştie (noi îi ziceam rohatca) din sfoară de cânepă făcută de tata, ca cea cu care David l-a lăsat lat pe Goliat, bombardam casele de prin prejur, cu pietroae cam cât pumnul, pe care mi le strângeam cu grije de cu ziuă, până când auzeam zornăind vre-o fereastră. Atunci repejor, intram smerit în casă. Mama striga supărată la mine: „pe unde-ai umblat până acuma înpeliţatule, marşi! de te spală pe labele dinapoi, c-ai făcut cerarceaful ăla ca dracu’ hai mişcă că acusi o ei pe coaje”. Eu mofluz băgam „labele dinapoi” în lighianul cu apă rece, şi căscând de-mi pârâiau falcile, le frecam puţin unul de altul, atât cât să moi colbul. Apoi aşa cu ele ude mă zvârleam în pat şi adormeam buştean cât ai clipi din ochi cu sufletul plin de mângâiere şi de vise minunate.

Am uitat să vă spun, că toată tărăşenia asta se întâmpla în mahalaua Visternicenilor din Chişinău, târgul copilăriei mele, de care mă leagă amintiri pe care le văd limpede în faţa ochilor ca şi când s-ar fi întâmplat ieri.

Într-una din zile, mi-aduc aminte că era vară, vine mama la mine val vârtej, şi-mi spune: „Hai sa mergem repede la Sobor (catedrala din Chişinău lângă care este şi statuia lui Ştefan Vodă stând falnic cu Crucea în mână, înălţată în văzduh către cer), vine Regina Mamă cu Marele Voievod de Alba Iulia”. Treaba asta pe mine mă lăsa rece, „Ce treabă am eu cu el, cît o fi el de Mare Voievod de Alba Iulia, să fie sănătos şi să mă lase în pace!” Dar ce am scăpat de mama? M-a îmbrăcat cu ce aveam mai bun, m-a pieptănat şi mi-a mai aranjat cu scuipat nişte bucle rebele pe frunte, m-a înşfăcat de o mână şi fuga la Sobor. Continue reading „Ovidiu CREANGĂ: Ghiciți cine mi-a pus mâna în cap ? Regina Mamă !”

Vavila POPOVICI: Regele și Țara Sa

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.

Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.” – Regele Mihai I

 

Veste tristă. Regele Mihai I al României s-a stins din viață astăzi, 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa privată din Elveția, după o lungă suferință.

În discursul ținut în Parlamentul României, în 2011, la împlinirea a 90 de ani, Regele a rostit următoarele fraze:

„Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume”.

Elitele sunt definite drept „grupuri de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc”. Dar, elitele nu sunt genii, iar poporul nu este elita. Elita nu înseamnă intelectuali, adică cei ce pot dovedi cu diplome, indiferent de unde le au și cum le-au obținut deoarece, ca un intelectual să facă parte din elita unei țări, el trebuie să beneficieze în afară de cunoștințe – oameni cei mai bine pregătiți într-un domeniu care ating un nivel maxim de performanță – , de caracter integru și de credință în Dumnezeu. Caracterul este o sumă de virtuți, de care nu se poate lipsi un om care se ridică la rangul de elitist. Dintre virtuți face parte iubirea de țară, cinstea, dăruirea în scopul creării de bine poporului din care face parte și pentru binele căruia se luptă, față de care are sentimentul dragostei și cel al respectului. Elitele nu trebuie ele să se declare, ci poporul îi va declara în virtutea intuiției, a inteligenței lui, a reperelor morale pe care le are moștenite, pe care le păstrează și le folosește la etalonare.

Continue reading „Vavila POPOVICI: Regele și Țara Sa”

Alexandru NEMOIANU: Locurile

Dacă stăm și analizăm cu grijă vom bagă de seama că toate întâmplările vieții, tot ce ni se întâmplă; întâlniri, treceri, vizite, ocupații, absolut toate, au un caracter personal. În tot ce facem intrăm în relații personale și, finalmente subiectiv-afective; toate se așează sub semnul “bine” sau “rău”, cu “rost” sau fără rost. Măsura în care suntem capabili să recunoaștem, să “conștientizăm” acest adevăr, ne așează în rândul persoanelor sensibile sau a indivizilor care sunt număr socio-economic. Încă mai rău această neputință sau lipsă de voie în a recunoaște nesfârșita și fermecătoarea diversitate și frumusețe din jurul nostru ne poate așeza în rândul fanaticilor, oameni ai unei singure (și adesea foarte găunoase) idei și, să nu ne amăgim, fanaticii sunt cea mai periculoasă și mai jalnică dintre categoriile umane.
În privința relației cu “locurile” prin care trecem prima condiție în a le înțelege și apropia este de a recunoaște că “locurile” au personalitate și au memorie. În toate comunitățile organice (și cel mai evident este acest lucru în “sate” care sunt cel mai superb exemplu de comunitate organică) trecerea unei vieți sau schimbarea unei generații, nu sunt privite cu indiferență. Într-un sat, când o persoană trecea la cele veșnice sau o generație era înlocuită cu alta, dincolo de schimbări de decor inevitabile, ”locul” avut de ele nu era uitat instantaneu. În urmă celor trecuți rămânea un spațiu pe care cei rămași și-l aminteau, uneori transfigurat, multă vreme.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Locurile”

Lucian-Victor BOTA: ,,lumea în care orbii alungă lumina”

 

Bota Lucian-Victor (n. 04.12.1986, Ocna – Mureş). A urmat cursurile Grupului Școlar Agricol „Alexandru Borza” din Aiud și este absolvent  al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca. Locuiește în Municipiul Aiud.  Din anul 2008 publică în diverse reviste literare, bucurându-se de un real succes.

Volumul de debut,  ,,lumea în care orbii alungă lumina” semnat de tânărul poet Lucian-Victor BOTA,  apărut la editura Napoca Star Cluj-Napoca 2017, o surpriză pentru poezia modernă.

Cine este Lucian-Victor BOTA? Un poet înghețat ,,în  casele unde doar frigul / pătrunde / prin crăpăturile vieții” . Un creator preocupat de destinul poeților ,,care își vând  cărțile /  la colț de stradă / pentru-a le dospi / …/pâinea din pământ”.

Continue reading „Lucian-Victor BOTA: ,,lumea în care orbii alungă lumina””

ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți”

ICR New York (care, în cadrul acestui proiect de diplomație culturală, colaborează cu Misiunea Permanentă a României la ONU, cu Comisia Națională a României pentru UNESCO și cu Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport”, din România) organizează expoziția intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”, menită a celebra Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie – dată la care, în 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului). Vernisajul expoziției este programat în 8 decembrie 2017, dar expoziția va fi pe simezele ICRNY până la data de 20 decembrie 2017.

Având în vedere succesul proiectelor internaționale din ultimii doi ani, desfășurate în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Ambasada României în Regatul Belgiei și Ambasada României în Japonia, Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport” (www.educatie.ong) s-a adresat ICR New York cu propunerea organizării în acest an, la New York, în luna decembrie 2017, a expoziției cultural – educative intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”.

În urma jurizării comune cu partenerii de proiect, asociația mai sus amintită a selectat lucrări reprezentative, care vor face parte  din această expoziție de la sediul ICR New York.

Continue reading „ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți””

Pavel PANDURU: Ce mult ne lipseşte eruditul „învăţător” Artur Silvestri

Trecerea în veşnicie a cărturarului Artur Silvestri – marele „Părinte al Patriei”, a adus multă tristeţe în sufletele celor care l-au cunoscut şi apreciat. De trei ani mormântul său de la mânăstirea „Pasărea” este locul de pelerinaj pentru cei care-l plâng şi-l pomenesc neîncetat realizând ce au pierdut şi pe cine au pierdut.
Discret şi aristocrat, celebru şi frumos, dârz şi plin de talent artistic şi oratoric, şi-a încheiat viaţa după ani de muncă într-o zi de sfârşit de toamnă, ca un înger, plâns dureros de toţi cei dragi, dar mai ales de distinsa scriitoare Mariana Brăiescu Silvestri, scumpa sa soţie rămasă în singurătate.
Viaţa sa, de 53 de ani, plini de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce şi-a consumat tot săul. Am putea spune că viaţa lui a fost o jertfă, o permanentă renunţare şi dăruire pentru alţii, marele cărturar devenind o legendă încă din timpul vieţii.
Prin tot ce a făcut şi-a găsit loc în inimile oamenilor care l-au înţeles fiind un model, o lumină pentru întunericul întâlnit pretutindeni. A fost un dangăd de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe, influenţând viaţa multor oameni, tineri şi bătrâni, prin credinţa şi dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanţă filozofică şi profetică. A impresionat prin blândeţe, căldură sufletească, iubire şi bunătate care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noştri.
Continue reading „Pavel PANDURU: Ce mult ne lipseşte eruditul „învăţător” Artur Silvestri”

Eleonora SCHIPOR: Ne mândrim cu succesele profesorilor noștri

Anul acesta a avut loc tradiționalul concurs «Învățătorul anului – 2017», etapa  a II-a, regională, la care au participat mai mulți pedagogi din regiune la diferite obiecte. Printre nominanțiile anului curent se numără limba și literatura română. La etapa regională a acestui concurs au luat parte patru participante din trei raioane  cu populație compact românească din nordul Bucovinei, dar și din centrul regional. Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Ne mândrim cu succesele profesorilor noștri”

Ovidiu CREANGĂ: Eu și… Brigitte Bardot

ICI (Imperial Chemical Industries Ltd.), avea o mulţime de „sateliţi”. Avea multe firme şi firmuliţe cu profil mai mult sau mai puţin chimic, ce se lipiseră de gigantul ICI. De pildă avea asociat firma „Tioxide”, cu sediul în Londra, care producea bioxid de titan având o  fabrică în Anglia. O altă fabrică, pe care am vizitat-o împreună cu soţia mea Laura, era la Calais în Franţa, pe malul Mării Nordului. Şi mai avea şi o fabrică în Huelva în sudul Spaniei, la malul Mediteranei, aproape de Valencia. Fabrica din Huelva am vizitat-o cu fata mea Monica. Am făcut într-un an o afacere record, am importat bioxid de titan de la „Tioxide” de 10 milioane de dolari, produs la Huelva. Dar, pe lângă ICI se mai aciuase şi o firmuliţă de cosmetice pentru bărbaţi, ape de colonie, after shave, deodorante etc. Ei aveau o fabrică numai în Anglia, care abia se înfiripaseră şi îi puseseră şi un nume curios de alde „Francisco de Goya”, numele celebrului pictor spaniol îndrăgostit de Ducesa de Alba, datorită careia a creat pe celebra şi splendida lucrare „La Maja Desnuda”, care o prezintă pe ducesă întinsă lasciv goală pe un pat imaculat.

Eu treceam drept negustor abil, avusesem norocul să trag, vorba românilor „un tun” răsunător… Importasem de la „Pharmaceuticals Division” zece tone de nilverm care valora peste un milion de lire sterline. De afacerea mea fulminantă se dusese vestea în tot ICI-ul, dar colegii mei englezi nu erau invidioşi pe mine… deoarece eu nu puteam să le iau „pâinea lor”.

Continue reading „Ovidiu CREANGĂ: Eu și… Brigitte Bardot”

Cezarina ADAMESCU: Un scriitor realist și cartea lui memorialistică

CREANGĂ Ovidiu

CU ŞI FĂRĂ SECURIŞTI

(Prefaţa Paul Goma)

368 pagini

Editura Vicovia  

Bacău, 2009

 

Cu discernământ şi responsabilitate, autorul, născut în urmă cu 90 de ani, în satul Vărzăreşti, plasa Nisporeni, judeţul Lăpuşna, în apropiere de Chişinău, ne dezvăluie, în cartea de faţă importante amănunte din culisele securităţii. Unele informaţii, prea puţin ştiute de omul de rând, mai cu seamă după cotitura din decembrie 1989 au ajuns de notorietate. Dar Ovidiu Creangă este posesorul unor informaţii inedite, aflate şi trăite pe propria piele, în venerabila sa viaţă de aproape un secol. Nu e de mirare, aşadar, că s-a gândit să le pună pe hârtie şi să le ofere cititorilor, la 20 de ani după revoluţie, cu gustul amar că aproape nimic nu s-a schimbat în configuraţia politică a ţării, decât formal, vechile structuri fiind încă la putere, peste care s-au calchiat structuri noi, coercitive, asupritoare, cu mult mai îngrozitoare şi mai apăsătoare pentru omul simplu, decât în perioada anterioară.

Continue reading „Cezarina ADAMESCU: Un scriitor realist și cartea lui memorialistică”