Vizita papei Francisc și Catedrala Mântuirii Neamului, lângă Palatul lui Nicolae și Elena Ceaușescu, vor delimita și armoniza frontierele celeste și terestre ale tuturor romanilor. Cerul firește n-are limite, granițe, dar cine se uita la realitatea pământeană, vede umbrele frontierelor celeste și nori sumbrii, ca la slavii de sud, unde același neam cu aceiași limbă, croații catolici se războiesc cu frații lor, sârbii ortodocși sau bosnieci musulmani. Conflictul religios dintre israeliți, suniți și siiți în Orientul Apropiat și Mijlociu este fără sfârșit. Marile conflictele sunt religioase, tot așa cum alianțele durabile, credibile sunt numai ale partenerilor de aceiași credință.

România este de jure în mai toate organizațiile occidentale. Moldovenii, cu toate ca au un Mitropolit moscovit, își doresc, ca și valahi din Serbia, aceiași orientare, spre vest, nu spre est, dar asta nu schimba faptul ca greco-pravoslavnicii au o alta viziune decât occidentali asupra lunii, vieții, mântuirii. Singura lor oportunitate de a ieși în lume a fost vizita generoasa a Fericitului papa Ioan Paul II, care a acceptat toate condițiile de la București știind ca are de a face cu latini izolați și traumatizați de un mileniu, de la Marea Schisma, în Grădina Maicii Domnului. Dar oferta de refacerea unității creștine, mâna întinsă a Romei a rămas până acum fără răspuns, cu toate că ea urmează să aibe loc „fără condiții“, papa Francisc, pentru ca pentru Sf. papa Ioan Paul II oricum creștinismul respira cu doi plămâni, ortodox și catolic, oriental și occidental.

Revolutia din 1989, democratia occidentala, economia de piata, societatea civila sunt Forme fara fond. Ati mintit poporul (si pe occidentali) cu televizorul! La Revolutie, tigani, romanes, romi i-au inlocuit pe nationalisti olteni. O alternativa ocidentala romaneasca, credibila nu exiata fara Biserica unita cu Roma interzisa de ortodocsi. Mimarea apusului cu reforme pe hartie a esuat. Nu numai Presedintele Frantei cand il vede pe omologul sau roman o ia la fuga. Creditul greco-ortodocsilor a scazut atat de dramatic, ca si ei se intreba daca mai merita maimutarea, acceptarea umilintelor si a mofturilor din vest. N-ar fi mai buna teocratia orientala, decat o democratia a la Westminster.

Clasa politica ortodoxa moldo-valaha se legitimeaza mereu cu am primt ordin de la Inalta Poarta, Constantinopol, Berlin, Moscova, FMI, UE, fara sa ascunda ca este azi in pectore adepta modelului greco-pravoslavnic, autoritar si autocefal a lui Putin si Erdogan, Moscova si Istanbul. China mandarinilor rosii, India castelor fara de scapare si Rusia au succese si nu sunt democratice, adepte ale economiei de piata si nu intretin nici macar parazitii societatii mimetice, civile. Pe de alta parte modelul SUA sau cel vesteuropean a pierdut din atractivitatea din timpul Razboiului rece, pentru ca nu mai face fata drepturilor handicapatilor, imigrantilor, femeilor, somerilor, pensionarilor. In fond lipseste acum elanul marelui proiect al refacerea unitatii crestine. In locul lui, a unitatii dintre ortodocsi si occidentali s-a instaurat o dictatura a materialismului, a relativitatii paralizanta si un sentiment general de jena generat de pierderea unei mari sanse istorice.

In ciuda tuturora, romanii se folosesc de libertatea de miscare. De bine de rau occientalii ii sprijina pe romani, oricum ei nu pot parasii UE/FMI/NATO pentru ca s-ar prabusi in gol: dezmembrarea tarii, mizerie materiala, convulsii sociale, dictatura. De aceea singura lor speranta este in Biserica si in vizita papei Francisc. Pentru ca fara un dialog in vederea refacerii unirii, nu ca in anul 1700 sub patronaj nesincer austriac, maghiar si adversitate pe fata greco-pravoslavnica, ci ca in anul 2019 cu toate drepturile si indatoririle unui stat crestin cu frontiere celeste si terestre garantate de Roma si civilizatia occidentala, din care va face parte nu numai de jure ca pana acum, ci si de facto, model pentru toti romanii si tarile din Balcani.

Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

Anexa

Ideea refacerii unitatii crestine conditio sine qua non a integrarii autentice a Romaniei in civilizatia occidentala este leitmotivul discursului meu si inainte de prabusirea dictaturii din Lagarul ortodoxo-comunist. Dar dupa vizita la Bucuresti a Fericitului papa Ioan Paul II si aderarea de jure la UE/NATO s-a trecut pe neobservate la binecunoscuta politica a „Formelor (occidentale) fara fond“ si „Zicem ca ei (occidentalii) si facem ca noi (ortodocsii)“. De aceea reproduc o luare de cuvant a senatorului Adrian Paunescu (1943-2010) in Parlamentul Romaniei, care astazi este deja greu de imaginat: Am fost întrebat de multi colegi cum de am permis, cum de mi-am îngaduit sa aduc la o emisiune a mea, de la „Realitatea TV”, pe un om care exprima puncte de vedere total diferite, uneori opuse celor în circulatie în România: domnul Viorel Roman, profesor român din Germania, la Bremen. As vrea sa spun, înca o data, public un fapt: daca nu ne vom obisnui cu ideea ca dialogul înseamna chiar întâlnirea unor puncte de vedere diferite, profund diferite, atunci înseamna ca democratia noastra este o spoiala si o totala minciuna în ceea ce exprimam noi cu alte cuvinte. Omul respectiv are un punct de vedere diferit de ceea ce circula îndeobste prin România si eu cred ca este important sa auzim acest punct de vedere si sa facem antrenamentul necesar întâlnirii cu aceste opinii contrarii celor care au circulat si circula, la aceasta ora, prin România. Unul dintre colegii nostri, domnul Mihai Ungheanu, a fost într-una din aceste emisiuni, în acea emisiune a mai fost si un istoric, domnul Mircea Dogaru, un remarcabil istoric. Dupa primul soc, am continuat, am facut trei astfel de emisiuni, pentru ca mi se pare ca e important sa dam mintilor noastre o hrana corespunzatoare de probleme cu care nu suntem de acord. Asadar, va vorbesc din perspectiva unei empatii totale, pentru ca pe mine faptele care decurgeau din ceea ce spunea Viorel Roman în aceste emisiuni, ca si în cartile sale si în articolele sale publicate în „România Mare” sau în „Flacara lui Adrian Paunescu”, faptele ce decurg din aceste cuvinte ma intereseaza. Ma intereseaza daca, într-adevar, catolicismul este o conditie a intrarii noastre în Europa. Ma intereseaza daca exista acest punct de vedere pe continent si asa mai departe, lucruri pe care le-ati vazut. Ma intereseaza daca suntem o plantatie de sclavi la marginea Imperiului, cum sustinea el, parca pentru a ne trezi. Si eu cred ca exercitiul acesta democratic si dur este necesar unei treziri la o noua constiinta europeana a noastra, a românilor, chiar batându-ne pentru propriile idei.

https://www.academia.edu/29967067/Papa_Francisc_in_Romania

–––––––––––

Prof. Dr. Viorel Roman,

consilier academic la Universitatea din Bremen

18 martie 2019

Catalin Cioaba: De ce ne-ai batjocorit?. 11.03.2019

http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-ne-ai-batjocorit/

Către Consiliul Facultății de Filosofie, Universitatea București. Stimați colegi, am consultat ca teza de doctorat „Etica între teologie și filozofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin“, de Ioan Vulpescu, 2008, conține la p. 119 trei paragrafe din „Globalizarea capitalismului“ de Viorel Roman (http://viorel-roman.bucuresti-nonstop.ro, 02.09.2002).

Viorel Roman: Ma bucur ca textul din 2002 se bucura de interes.

GLOBALIZAREA CAPITALISMULUI

1. In ultimele zile ale anului 1996, Imperiul si Biserica – cele doua coloane de rezistenta ale edificiului crestin – s-au reintilnit la Roma. Paralel cu intrunirea personalitatiilor de virf ale UE, NATO si OSZE, teologii din principalele biserici s-au consultat in Vatican sub presedentia cardinalului Joseph Ratzinger cu privire la adaptarea principiului petrin, primatului Papei dupa prabusirea comunismului in Europa si globalizarea capitalismului. Aceasta a doua întrunire ecumenica este poate mai importanta pentru istorie decit primele trei luate impreuna.
2. Inca din 1994 Papa Ioan Paul II a dat de inteles in enciclica „Ut unum sint” ca marea unitatea politico-economica si militara euro-atlantica trebuie sa se regaseasa si in Biserica. Mai ales conceptia traditionala privind rolul Papei – urmas al Sf. Petru – nu mai trebuie sa fie o piedica in refacerii unitatii crestinilor. Numai colaborarea tarilor dezvoltate cu cele subdezvoltate si refacerea unitatii crestine poate schimba intr-adevar fata lumii, a capitalismului in expansiune.

III.      Motorul civilizatiei crestine, capitaliste este dorinta de a cunoaste, de a creea. Ea vine de la credinta, chemarea ca fiecare sa fie „imago Die” – imaginea lui Dumnezeu, creatorul cerului si al pamintului, celor vazute si nevazute. Crestinul si-a subordonat natura, nu mai este orbit si dependent de superstitii si tabuuri, ci creator si liber in intraga lume. Crestinismul incurajeaza onestitatea, munca, harnicia, iar sensul linear, ascendent al istoriei – vechiul sistem de referinta se baza pe un caracter ciclic al naturii – incuba ideea de progres.

1. Avintul capitalist din sec. al XVIII-lea a generat curentul de gindire dupa care cultul „ratiunii”, al Revolutiei franceze ar fi fundamentul progesului societatii moderne. Aceasta teza este propagata de protestanti si mai ales de comunisto-ortodocsi pentru a eluda contributia bisericii romano-catolice. Revolutia industriala a inceput in vest in sec. XI-XIII. Renasterea cimenteaza apoi structurile capitaliste. Sec. al XVIII-lea a fost numai vîrful eisbergului. Dupa imperialism, colonialism si comunism, care-i rolul crestinismului in globalizare, azi?
2. Capitalismul este un sistem juridic care se bazeaza pe proprietate si responsabilitate personala, contract, economie de piata, la care adera din anii ´90 si lumea ortodoxa de la Belgrad, Bucuresti, Moscova. Caracterul religios al capitalismului nu este o noutate. Totusi incepind cu secolul luminilor expansiunea capitalismului a fost legata mai mult de materialism, decit de crestinism. Max Weber si Karl Marx au oferit imperialismului si colonialismului din sec. XIX concepte privind materialismul, ateismul, etica protestanta. Unitatiea crestina, n-a fost vazuta atunci ca o conditie sine qua non pentru un succes durabil. Chiar si in zilele noastre globalizarea capitalista pleaca prea mult de la premiza materialista si prea putin de la crestinism.
3. Capitalismul pentru Max Weber este rezultatul eticii protestante si a birocratiei, care rezolva conflictele rational. Astfel ca numai o expansiune a protestantismului faciliteaza extinderea capitalismului si in alte culturi religioase. El trece cu vederea ca premizele societatii capitaliste au fost puse de biserica romano-catolica: o legislatie de sorginte romana; o vasta birocratie care rezolva conflictele rational; institutii permanente care realizeaza investitii si eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generatii etc. Existenta unui clase sociale, mai ales de barbati celibateri, latinizati, educati, foarte mobili si specializati, a facilitat zelul intreprinzator, dorinta de noi cunostiinte si orizonturi.

VII.     Pentru depasirea rezistentelor generate de religii („opium pentru popor”) in globalizarea relatiilor capitaliste marfa-bani, Marx a propus defiintarea proprietatii private si realizarea pe aceasta cale a egalitatii si unitatii tuturora, indiferent de rasa, sex etc. Este o ironie a soartei ca marxismul a devenit o pseudoreligie la ortodocsi, confucianisti etc., care prin „dictatura de dezvoltare” a contribuit la depasirea inapoierii economice, dar si la confuziile tranzitiei spre capitalism din Belgrad, Bucuresti, Moscova etc. din zilele noastre.

VIII.   Existenta a doua bisericii surori, romano-catolica si ortodoxa si a numeroase temple si case de rugaciuni ale protestantilor face ca traditiile culturale a neamurilor sa difere considerabil. America de Nord, antropocentrista, se deosebeste de cea de Sud, teocentrista. In USA succesul, „action” este ratiunea de a exista a individului, nu se accepta destinul tragic, dificultatiile sunt pentru a fi surmontate. Pe cind la sud de ecuator tragicul inobileaza, supranaturalul este a tot prezent, el legitimeaza activitatea. Dintr-o perspectiva teocentrista nu-i atit de important ce realizeaza omul, ci mai mult ce simte, chstiunea de „a fi”.

1. Clivajul dintre vestul si estul Europei, dintre Roma si „a treia Roma”, Moscova a iesit la suprafata dupa renuntarea la ateism. Presedintii celor mai mari tari ortodoxe, Vladimir Putin – recent botezat – ca si Ion Iliescu sunt pregatiti si conduc in spiritul Moscovei. Ieri luptau pentru ateism si comunism, azi sunt pentru capitalism si crestinismului. Ortodocsii au episcopi in vest fara avizul Papei. In schimb trecerea diocezelor din Rusia de la de facto la de jure este perceputa de patriarhul Alexei II ca o „declaratie de lupta inpotriva ortodoxiei”, care va duce la „deterioararea drastica” a relatiilor cu Roma. O mie de ani de evolutie paralela a creat un decalaj care se cere depasit prin dialog. Pravoslavnicii sunt sub influenta cooperarii si coordonarii activitatiilor pe baza materialista. Nu sunt inca pregatiti pentru refacerea unitatii crestine.
2. Cum va arata in mileniul al treilea crestinismul si capitalismul la neamuri si culturi atit de diferite, ca cele din Europa, America, Africa, Asia si Australia? Lipseste in mod evident inspiratia si contributia crestina in „noua ordine”, in diviziunea internationala a muncii. Desigur, nu se va ajunge la uniformitatea propagata de teoria si practica globalizarii contemporane, tributara inca materialismului „rational” iluminist si comunist din ultimele secole. Lupta pentru drepturile inalienabile ale omului, pentru egalitate si solidaritate, combaterea saraciei sunt valori genuine crestine. „Civilizatia dragostei”, cum s-a exprimat Papa Ioan Paul II, este atit punctul de plecare in realizarea unitatii crestine, cit si contraponderea absolut obligatorie globalizarii din zilele noastre. Un capitalism cu veleitati universale fara „caritas”-ul unitatii crestine este tot atit de perisabil ca imperialismul si colonialism din sec.al XIX-a, sau national-socialismul  care vroia sa cucereasca lumea ca si internationalismul proletar din sec al XX-lea. „Roma nu s-a construit intr-un an”, asa ca putem fi optimisti, refacerea unitatii crestine si globalizarea capitalismului sunt la ordinea zilei.

SIMPOZIONUL INTERNATIONAL, ZRENIANIN, 5-6 SEPT. 2002

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat an der Universität Bremen, Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen   roman@uni-bremen.de

… din vremea turcilor, rusilor, regilor germani, dictaturii marxist-leniniste, funcționeaza prin relații de vasalitate, loialitate, clientelism, nepotism și servilism față de șef. 

… in vremea Razboilui Rece, conducerea superiora de Partid si de Stat in simfonie cu Biserica, Ceausescu, asigura boierilor ortodoxo-comunisti privilegiile si perpetuarea lipsei la dreptul de exprimare si miscare a șerbilor, iobagilor legati de glie, dupa Cortina de Fier.

Azi baronii ortodoxo-socialisti sunt amenințati de instituții ce încep să funcționeze ca in UE/NATO, de aceea, sub camuflajul democratic al acquis-ul comunitar romano-catolic, conducerea superiora de Partid si de Stat in simfonie cu Biserica, forteaza perpetuarea privilegiilor si capturarea statului de drept, prin sufocarea lenta a Justiției, asemeni unui șarpe constrictor ce-și sufocă prada.

De fapt asistăm la o lovitură de stat deghizata, mascata de bine, de rau, democratic. 

Teocratia euro-asiatica a invins la Moscova, Istanbul, urmeaza Bucuresti?

vezi: 

Lucian Davidescu: De ce este România un stat feudal; Emit Stoica: Stau si ma intreb: e iesit Romania vreodata cu adevarat din feudalism?; Cătălin Augustin Stoica: România continuă, Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism; Dorel, D. Chiritescu: Inapoi la feudalism; Valeriu, Barbu: Ciocoii noștri și… Planeta funcționează pe reguli feudale! (1); Vlad Voiculescu: Sistemul de Sănătate din România este unul de tip feudal; Marius Iosif: România feudală și România occidentală.

http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/23/dr-viorel-roman-romania-stat-mafiot/

http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/

https://ioncoja.ro/viorel-roman-romania-stat-mafiot/

http://bentodica.blogspot.ro/2017/12/stat-de-drept.html

https://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea …

Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman

Am scris în editorialul din ultimul număr pe 2018 al revistei ALTculture despre influența pe care o are Securitatea lui Ceaușescu chiar și în zilele noastre asupra României, asupra vieții cotidiene, asupra culturii, că acesta ar fi domeniul care ne interesează pe noi aici.

Ideea de a scrie azi despre Securitate e ciudată, ”weird”, cum se spune, mai ales în domeniul culturii și, eventual, al educației. Pe vremea comunismului, da, avea un Dumnezeu, dar acum?

Mi s-a spus, discret, aluziv, doar, să-mi văd de treaba mea. Ei, s-a nimerit ca acela care era ușor mai insistent să fie unul dintre cei suficient de bine plasați încât să ia o fabrică pe datorie, plătind-o din vânzările pe o zi sau o săptămână, ce mai, pomană, ceva oripilant de mizerabil față de ceilalți români amărâți. Și, atunci, i-am zis că, așa cum nu toți apeviștii sunt proști, cum spune trupa, nici toți civilii nu sunt proștii lor. Plus c-am plecat, așa cum n-o face câinele de la abator, din Palatul Victoria datorită unora ca el, fără dragoste de țară, ci doar de banii lor. 

Dintr-un punct de vedere, al lor, desigur, ce rost ar avea să mai scoți de la naftalină ceva ce nici nu se dorește scos, nici nu e interesant, așa cum ar fi, de exemplu, o nuntă de țigani care îi calcă-n picioare pe cei ce muncesc în țara asta. Lumea are alte priorități spre care este silită a se îndrepta, tot felul de țoape devenite subiect de emisiuni TV, bucătari care parcă plutesc, ca niște Arsenie Boca ai bucătăriei, orice, doar să li se adoarmă creierașul din ce în ce mai mic și mai docil…

E clar că Securitatea nu mai trebuie și nici nu mai e în vogă. Azi, lumea nici nu știe ce e aia, acum, pentru că nu e nici ”cool”, nici ”trendy”, atunci, din prea mare aplecare sub jugul purtat ca românul, prin întoarcerea celui de-al doilea obraz, și iar de la-nceput, hai, stângul, dreptul… Redau mai jos câteva fragmente din acest text, urmat de comentariul pe care a binevoit Viorel Roman a-l face, privind dinspre Occident, care-mi spunea, la un moment dat, văzând ce tablou descriu eu de pe aceste meleaguri atât de mioritice: 

”N-am înțeles încă fobia antisecuristă. Ce-i rău să-ți  servești statul? Eu, care am trăit mai mult în Occident decât în țară, am cam pierdut sensibilitatea, ingeniozitatea, fantezia de la Porțile Orientului.”

Prietenul plecat de mult timp din România nu înțelegea de ce unii dintre noi mai văd norul Securității pe cerul aparent liber al Patriei. Desigur că Securitatea n-a dispărut că așa a ordonat Iulian Vlad. Spiritul ei, cu atât mai puțin.

Ceaușescu n-a luat cu el spiritul partidului unic. Nu i-a luat cu el în mormânt nici pe agitatori, pe atotputernicii activiști de partid, sau pe șmecherii lideri de sindicat, cei care o duc și azi la fel de bine ca pe atunci.

Românul nou, spălat din nou pe creieraș, prea ușor de îmbiat cu o pungă de mălai sau cu 10 lei la pensia plătită de cei care chiar muncesc, comunist sau nu, este prezent parcă mai rău azi decât pe vremea lui.

Unii se vor indigna că și acești votanți au muncit. Da, așa este, conform vechii vorbe de pe atunci: ”Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.”

În fine, să trecem la securiști și la cultura de azi, care, cum spunea Cațavencu ”e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”

Cei mai în putere în 1989 au trecut dintr-o parte într-alta, și-au schimbat blana, ca lupul, s-au dat la fund, punându-și odraslele la masa cu bucate, folosind vechiul Sistem. Copiii, educați de cine altcineva decât de părinții îndoctrinați de la locul de muncă, adică de la Securitate, au învățat cum să preia Puterea, la început cea economică.

Ca să păstreze această putere, ca să se legitimeze prin vot sau nu, aveau nevoie de manipularea maselor. Era nevoie de prostirea lor.

Cum se poate face asta mai bine decât prin distrugerea sistemului educațional? Ei, la asta se adaugă promovarea unor false valori, pentru ca omul să nu mai vrea să știe mai mult, ci să vrea să fie mai șmecher decât fraierii care cred în valorile străbunilor.  

Au mai adăugat la toate astea iertarea păcatelor, ale lor, desigur, că toți eram de vină pentru ceea ce făcea Securitatea împotriva poporului român, zic ei. Că ei toți ar fi lucrat pentru Patrie, nu contra oamenilor, ca să vezi… Că or fi fost și unii răi, dar doi-trei, acolo, restul niște floricele, nu alta! Chiar așa, ce-o fi rău la securiștii buni, la urma urmei?

Viorel Roman comentează de departe, de unde de multe ori se vede mai bine: 

„Nu Securitatea, ci Partidul unic în simfonie cu Biserica națională, e cuiul lui Prepelea. 

Mihai Seplecan, fost președinte al Consiliului Județean Cluj, demonstrează din interior, că devălmășia, teocrația ortodoxă moldo-valahă se bazează pe pile, cunoștințe, relații, P.C.R., și e în lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane. vezi Cătălin Augustin Stoica „România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism“;  Lucian Davidescu „De ce este România un stat feudal“; Marius Iosif „România feudală și România occidentală“, îl confirmă pe Seplecan sociologic, politologic, științific. 

Nu securiștii au fost sau sunt responsabili, ci conducerea superioară de Partid și de Stat, din 1938 la putere, in simfonie cu Biserica, care dupa 1989, cu președinții Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea se bucură de o largă adeziune a maselor largi populare, aceleasi care în trecut erau prea supuse Imperiului turc sau rus, dinastiei germane si nu in ultimul rand lui Ceausescu.

La Moscova, Putin, KGB-ul înlătură PCUS. La București, Iliescu, FSN, cu sprijinul Moscovei, sunt și azi la putere, iar securiștii sunt vinovați de mai toate relele. Nu bate la ochi? 

Președinte de trei ori, Iliescu îl condamnă pe gen.Vlad la 25 de ani de pușcărie si Securitatea e demonizată. O victorie în „munca de lămurire“ a Secției de Propagandă a PCR?

In 1991 am publicat „Securistii si intelectualii“, in: „Puterea Azi“, saptaminal al Frontului Salvarii Nationale, FSN, anul 2, Nr. 18, Bukarest, 1.-7.03.1991, in: „Capitalism ortodox“, ed. Augusta Timisoara 1999, S.150-161, apoi in saptaminalul „Romania Mare“, “Eu sunt de partea securistilor, militienilor pentru ca sunt copii de oameni saraci“, nu de partea aristocratiei kominterniste ca Brucan, Iliescu, Petre Roman, Adrian Severin, Vadimir Tismaneanu,

Chestiunea e poate mai clară, dacă trecem de la micro la macro, de la perspectiva broaștei, la orizontul berzei. Asta am încercat în articolul de mai jos“.

ISLAMUL ŞI ORTODOXIA ANTE PORTAS

Integrarea greco-ortodocșilor în UE/NATO și tratarea Rusiei ca o țară secularizată, quasi occidentală cu stat de drept, economie de piață și democrație de tip Westminster sunt acuma greșeli evidente pentru toată lumea, cu consecințe negative, mai ales după falimentul Greciei și războaiele hibride din Georgia și Ucraina. Crimeea la rusi si Patriarhatul ortodox autocefal al Ucrainei.

După 1964, războiul rece religios dintre ortodocși și occidentali a intrat într-o fază de destindere după ridicarea anatemei la Ierusalim, de către patriarhul ecumenic din Constantinopol, Athenagoras și Papa Paul VI, în vremea generosului Conciliu de la Vatican II. 

Un Sinod Panortodox, similar, n-a avut loc în același timp din cauza Lagărului marxist-leninist cu consecinte previzibile, disonanțe dintre Est și Vest, eșecul perioadei de tranziție spre vest a țărilor ortodox-comuniste sunt consecințele.

Oricum, dorința refacerii unității creștine era la fel de mare de ambele părți ale Cortinei de Fier. Primăvara de la Praga, Solidaritatea din Polonia și înțelepciunea șefului Statului și Bisericii ruse, Mihail Gorbaciov, au creat condițiile terminării pașnice (cu excepția României cu o mie de morti), într-o euforie generală, a războiul rece.

În Occident, teologia inclusivistă, la fel de utopică și euforică ca elanul din Răsăritul Europei, îi vede pe toți pământenii, creștini, pentru că Mântuitorul s-a jertfit pentru toată lumea și, oricum, necreștinii își îndreptau speranța, mai ales la acea vreme, spre o lumea creștină unitară de la Vancouver la Vladivostok.

Karl Rahner, SJ, era purtătorul de cuvânt al Inclusivismului, un fel de imperialism creștin după profesorul de teologie fundamentală Joseph Ratzinger (papa Benedict XVI), care atrăgea atenția asupra lipsei de respect pentru Celălalt și necesitatea unui dialog atât în vederea unirii creștinilor, cât și unul bazat pe egalitate și respect reciproc cu celelalte religii.

Islamul depășește iudaismul și creștinismul, de aceea mahomedanii nu numai că nu aspiră spre creștinism, ci sunt în stare să se arunce în aer pentru „ultima” religie, simplă și superioară celorlalte, care au elemente mistice și idolatrice. Ortodoxia are cam același sentiment de superioritate față de lumea occidentală în care individualitatea, scoala, rațiunea, contractul, statul de drept, sunt sanctificate, aparent în defavoarea Atotputernicului si a iubirii fraților.

Confruntarea ajunsă pe picior de război cu Islamul și Ortodoxia i-a pus în mare dificultate pe creștinii occidentali, care speră încă într-un inclusivism creștin sau modern, secularizat. Dificultatea încetării stării de război rece, a unei concordii cu Islamul este legată indisolubil mai ales de dihonia din lumea creștină, care va fi elementul crucial al Sfântului și Marele Sinod Panortodox – fixat pentru 2016.

Prof. Dr. Viorel ROMAN, Akademischer Rat a.D., Bremen la 3 martie 2015  

https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf

***

Teocratia ortodoxa moldo-valaha (81)

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea … 

Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman (II.)

Eugen Matzota: Mă uit de fiecare dată la imaginile de atunci (de la Revolutia de Craciun 1989) și sunt șocat de cât de diferiți eram, naivi, aș zice, oricum mult mai puțin șmecheri decât azi, cinstiți în interior și, poate, și în societate.

Viorel Roman: Atunci era speranța refacerii unității creștine, a egalității ortodocșilor cu occidentalii. Nu a fost sa fie si acest serial ne ajuta sa înțelegem de ce si cum a ajuns tara la mana șmecherilor, tiganilor romanes romi si jumatate din forta de munca activa a fugit in occident.

http://www.gandaculdecolorado.com/tiganizarea-romanilor/

http://romaniamare.info/tiganizarea-romaniei/

Imperiul Sf. Andrei, Moscova, Lagărul ortodox-comunist, în luptă cu Imperiul Sf. Petru, Roma, Lumea liberă, occidentală, se încheie revoluționar în 1989, în ciuda eliberării exploatării omului de către om a clasei muncitoare si îndobitocirii ei, cu larg caracter de masă, în spatele Cortinei de Fier.

Fără refacerea unității de credință dintre ortodocși și catolici, se instalează însă treptat o nemulțumire generală, lehamite, atât în Est cât și în Vest.

Criza…

La București, cu toata aderarea la civilizația euro-atlantica și președinția de șase luni a UE, discursul naționalist-ortodoxist, antieuropean și xenofob al Partidului unic, din 1938 la putere, FRN, PMR, PCR, FSN, PNL, PSD, nu surprinde.

A revenit aceeași Mărie, cu altă pălărie de după vechea Cortina de Fier, acuma de Argint.

În ciuda tuturora, vizita Sf. Papă Ioan Paul II la București, în anul de gratie 1999, descătușează energii, deschide larg porțile Lumii libere și românii aderă la UE/NATO.

Toți președinții ortodocși moldo-valahi merg în pelerinaj la Roma, depășesc astfel blocajul fanarioților și a regilor germani.

Și, la 31 mai 2019, vine Papa Francisc în România… trei zile la Bucuresti, Iasi si Blaj

https://www.academia.edu/29967067/Papa_Francisc_in_Romania

https://www.academia.edu/36701998/ORTODOXIE_SI_NATIONALISM

http://www.amosnews.ro/ce-asteapta-romanii-de-la-papa-francisc-2016-11-03

 

Teocrația ortodoxă moldo-valahă (65)

Laura Codruţa Kovesi: “Am solicitat CEDO să constate că mi-au fost încălcate, în această procedură de revocare, anumite drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv. 

Într-o procedură în care eu nu eram parte, nu am fost citată şi nu am avut dreptul să îmi fac apărarea, mi s-a aplicat o sancţiune a revocării de către Curtea Constituțională a Romaniei, cu toate că în legea CCR această atribuţie de revocare sau de sancţionare a procurorilor cu funcţii de conducere nu este prevăzută. Mai mult, a fost o decizie definitivă, ea nu poate fi atacată. 

Doresc stoparea îngenuncherii procurorilor, în acest moment decizia poate fi invocată ca precedent pentru revocarea oricărui procuror care deţine o funcţie de conducere. Prin aceste atacuri se încearcă stoparea independenţei procurorilor şi înlăturarea celor care doresc să continue lupta anticorupţie.“ 

Tudorel Toader, ministrului justitiei, face cu acest prilej o clarificare juridica: “Curtea Constituționala a Romaniei nu judeca oameni, judeca exceptii, obiectii sau conflicte juridice de natura constitutionala. Deciziile Curtii sunt definitive.“ Drepturile catolicului in occident, in Imperiul Sf. Petru, sunt rationale, formale, reci, materialiste, individualiste, pe cand drepturile ortodoxului, la Portile Orientului, in Imperiul Sf. Anderi, sunt duhovnicesti si sobornicesti, colectiviste, informale, idealiste, codificate si in multiseculara traditie a devalmasiei valahe.

Laura C. Kovesi, după ce a atacat la CEDO decizia de revocare din funcţia de şef al DNA, s-a prezentat la Parchetul General şi le-a declarat jurnaliştilor că demersul său nu urmăreşte nici repunerea pe funcţie si cu atat mai putin, nu vizează obţinerea unor despăgubiri materiale, bani, care sa fie plati de la bugetul Romaniei. Este un demers eminamente idealist, dezinteresat, duhovnicesc, sobornicesc in deplina concordanta cu genius loci, cutuma teocratiei ortodoxe moldo-valahe.

In occident, nimeni nu-i deasupra Legii, in orient, cel Ales de Sus, face, este Legea. Romanii la incrucisarea Imperiilor, religiilor, civilizatiilor au parte cand de una cand si de alta.

*

Un comentariu de la inceputul anului 2018, cand ma intrebam:

Demisia d-nei Laura C. Kövesi, din 2013 procurorul şef la Direcția Națională Anticorupție? 

DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, combate corupția la nivel înalt, colaborează cu Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă, OLAF și e firește sub permanenta presiune a președinților de partide, prim-miniștrilor, miniștrilor, senatorilor, deputaților, baronilor locali etc. ortodocși corupți, care refuza in pectore jurisdictia acquis-ul catolic UE, străina de neam, de cutuma devălmășiei valahe. Un mileniu de incompatibilitate est-vest, dintre ortodocșii și catolicii nu s-a volatilizat la aderarea formala la civilizația occidentală. Cortina de Fier s-a metamorfozat în una de Argint, dar mentalitățile diferire, decalajul est-vest, confruntarea de civilizații incompatibile, confesiuni, concepții politice, juridice se perpetuiază.

Pentru Samuel P. Huntington în cartea sa „Ciocnirea civilizațiilor“, granița est-vest e pe Carpați, la răsărit in mentalul ortodox, justiția e a Puterii, in vest e invers. In afara de acesta realitate milenara mascata în Războiul Rece de ideologii fără Dumnezeu, de care ținem inca seama politically correct, mai este si viziunea lui José Ortega y Gasset,  autorul cartii „Revolta maselor“, care vede

că toți purtam masca preotului, doctorului, judecătorului etc., profesii vechi de milenii pe care ne străduim să le îndeplinim, dar nu de rare ori nu facem față, doar masca ne salvează, și 

că oamenii de rând în lupta lor anevoioasă de a face față nevoilor zilnice sunt în conflict cu intelectualii pe care nu-i înțeleg, îi detestă, de fapt ii urăsc din tot sufletul.

Plecând de de aceste considerente religioase și filozofice, cazul d-nei Kövesi este dupa Huntington atât la frontiera celesta și terestră, ortodoxie-catolicism, stat paralel oriental versus stat paralel occidental, cât și după Ortega y Gasset, la granița conflictului inexoriabil dintre intelectualii, rationali, formalisti, individualisti par excellence de sorginte occidentală și dreptcredincioșii informali, conciliaristi, jerfelnici in est. Suntem în fata unui conflict religios între culturi, civilizații, care n-ar avea nevoie de nici un rechizitoriu în viziunea orientală, ortodoxă moldo-valaha, dacă România n-ar fi aderat la acquis-ul UE, la alianța militară NATO, până la Marea Neagră.

http://bentodica.blogspot.ro/2017/12/stat-de-drept.html 

http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/

http://confluente.org/viorel_roman_1518494438.html

https://admin.over-blog.com/write/89898768

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/02/razboiul-dintre-statele-paralele.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2015/09/statul-roman-stat-mafiot.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/02/prabusirea-imperiului-roman-si-destinul-uniunii-europene.html

Teocrația ortodoxă moldo-valahă (64), opinii 

SC: Resuscitarea unor clișee ale național-comunismului de tip ceaușist, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, cercurile imperialiste etc., în perioada în care România este în poziția fără precedent în istoria sa de „conducător”, chiar dacă doar formal al UE, al civilizației „catolice”, dacă vrei, este o situație hilară, care confirmă influența perpetuă a ceea ce numești tu „teocrația ortodoxa moldo-valahă”. „Eterna și fascinanta Românie” – cum s-ar zice.

LA: Nu zic că România nu este stat mafiot, dar, pentru cine a mai urmărit revista România Mare, acest domn (VR) a început să devină plictisitor prin repetarea la infinit a unor idei enervante. Că spațiul nostru se numește comunisto-ortodox, că devansul economic al României este cauzat de apartenența la ortodoxie …

VN: Chiar dacă si noi doi nu ne prea avem la suflet, nu mă pot abține să nu reacționez.
Nu numai Vestul descoperă o țară coruptă până în măduva oaselor, care nu știe, dar nici nu vrea, să se guverneze singură, care exportă numai scandaluri și gafe de proporții, guvernată de mafioți care sfidează fățiș clubul select al țărilor din care face parte, care nu respectă regulile UE la care a achiesat, care refuză banii europeni numai pentru a reuși să fure din propriile proiecte aranjate cu… parandărăt, împotmolite de treizeci de ani, o țară condusă de guvernanții cel mai puțin competenți, agramați și repetenți în școlile făcute cu diplome false, inclusiv la fără frecvență, o țară care a devenit de ani buni „oaia neagră” a Europei, o țară în care nu s-a construit nimic trei decenii, dar s-a jefuit încontinuu!

Aceeași lideri pesediști din prezent, care își bat joc de un popor întreg, acuză Europa și mass-media internaționale că „atacă” România, că se desfășoară o campanie de denigrare la adresa țărișoarei noastre, că nu sunt lăsați să guverneze numai pentru binele, vezi Doamne, al românilor.

Păi, cum să nu critici o asemenea țară, dacă ai atâtea argumente, iar lista nu este epuizată?

Cum să nu răspunzi la „Europa, Soros, ne vrea răul”?, la ideea că împotriva țării se desfășoară o campanie de denigrare.

Situația internă dezastruoasă nu se reduce la Dragnea, Dăncilă, Vâlcov ș.a., ci și la milioanele de români care stau în spatele lor, ținuți într-o stare de totală nesiguranță a zilei de mâine, de lipsă de educație, care așteaptă să-i voteze din nou, după ce aceștia le vor da și lor în plus la salariu sau pensie vreo sută de lei, firimituri oarecare…

Dacă Dragnea va fi ales anul acesta președinte, atunci acest popor merită și trebuie să sufere și mai mult în continuare, putând fi comparat cu un câine care, după mai mulți ani de ținut în lanț, a fost eliberat, a dat o raită prin curte, s-a bucurat de libertate în felul lui, apoi s-a întors și s-a așezat cuminte de unde a plecat, așteptând să fie legat din nou… Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (66)” →