Vizita papei Francisc și Catedrala Mântuirii Neamului, lângă Palatul lui Nicolae și Elena Ceaușescu, vor delimita și armoniza frontierele celeste și terestre ale tuturor romanilor. Cerul firește n-are limite, granițe, dar cine se uita la realitatea pământeană, vede umbrele frontierelor celeste și nori sumbrii, ca la slavii de sud, unde același neam cu aceiași limbă, croații catolici se războiesc cu frații lor, sârbii ortodocși sau bosnieci musulmani. Conflictul religios dintre israeliți, suniți și siiți în Orientul Apropiat și Mijlociu este fără sfârșit. Marile conflictele sunt religioase, tot așa cum alianțele durabile, credibile sunt numai ale partenerilor de aceiași credință.
România este de jure în mai toate organizațiile occidentale. Moldovenii, cu toate ca au un Mitropolit moscovit, își doresc, ca și valahi din Serbia, aceiași orientare, spre vest, nu spre est, dar asta nu schimba faptul ca greco-pravoslavnicii au o alta viziune decât occidentali asupra lunii, vieții, mântuirii. Singura lor oportunitate de a ieși în lume a fost vizita generoasa a Fericitului papa Ioan Paul II, care a acceptat toate condițiile de la București știind ca are de a face cu latini izolați și traumatizați de un mileniu, de la Marea Schisma, în Grădina Maicii Domnului. Dar oferta de refacerea unității creștine, mâna întinsă a Romei a rămas până acum fără răspuns, cu toate că ea urmează să aibe loc „fără condiții“, papa Francisc, pentru ca pentru Sf. papa Ioan Paul II oricum creștinismul respira cu doi plămâni, ortodox și catolic, oriental și occidental.
Revolutia din 1989, democratia occidentala, economia de piata, societatea civila sunt Forme fara fond. Ati mintit poporul (si pe occidentali) cu televizorul! La Revolutie, tigani, romanes, romi i-au inlocuit pe nationalisti olteni. O alternativa ocidentala romaneasca, credibila nu exiata fara Biserica unita cu Roma interzisa de ortodocsi. Mimarea apusului cu reforme pe hartie a esuat. Nu numai Presedintele Frantei cand il vede pe omologul sau roman o ia la fuga. Creditul greco-ortodocsilor a scazut atat de dramatic, ca si ei se intreba daca mai merita maimutarea, acceptarea umilintelor si a mofturilor din vest. N-ar fi mai buna teocratia orientala, decat o democratia a la Westminster.
Clasa politica ortodoxa moldo-valaha se legitimeaza mereu cu am primt ordin de la Inalta Poarta, Constantinopol, Berlin, Moscova, FMI, UE, fara sa ascunda ca este azi in pectore adepta modelului greco-pravoslavnic, autoritar si autocefal a lui Putin si Erdogan, Moscova si Istanbul. China mandarinilor rosii, India castelor fara de scapare si Rusia au succese si nu sunt democratice, adepte ale economiei de piata si nu intretin nici macar parazitii societatii mimetice, civile. Pe de alta parte modelul SUA sau cel vesteuropean a pierdut din atractivitatea din timpul Razboiului rece, pentru ca nu mai face fata drepturilor handicapatilor, imigrantilor, femeilor, somerilor, pensionarilor. In fond lipseste acum elanul marelui proiect al refacerea unitatii crestine. In locul lui, a unitatii dintre ortodocsi si occidentali s-a instaurat o dictatura a materialismului, a relativitatii paralizanta si un sentiment general de jena generat de pierderea unei mari sanse istorice.
In ciuda tuturora, romanii se folosesc de libertatea de miscare. De bine de rau occientalii ii sprijina pe romani, oricum ei nu pot parasii UE/FMI/NATO pentru ca s-ar prabusi in gol: dezmembrarea tarii, mizerie materiala, convulsii sociale, dictatura. De aceea singura lor speranta este in Biserica si in vizita papei Francisc. Pentru ca fara un dialog in vederea refacerii unirii, nu ca in anul 1700 sub patronaj nesincer austriac, maghiar si adversitate pe fata greco-pravoslavnica, ci ca in anul 2019 cu toate drepturile si indatoririle unui stat crestin cu frontiere celeste si terestre garantate de Roma si civilizatia occidentala, din care va face parte nu numai de jure ca pana acum, ci si de facto, model pentru toti romanii si tarile din Balcani.
Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen
Anexa
Ideea refacerii unitatii crestine conditio sine qua non a integrarii autentice a Romaniei in civilizatia occidentala este leitmotivul discursului meu si inainte de prabusirea dictaturii din Lagarul ortodoxo-comunist. Dar dupa vizita la Bucuresti a Fericitului papa Ioan Paul II si aderarea de jure la UE/NATO s-a trecut pe neobservate la binecunoscuta politica a „Formelor (occidentale) fara fond“ si „Zicem ca ei (occidentalii) si facem ca noi (ortodocsii)“. De aceea reproduc o luare de cuvant a senatorului Adrian Paunescu (1943-2010) in Parlamentul Romaniei, care astazi este deja greu de imaginat: Am fost întrebat de multi colegi cum de am permis, cum de mi-am îngaduit sa aduc la o emisiune a mea, de la „Realitatea TV”, pe un om care exprima puncte de vedere total diferite, uneori opuse celor în circulatie în România: domnul Viorel Roman, profesor român din Germania, la Bremen. As vrea sa spun, înca o data, public un fapt: daca nu ne vom obisnui cu ideea ca dialogul înseamna chiar întâlnirea unor puncte de vedere diferite, profund diferite, atunci înseamna ca democratia noastra este o spoiala si o totala minciuna în ceea ce exprimam noi cu alte cuvinte. Omul respectiv are un punct de vedere diferit de ceea ce circula îndeobste prin România si eu cred ca este important sa auzim acest punct de vedere si sa facem antrenamentul necesar întâlnirii cu aceste opinii contrarii celor care au circulat si circula, la aceasta ora, prin România. Unul dintre colegii nostri, domnul Mihai Ungheanu, a fost într-una din aceste emisiuni, în acea emisiune a mai fost si un istoric, domnul Mircea Dogaru, un remarcabil istoric. Dupa primul soc, am continuat, am facut trei astfel de emisiuni, pentru ca mi se pare ca e important sa dam mintilor noastre o hrana corespunzatoare de probleme cu care nu suntem de acord. Asadar, va vorbesc din perspectiva unei empatii totale, pentru ca pe mine faptele care decurgeau din ceea ce spunea Viorel Roman în aceste emisiuni, ca si în cartile sale si în articolele sale publicate în „România Mare” sau în „Flacara lui Adrian Paunescu”, faptele ce decurg din aceste cuvinte ma intereseaza. Ma intereseaza daca, într-adevar, catolicismul este o conditie a intrarii noastre în Europa. Ma intereseaza daca exista acest punct de vedere pe continent si asa mai departe, lucruri pe care le-ati vazut. Ma intereseaza daca suntem o plantatie de sclavi la marginea Imperiului, cum sustinea el, parca pentru a ne trezi. Si eu cred ca exercitiul acesta democratic si dur este necesar unei treziri la o noua constiinta europeana a noastra, a românilor, chiar batându-ne pentru propriile idei.
https://www.academia.edu/29967067/Papa_Francisc_in_Romania
–––––––––––
Prof. Dr. Viorel Roman,
consilier academic la Universitatea din Bremen
18 martie 2019