Ben TODICĂ: Gânduri alese din Australia, România și Noua Zeelandă

Dragă Mariana, fiecare an este o carte, fiecare zi o pagină îmbelșugată de textul gândurilor tale. Cu fiecare vers, fiecare munte, cu fiecare floare fiecare vers e-o sărbătoare.

Învățăm de la fiecare vers al tău să iubim, sa fim tandri, să luminăm pe cei din jur, să-i lăsăm să ne admire, să aducem bucurie și sărbătoare…

Creează în fiecare zi folosindu-te de toate culorile vieții… și în timp ce scrii, zâmbește!

O zi din an este a ta.  Bucura-te de fiecare clipă, zâmbește și fii fericită, să ai parte de tot ce e frumos în lumea asta și toate visele să ți se împlinească!

Îți doresc să fii înconjurată de prieteni, să asculți muzica ta de suflet pentru că azi e ziua cea mai specială din viața ta.

Îți doresc tot binele din lume.

La multi ani poet iubit!

Prietenie  veșnică!

———————————

Ben TODICĂ

Melbourne, Australia

2 octombrie,  2018

Mulțumiri, Vasilica Grigoraș, Valentina Teclici și Ben Todică !

***

Cuvânt clopoţel

 

                                   Poetei Mariana Gurza

 

Pe limanul senin

al gândului neprihănit

blând şi iute clocotitor

sălăşluiesc comori vrednice

palpitând în candoarea

dangătului de clopot

al sufletului flămând

de cuvânt şi viers

lirism şi duioşie

cadenţă şi trecere discretă

coagulate în acolade

nuclee retorice

şi dialogice de seminţe roditoare

îngemănate într-o naraţiune

strintenă şi curgătoare

ca o apă proaspătă

şi jucăuşă de munte

leagăn de alint

plutind peste zări

martor al unui demers

de cădelniţă înmiresmată

 

Vasilica Grigoraş, România

2 octombrie, 2018

 

 

Pygmalion

 

                            Poetei Mariana Gurza

 

Ca Pygmalion, am sculptat

Sensul vieţii mele în azurul credinţei.

Cu dalta albastră, de vioară,

Am ajustat sentimentele

Până au devenit tril în flautul lunii.

Cu dalta albă, de aripă,

Am sculptat crucea neagră

A ceea ce-am crezut că mi-a fost dat,

Încât trandafirii s-au stins împăcaţi.

 

Cu dalta cenuşie, de clepsidră,

Am cioplit speranţele

Până au doinit verde, în cuibul luminii

Şi-au umplut câmpia de poeme.

Cu dalta neagră, de granit,

Am sculptat ziua de ieri

Când apusul o lua-naintea răsăritului

Şi noaptea domnea ca o regină.

 

Cu dalta roşie, de flacără

Am sculptat ziua de mâine

În care Galateea prinde viaţă

Şi viaţa-n mine arde torţă

Luminând calea miilor de poeme

Simţite şi nerostite.

 

Valentina Teclici, Noua Zeelandă

2 octombrie, 2018

Valentina TECLICI: Singurătatea florii de colţ

Singurătatea  florii de colţ

 

Singurătatea florii de colţ

e mama mea,

când urc bolovani pe scara lunii

şi-l sfidez pe Sisif.

 

Singurătatea florii de colţ

e sora mea siamezā,

conflictul şi armonia acceptārii.

 

Singurātatea florii de colţ

e fratele meu,

pasārea de foc

hrānitā cu cenuşa deprimārii.

 

Singurātatea florii de colţ

e fiica mea,

luminā din scânteia jarului

ce încā mā mistuie.

 

Singurātatea florii de colţ

e iubitul meu,

sonata amurgului,

chemarea oceanului,

arpegiul dorului.

 

Singurātatea florii de colţ

e prietena mea,

dialogul interior,

vocea care mângâie,

rāneşte, iartā şi tace.

 

Singurātatea florii de colţ,

singurātatea mea,

când dansez goalā

pe scena ploii,

pe creştet cu halou de fulger

––––––––––––––––––-

Valentina TECLICI

Noua Zeelandă

20 iulie, 2018

Valentina TECLICI: De dragoste, la aniversare

DE DRAGOSTE, LA ANIVERSARE

Prietenei mele de-o viaţă*, Vasilica Grigoraș

 

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună pe-nvolburate mări,

ori line ca pluşul acceptării.

În calea noastră, mereu ne-a ieşit

O corabie la timpul potrivit.

Când umăr la umăr am urcat

munți împăduriţi de speranţe,

ori arşi de vulcanii dezamăgirilor,

Doar cu pana inimii, înmuiată

în cerneala divină, Odă prieteniei noastre

s-a scris, poveste de seară,

Izvoare nesecate sorbind din astre

necondiţionată iubire.

 

Filosofia ne-a dat un plus de adâncime,

ne-a lărgit orizontul cu încă o linie

şi ne-a molipsit de neliniştea căutărilor:

de sine, de mister, de absolut,

de obsesia întrebărilor.

 

În lumea cărţilor, am fost acasă,

ocrotite şi hrănite de slove.

În era comunistă, să fii umil bibliotecar,

pentru spiritul liber a fost supremul dar.

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună, Ochi în ochi cu luna,

lăsând uşa sufletului larg deschisă

zăpezilor albastre când Ninge pe oglinda lunii.

 

Indiferent de Starea vremii azi sau mâine,

Corabia noastră din neant coboară,

ne-aşteaptă în faţa uşii, la scară.

Plutim cu ea în lumea poeziei

într-o permanentă căutare a eului interior

şi evadare din mundan.

Raze de soare pentru Sara

ne luminează copilăria săltând în noi

liberă, sălbatică, sprinţară

Prin vene curge primăvara,

sufletu-i plin de muguri noi.

 

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună în corabia

mereu sosită la timpul potrivit.

Ceva profund şi tainic mereu ne-a înfrățit

şi-am frământat împreună cuvântul

şi copt pâinea prieteniei

la soarele adevăratelor valori.

În viaţa plină de-ncercări,

Domnul ne-a ţinut de câte-o mână

binecuvântând călătoria împreună.

 

*Destinele noastre s-au unit în urma cu 47 de ani, când ne-am întâlnit prima dată şi am sărit amândouă în sus de bucurie, în faţa listelor afişate cu rezultatele celor admiși la facultatea de filosofie. Asta a fost una dintre similarităţi, să alegem să studiem acest subiect atât de complex şi de interesant. Alte asemănări au fost: o perfectă comunicare, mereu pe aceeaşi lungime de undă, un similar simţ al umorului, munca de dascal – o carieră scurtă pentru amândouă, munca de bibliotecar – o carieră mai lungă, dragostea pentru citit, călătorit, credinţa că familia şi prietenii sunt prioritatea vieţii, pasiunea de a scrie, de a încerca diferite genuri literare.

Vasilica Grigoraş este pentru mine nu numai prietena de-o viaţă, confesorul meu, persoana cea mai de încredere să-i cer un sfat şi cea care-mi sare prima în ajutor, ea este mai presus de toate, sora spirituală pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu şi a cărei dragoste necondiţionată am simţit-o mereu.

 

La multi ani! Valentina Teclici, Noua Zeelanda

30 mai, 2018

 

Foto: Doina Constanța SPILCA

Valentina TECLICI: Taina scrisului – Fascinantul joc al cuvintelor

Dacă există o „taină a scrisului”, sigur este ascunsă în celulele sângelui meu. Când scriu, uit de trecut, de viitor, mă detaşez complet de tot ceea ce mă-nconjoară. Sunt parcă în transă, concentrată pe ideile care vin ca un izvor din vârful unui munte divin curgând sprinten în valea sufletului meu, primenindu-l, învigorându-mi mintea, binecuvântând inspiraţia.

Călătorind în timp, pe firul memoriei, pot mărturisi că am simtit taina scrisului, ca un fascinant joc al cuvintelor, de când eram copil, înainte de-a merge la şcoală. Găseam rime la orice cuvânt cât ai bate din palme şi mă exprimam metaforic, ceea ce pe mama mea, Domnul s-o odihnească, nu prea o încânta, fiindcă îmi spunea că „băteam câmpii”. În familie circulau nişte poveşti că unele rude din partea tatălui erau talentate la rime şi puteau compune poezii pe loc, pornind de la orice cuvânt. De fapt, tatăl meu, care a fost învăţător când eram mică, dar care şi-a schimbat mai târziu profesia, intra în jocul meu de-a rimele şi-l simţeam într-un fel complicele care mă încuraja să continui să mă joc în acest fel.

Într-un interviu acordat în urmă cu vreo zece ani prietenei mele de-o viată, Vasilica Grigoraş, mărturiseam că primele două poezii pe care le-am scris la începutul clasei a doua, le-am lăsat intenţionat într-un caiet pe care l-a luat învăţătoarea mea, d-na Liuba Matei, acasă, să verifice o temă. Învăţătoarea m-a întrebat a doua zi dacă am copiat poeziile dintr-o carte ori dacă m-a ajutat cineva şi din întrebările ei am înţeles că poeziile mele aveau un oarecare merit, dacă ea nu putea crede că mintea mea le concepuse. Probabil că atunci când am devenit conştientă că poeziile mele aveau valoare, am intuit că aveam talent la scris, o „taină” care mă oprea din joaca cu ceilalţi copii şi mă îndemna să iau tocul în mână, să înmoi peniţa în cearneala înspiraţiei şi să scriu.

În timpul adolescenţei, misterul scrisului meu a început să fie sesizat de profesorii care m-au luat sub aripa lor, călăuzindu-mă în arta scrisului cu dragoste, blândeţe şi profesionalism, devenind mentorii cărora le sunt recunoscătoare şi pe care-i elogiez ori de câte ori am ocazia. Tudor Opriş, care din păcate nu mai este printre noi, a fost una dintre figurile emblematice ale carierei mele de scriitor. Tudor mi-a devenit mentor în primul meu an de liceu. Am fost mereu uimită de puterea lui de creaţie, de ingeniozitatea şi diversitatea creaţiei sale. Uşa casei lui a fost mereu deschisă celor care aveau nevoie de încurajarea şi îndrumarea lui. M-am simţit binecuvântată să fiu unul dintre discipoli, prietena lui şi a familiei lui, timp de 50 de ani.

Tudor este socotit primul istoriograf al revistelor şcolare şi al debutului şcolar al scriitorilor români, pe o perioadă de aproape 200 de ani. Sunt onorată că am fost inclusă în cartea lui „500  debuturi literare: Istoria debutului şcolar al scriitorilor români: (1820-1980)”, pe care am şi editat-o în 1991 când lucram la Editura Porto Franco din Galaţi.

Poetul şi profesorul huşean, Ion Alexandru Angheluş care s-a stins din viaţă în urmă cu 31 de ani, înfiinţase şi conducea la Casa de Cultură din Huşi un cenaclu literar cu şedinţe săptămânale, a avut de asemenea un rol însemnat în afirmarea talentului meu literar, în perioada adolescenţei. Îmi amintesc că în fiecare lună erau întâlniri cu membri ai cenaclurilor din Bârlad şi Vaslui; de asemenea, destul de frecvent erau învitaţi poeţi şi scriitori consacraţi din Iaşi. Alt mentor, de asemenea plecat dintre noi, care şi-a pus amprenta pe activitatea mea viitoare de redactor a fost Mihai Cărăuşu, profesorul meu de limba română din liceu, care m-a inclus în colectivul de redacţie al revistei Năzuinţe şi care, timp de trei ani, mi-a dat cu încredere teancuri de creaţii ale altor colegi liceeni să le citesc şi să selectez pentru revistă. În acei ani adolescentini, asta însemna o mare responsabilitate pentru mine, ceea ce mi-a ascuţit spiritul critic şi de analiză a textului scris.

În 1968, am debutat cu poezii în revista Zorile a Liceului „Cuza Vodă” din Huşi, unde am învăţat în primul an de liceu. Tot în perioada liceului am avut publicate poezii în antologiile „Treptele luminii” (Iaşi, 1970), „Confesiuni” (Vaslui, 1970), „Zboruri” (Iaşi, 1971), în ziarele locale şi în revista Amfiteatru din Bucuresti, unul dintre redactori ei, fiind poeta Ana Blandiana.

Doresc din toata inima să o menţionez pe Passionaria Stoicescu, redactorul de carte al primelor mele cărţi de versuri pentru copii „De la noi din gradiniţă”, carte care a obţinut în 1987, un premiu naţional şi „Mama mea e cea mai bună” pe care le-am publicat la Editura Ion Creangă în 1986, respectiv 1988. Am avut întotdeauna o adâncă admiraţie pentru talentul, usurinţa de-a lucra cu autorii, cu mine inclusiv, generozitatea cu care îşi împărţea ideile, sfaturile şi timpul lucrând cu fiecare pe text şi îmbunătăţind calitatea scriiturii. Mă consider binecuvântată să fiu prietena acestei profunde poete, scriitoare şi traducatoare, care a publicat până în prezent peste 60 de cărţi. Îmi amintesc că ne aflam la mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, cred că în 1987, şi discutând într-o seară despre familie, i-am spus că aveam un frate care a emigrat când era student şi locuia în Franţa. Îmi aduc aminte reacţia ei, îngrijorarea din ochi şi din voce, când mi-a spus: „Să nu spui asta niciodată lui Viniciu Gafiţa (care era atunci redactorul editurii), că nu mai vezi nici o carte publicată”. Apoi mi-a relatat povestea lui Mircea Sântimbreanu (pe care am avut onoarea să-l cunosc mai târziu, personal) care era ameninţat să-şi piardă poziţia de director al Editurii Albatros, deoarece soţia şi fiica lui plecaseră într-o vizită în străinătate şi tot amânau să se întoarcă în România. Continue reading „Valentina TECLICI: Taina scrisului – Fascinantul joc al cuvintelor”

Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte

La mulţi, mulţi ani şi buni, Valentina Teclici!

***

Dorul de a râde româneşte

                Poetei, traducătoarei şi scriitoarei,

                                                        Valentina Teclici

 

 

Născută în viscolul iernii

te-odihneşti într-un vulcan  aprins.

În ochii tăi purtând seninul,

roua ce arde pe pleoape

adapă visul călătorului

spre orizonturi de lumină

şi-adâncuri diafane.

Clepsidra timpului tău

deapănă stropi

de-aghiasmă fierbinte…

 

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte”

Mariana Gurza: Dar

„Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului şi-ale gândului. O cale unică de-a împărtăşi propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelaţii, observaţii cu tine însuţi, cu semenii şi întregul Univers. Este nelinişte, căutare, energie. Este tinereţea fără bătrâneţe.”

Valentina Teclici

 

Dar

                (Valentinei Teclici, la ceas aniversar)

 

Tu ai pătruns în sufletul meu

prin poeme albastre

pictate în culorile Universului.

Uneori mă trezesc glasuri de copii

ce te strigă de dor,

din țara unde nu există bătrânețe

 

Aripile mele te înfășoară mistic

zburând peste poduri bine create

în timpul nostru.

 

Este ceea ce noi numim

dar împărătesc

prin iubirea dintre noi

prin ctitorii ce se vor neterminate…

Suntem încorsetate în timp

cu reflecțiile și problematica lumii

dar ne păstrăm respirația

prin rugă…

Aparținem celor dragi

credința fiindu-ne reazăm…

Dar candela aprinsă de tine,

arde pentru scump pământ românesc.

Omul, ca taină,

nu-și poate explica

cum Apa Vie,

smerește și binecuvintează…

 

Da, pe mine aripile uneori mă dor

dorind ca-n zborul meu

s-ajung în casa ta

și sfioasă

să-ți aduc din pacea lumii…

–––––––––––

Mariana Gurza

21 ianuarie 2018

Timișoara

 

 

Vasilica GRIGORAȘ: În „The House of Music – Casa muzicii”, armonie în cuvânt şi imagine

Întru bucurie, Valentina Teclici şi Elena Ciubotaru au pus „mână de la mână”, idee lângă idee, aşezate cu har şi inspiraţie, precum picăturile unei averse de vară senină,  caldă şi blândă. Toate curg armonios într-un ritm ce compune „The House of Music – Casa muzicii”.  Este vorba de o carte pentru copii, cu destinaţia mărturisită: „Primului nostru nepoţel, Andrei-Răzvan, îi dedicăm această carte care adună experienţe foarte importante din viaţa lui pe care le-a trăit, împreună cu cei dragi, până la împlinirea vârstei de doi ani”. Este editată la Scripta manent Publishing House, Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, 2018.

Cartea este în ediţie bilingvă (engleză-română), versurile aparţin poetei Valentinei Teclici (Noua Zeelandă), iar ilustraţiile Elenei Ciubotaru  (România). Cred ca este o bună ocazie să exclamăm: „Ce mică este lumea asta mare!”  Şi, pe bună dreptate. Cu îngăduinţa Domnului, tehnologia ultimilor ani ne ajută să fim aproape chiar şi la distanţe fizice de mii de kilometri.

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: În „The House of Music – Casa muzicii”, armonie în cuvânt şi imagine”

Mariana GURZA: Ctitorie / Monastry

Ctitorie

 

Iubitul meu, tu eşti o temelie

a mănăstirii noii ere,

eu mă simt ca Ana lui Manole

jertfindu-ți

toate dorurile mele.

De mă vei striga în noapte

prin clopot eu îţi voi răspunde

şi fiecare clinchet e o şoaptă,

lumini te vor cuprinde.

Voi sta de veghe la poarta ta;

din înălţimi te voi urmări

îţi voi apăra cetatea

te voi feri de amăgiri.

Din când în când aş vrea

să-ngenunchezi pe lespezile albe

să- ţi laşi şi tu iubirea

în zidurile sacre.

 

 

Monastry

 

My lover, you are a foundation

of the new era’s monastery,

I feel like Manole’s Ana

sacrificing

all my longings for you.

If you call me in the night

I’ll answer you through a bell

every clink is a whisper,  lights will surround you.

I’ll stand on watch at your gate;

I’ll watch you from up high,

I’ll defend your fortress

and protect you from deceptions.

From time to time I would like you to kneel on the white slabs

and leave your love

in the sacred walls.

–––––––––––

Mariana GURZA

Traducere: Valentina TECLICI

Timișoara / Noua Zeelandă

Mary CRESSWELL: Poetical Bridges – Poduri Lirice

In this book, Valentina Teclici has assembled, edited and translated three poems each from 12 Romanian and 12 New Zealand poets. This first volume of Poetical Bridges – PoduriLirice is published in New Zealand and printed in Romania; it has been reviewed (in print and on the radio) in Greece, Australia and Canada, as well as in its two parent countries. The Romanian/New Zealand community numbers several thousand people, and – in a country that professes support for community languages – bilingual publishing should be supported wherever it exists or is trying to exist.

So, about the poems. As far as the translations go, I can’t comment. Certainly the translator has matched lines, structures, and rhyme patterns, but it’s for more educated reviewers than I am to judge. It looks like an amazing job, not least in that the poems are presented in such as way that no one language looks like the dominant one.

The content, however, is a different matter entirely – I had a lot of surprises and learned a lot, always a good thing. First of all, the scenery. I have been many years in New Zealand and had stopped noticing how pervasive the landscape is in poetry. Nature is out there all over the show, and there is no getting away from her. Ever.

Reading the Romanian selections is a reminder that the world contains buildings, cities, skies:

 For a while I feel my wings growing

And I try them out – as a young lark,

Stolen by misunderstood bravery,

That bolts him into an unnatural sky.

 I am distancing myself from people, rising vertically

Towards a shore of infinite joy …  (‘“The Burden” of Today’s World …”, Tudor Opriş, p 23).

 

Continue reading „Mary CRESSWELL: Poetical Bridges – Poduri Lirice”

Valentina TECLICI: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

TECLICI-Valentina-224x300Valentina Teclici s-a născut în 1952 în România. În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă”, versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986 a obţinut un premiu naţional. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. Valentina a publicat în română, franceză şi engleză 14 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie. Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti.

A publicat poezii în numeroase reviste literare şi antologii din România şi de asemenea în antologia Vocile Israelului (2014) şi în revista societăţii de poezie a NZ, o linie fină (2014, 2016). Valentina este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1993. S-a alăturat Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay în 2013 şi este de atunci o membră activă. Continue reading „Valentina TECLICI: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)”