Vasilica Grigoraș: Gânduri bune pentru anul care vine

În opinia lui Mircea Eliade forța și prestigiul unei națiuni nu își are obârșia în altă parte decât în cultură: „cultura este singurul mijloc de afirmare în fața lumii de azi și în fața istoriei de mâine”. A impune destinul prin cultură pentru a-ți salva perspectiva istorică este o cale profund umanistă.

Izvorul culturii nu țâșnește în viața omenirii și nici a individului mereu cu aceeași vigoare, dar el nu seacă niciodată. În pragul NOULUI AN, 2021 să ne propunem să sporim moștenirea culturală a neamului românesc, să fim pârghia care acționează asupra ei cu o forță activă și autentică. În creațiile noastre să ne raportăm cu respect și iubire la generațiile anterioare, la ceea ce este peren, reprezentativ și vrednic pentru viitorime. Suntem binecuvântați să avem strălucite repere culturale, astfel ne putem construi/reconstrui în cunoștință de cauză. Să ne străduim să fim proptelele potrivite pentru cultura actuală astfel încât roadele sale bogate să hrănească în continuare alte spirite înalte și creative. Renașterea în timp a interesului pentru creație, dar și pentru promovarea și diseminarea frumosului și autenticului valorilor culturale este un ideal de umanitate, de dăruire, de iubire… pentru semenii noștri. Crearea de opere valoroase, organizarea unor evenimente culturale, literare și jurnalistice, omagierea valorilor locale, naționale și universale trebuie să ocupe un loc central în viața noastră. După harul, talentul, inteligența și inscusința lor, slujitorii condeiului sunt participanți de facto la dezvoltarea culturii, literaturii, publicisticii. Ceea ce realizăm și oferim cu generozitate acum poate fi un model demn de urmat de generațiile Continue reading „Vasilica Grigoraș: Gânduri bune pentru anul care vine” →

Marin BEȘCUCĂ: La mulți ani Gabriela-Victoria MNERIE!

…azi, Doamne, azi e sâmbătă, dar e 17 de octombrie a lui 2020,
o zi specială în care cinstim Ceasul nașterii lui…
lui Victoria Gabriela ANGHEL MNERIE,
Universitarul de Timișoara, Nașa noastră!
așa că Doamne primenește-o în toate ale Tale, știute de noi,
mai puțin știute de noi, neștiute de noi…
La mulți ani Victoria-Gabriela ANGHEL MNERIE!
da, Doamne aduc versul în pas cu gândul nostru cel mai curat,
pune TU, Binecuvântarea Ta, de DUMNEZEU!
FLĂCĂRILE ȚI-AR APRINDE DORINȚI
din toată părțile azi, Nașă Victoria Gabriela,
dar noi te prindem de Letopisețiu’M!
se poate că adunăm tot ce putem aduna din cât frumos
în Dimineața lui DUMNEZEU…
cocoșii au cântat doar, de-ai fi zis că versul meu li-i ramul nopții în car
i-am rugat să te cânte pe numele tău,
da, toată zarea și tot prejurul lui DILIMANDJARO păreau luate pe sus
de numele tău Gabriela Victoria!
culmea, DILIMANDJARO și-a adus aminte prima voastră venire la noi!
ce secoli s-au spulberat versului nostru de atunci,
câte raze au venit să ne ia din primenirea noastră cu care să se coboare
acolo, vouă de primenire!
Gabriela-Victoria e și-n Pragul 188,
unde n-am avut un cort să-l instalăm în curte și v-am înghesuit într-un
Splendid din oraș care, mă rog…
cine ne-ar fi crezut nebunia timpului aceluia din 2019?
parcă ne-am fi avut în premoniție că vine ciuma peste lume…
la a doua vizită,
la Altar cu noi!
totul o fugă, totul de neuitat, totul o încercare pe care DUMNEZEU a vrut-o
EL…!
și ce s-a strâns timpul de atunci,
de parcă amprenta voastră să nu mai facă loc la nimic…
pașii vă sunt vii în grădina casei,
terasa v-a păstrat șoaptele!
până și grătarul atunci ars prima dată șoptește de voi,
se laudă cărbunilor, tăciunilor că vă știu din prima…
(dar era de fapt a doua!, ce să cer la o armonie de tablă și fier beton!?, dar
uite lecție, că toate ne sunt minuni, iar de la voi, alt picior nu!)
nici Elidor, deși atâtea mi-a promis, în fine,
cercul nu are nevoie doar de rază!
streptococii secundei au pe palierul ordinei de zi timpul probabil și,
asta incumbă și un arc, să facem scanare prin distanțe aleatorii cât și cum
se întinde fluidul…
e 8,58!
niciun semn că ne-ați primit vibrația,
dar eu știu că e-n pervaz,
e incă vie o imagine-n miez de noapte pe terasa casei voastre,
la o bere!
canicula v-a povestit toată vara, iar la Nocturne…
ce ne-ați mai alergat prin Timișoara!
dar timpul a avut o roată strepezită-n osie,
a uns Poemul,
dar nu le-a plăcut Poetul:
cărțile Dumneavoastră înspăimântă!, doctorul în filologie
și lecția lui Titus Slavici care n-a avut nevoie de tort…
Victoria Gabriela!
am deschis Letopisețiu’M, haide te intră!
pereții par goi, dar nu snt sunt plini cu șoapte de sfinți,
la noi nu e separația dintre lumi,
deja Hadeș e în greva foamei!
la noi am împrumutat forța voastră și am lăsat-o în matca ei,
nanometric!
unii fac nanoeseu, e super-tare, cât încord mi-am avut citind,
dar nano e universal!
nanoPoemul meu ești tu azi, Victoria-Gabriela!
și n-am propus lecții deschise,
nu am perceput nevoia de extemporal,
nu dau note și nu privesc spre notele altora,
concursul este o neghiobie…
un profesor mă certa că aduc prea multă metaforă,
sigur am închis geamul!
pașii lui s-au încarnat în trotuar, Victoria-Gabriela,
dar azi desfid astfel de amprente…
BÂLBÂIUL ANATEMĂ!
da, e modul meu de a mă lansa procedurii de armonizare,
dar nu iert,
evicțiune!
(veși Litera K, în permutări de K, luată câte K…!)
(încă nu m-am jucat cu 13, dar nimic nu e stins!)
„HANUL RĂZEȘILOR””-Letopisețiul lui Marin Beșcucă
nu l-am gândit ca piatră de hotar, în niciun caz!
nici ca răspuns la nebunii, nici nebunie, măcar…
am vrut să fiu eu!, cum mi-a transmis Rohiatul,
am găsit și pe la alții,
dar Rohiatul mi-e emblematicul spre care mă raportez
ca Poet!
nu bat alte tărâmuri ale cunoașterii, dar ce să vă spun că Șoapta nu mă lasă,
Șoapta este îndemn și îndrum!
da, Doamne,
ești!!
iar azi mi Te invit să ne bucurăm dimpreună cu ea,
Victoria-Gabriela ANGHEL MNERIE, Universitar de Timișoara,
Nașa noastră,
La mulți ani!
am deschis porțile sufletului să se vadă primenirea pe care Mnerii ne-au
dat-o sufletelor noastre,
vrem să se vadă UNULne și prin prisma lor…
a fost destul de greu și cu ei să-i convingem,
dar am trecut pustia, și…
s-au înduplecat!
TRUPURILE PRIMEAU POLEIUL RAZEI DE PRIMENIRE chiar în
biserica lui Elidor,
(este și o poză de „martor”!)
eram antrenați în această conjuncție
și fluidul care ne unea de fapt ne purta în acel transfer de energie
pe care nu-l simțim,
totul întra într-o poezie a cosmicului,
cum să vă mai mire, pe care ar mira,
„LA STEAUA POLARĂ”?
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: La mulți ani Gabriela-Victoria MNERIE!” →

Marin BEȘCUCĂ: Orologiu pentru Gabriela

OROLOGIU PENTRU GABRIELA

…cât departe pare timpul
în care ne-o gândim pe Gabriela…
ne stăruim să păstrăm geometria clipei neatinsă,
marginile desenului cu care i ne configurăm chipu-i,
este Lumina ceea…
din biserica lui Elidor,
când ne țineau lumânările împreunării
din Poala lui DUMNEZEU,
părea parte de scânteie
venită să adauge aur
în aura care urma să ne definească UNULne,
totul era atât de condensat,
keopsian aș putea spune!
unde misterul încă nu este întrutotul relevant,
cine om fiind să vorbescă nisipurile pustiei bob cu bob!?
așa ochii ei,
care se dădeau primenire
liturghiei din semnele căreia zideam Calea,
Gabriela!
armonia zidurilor dădea poezia
pe care ne mișcam privindu-i pasul
din laterala Mneriului,
și el vrăjit!
să nu piardă nimic
din surprinderea la care ne eram cu toții martor și parte,
iar când Elidor foșnea de-a dreptul
neliniștile Luminii căzute ca o orbire
care să ne facă să nu uităm ziua…
Duminica Domnului, din 18 a lui august, 2019!
totul se înrâurea din chipul ei alcătuind primenitul miresii,
și toate se adunau într-un joc de creion,
dincolo de versul care doar pe buze ni se scălda,
pastelul împletea sticlirile
când Nașa punea cununa lui Mărțișor,
și câtă poezie momentul ce se-mprumuta altui moment,
altui moment,
altoi din timp peste timp…
azi gândul nostru împreunat i-am dezlipit din depărtare
Ceasul venirii pe lume
și pare că timpul tot s-a adunat în clipă,
Gabriela vine-acum din Orologiu,
pumn de patru să ne fie gândul…

17 de octombrie

La mulți ani, Gabriela Victoria MNERIE!

…știi tu ce gust are lacrima?
iată ce frământ și cât frământ, că de stai în cotul privirii,
sigur pinealul sare la bătaie…
el știe cel mai bine cum se subîmpart treburile și lucrările
cu memoria,
chiar de ne-am rezuma la apă,
dar nu vreau rezumare!
stă în firea omului să scarpine timpul și trecerile,
în căutarea de adevăruri…
știi tu ce gust are lacrima?
părea că și DILIMANDJARO îmi pune întrebarea,
mai ales că el era jupuit de cosițele-i lan de porumb
iar combinele nu iertau nimic în sarabanda lor…
era o luptă dincoace de George,
iar întrebarea retorică a așteptului duce spre…
și George nu mai vine…!
timpul știe acest aștept pe de rost,
dar în lectura autorului,
totul are un mistic aparte… 666 ori 777, ori 888, ori
când bat clopotele, de ce bat, și de ce lacrima are și sare…
dar în sare sfârâie memoria!
gustul lacrimei păstrează numele celui care care
ți-a provocat-o, păstrează-i chip…
iar prelinsul, deși mereu același, are osebirea
între durere și bucurie…
plâng de bucurie!
tăciunii durerii s-au băgat sub pleoapă, de rușine!
ei mă copleșiseră atâta vreme,
iar când îndoiala prindea și asemănare,
numaidecât lacrima!
ea, chiar ea, venea să-mi scalde ascunsurile sufletului,
iar sufletul,
de ce să vă ascund?
mereu a fost în tagma cumsecade,
mdeh!
cum să spun…
cum să spun!?
biet om am descoperit faliile separate ale eului:
păcătosul, nebunul, și poetul…
Poetul era decisiv în marile momente ale oniricului,
dar acum eram călare pe Vis!
trebuia să aștept deszăpezirea marilor încleștări…
curg sloiuri!
pleoapa,
așa, de-al dracului,
să-mi vadă schima colțului de gură,
însă azi, pe seară, după ce dădusem ochiul cu Elidor,
am intrat cu capul în spinii amurgului,
dând de Marius Cel Vlăsceanu!
care mă prezenta peste cărțile mele,
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Orologiu pentru Gabriela” →