…azi, Doamne, azi e sâmbătă, dar e 17 de octombrie a lui 2020,
o zi specială în care cinstim Ceasul nașterii lui…
lui Victoria Gabriela ANGHEL MNERIE,
Universitarul de Timișoara, Nașa noastră!
așa că Doamne primenește-o în toate ale Tale, știute de noi,
mai puțin știute de noi, neștiute de noi…
La mulți ani Victoria-Gabriela ANGHEL MNERIE!
da, Doamne aduc versul în pas cu gândul nostru cel mai curat,
pune TU, Binecuvântarea Ta, de DUMNEZEU!
FLĂCĂRILE ȚI-AR APRINDE DORINȚI
din toată părțile azi, Nașă Victoria Gabriela,
dar noi te prindem de Letopisețiu’M!
se poate că adunăm tot ce putem aduna din cât frumos
în Dimineața lui DUMNEZEU…
cocoșii au cântat doar, de-ai fi zis că versul meu li-i ramul nopții în car
i-am rugat să te cânte pe numele tău,
da, toată zarea și tot prejurul lui DILIMANDJARO păreau luate pe sus
de numele tău Gabriela Victoria!
culmea, DILIMANDJARO și-a adus aminte prima voastră venire la noi!
ce secoli s-au spulberat versului nostru de atunci,
câte raze au venit să ne ia din primenirea noastră cu care să se coboare
acolo, vouă de primenire!
Gabriela-Victoria e și-n Pragul 188,
unde n-am avut un cort să-l instalăm în curte și v-am înghesuit într-un
Splendid din oraș care, mă rog…
cine ne-ar fi crezut nebunia timpului aceluia din 2019?
parcă ne-am fi avut în premoniție că vine ciuma peste lume…
la a doua vizită,
la Altar cu noi!
totul o fugă, totul de neuitat, totul o încercare pe care DUMNEZEU a vrut-o
EL…!
și ce s-a strâns timpul de atunci,
de parcă amprenta voastră să nu mai facă loc la nimic…
pașii vă sunt vii în grădina casei,
terasa v-a păstrat șoaptele!
până și grătarul atunci ars prima dată șoptește de voi,
se laudă cărbunilor, tăciunilor că vă știu din prima…
(dar era de fapt a doua!, ce să cer la o armonie de tablă și fier beton!?, dar
uite lecție, că toate ne sunt minuni, iar de la voi, alt picior nu!)
nici Elidor, deși atâtea mi-a promis, în fine,
cercul nu are nevoie doar de rază!
streptococii secundei au pe palierul ordinei de zi timpul probabil și,
asta incumbă și un arc, să facem scanare prin distanțe aleatorii cât și cum
se întinde fluidul…
e 8,58!
niciun semn că ne-ați primit vibrația,
dar eu știu că e-n pervaz,
e incă vie o imagine-n miez de noapte pe terasa casei voastre,
la o bere!
canicula v-a povestit toată vara, iar la Nocturne…
ce ne-ați mai alergat prin Timișoara!
dar timpul a avut o roată strepezită-n osie,
a uns Poemul,
dar nu le-a plăcut Poetul:
cărțile Dumneavoastră înspăimântă!, doctorul în filologie
și lecția lui Titus Slavici care n-a avut nevoie de tort…
Victoria Gabriela!
am deschis Letopisețiu’M, haide te intră!
pereții par goi, dar nu snt sunt plini cu șoapte de sfinți,
la noi nu e separația dintre lumi,
deja Hadeș e în greva foamei!
la noi am împrumutat forța voastră și am lăsat-o în matca ei,
nanometric!
unii fac nanoeseu, e super-tare, cât încord mi-am avut citind,
dar nano e universal!
nanoPoemul meu ești tu azi, Victoria-Gabriela!
și n-am propus lecții deschise,
nu am perceput nevoia de extemporal,
nu dau note și nu privesc spre notele altora,
concursul este o neghiobie…
un profesor mă certa că aduc prea multă metaforă,
sigur am închis geamul!
pașii lui s-au încarnat în trotuar, Victoria-Gabriela,
dar azi desfid astfel de amprente…
BÂLBÂIUL ANATEMĂ!
da, e modul meu de a mă lansa procedurii de armonizare,
dar nu iert,
evicțiune!
(veși Litera K, în permutări de K, luată câte K…!)
(încă nu m-am jucat cu 13, dar nimic nu e stins!)
„HANUL RĂZEȘILOR””-Letopisețiul lui Marin Beșcucă
nu l-am gândit ca piatră de hotar, în niciun caz!
nici ca răspuns la nebunii, nici nebunie, măcar…
am vrut să fiu eu!, cum mi-a transmis Rohiatul,
am găsit și pe la alții,
dar Rohiatul mi-e emblematicul spre care mă raportez
ca Poet!
nu bat alte tărâmuri ale cunoașterii, dar ce să vă spun că Șoapta nu mă lasă,
Șoapta este îndemn și îndrum!
da, Doamne,
ești!!
iar azi mi Te invit să ne bucurăm dimpreună cu ea,
Victoria-Gabriela ANGHEL MNERIE, Universitar de Timișoara,
Nașa noastră,
La mulți ani!
am deschis porțile sufletului să se vadă primenirea pe care Mnerii ne-au
dat-o sufletelor noastre,
vrem să se vadă UNULne și prin prisma lor…
a fost destul de greu și cu ei să-i convingem,
dar am trecut pustia, și…
s-au înduplecat!
TRUPURILE PRIMEAU POLEIUL RAZEI DE PRIMENIRE chiar în
biserica lui Elidor,
(este și o poză de „martor”!)
eram antrenați în această conjuncție
și fluidul care ne unea de fapt ne purta în acel transfer de energie
pe care nu-l simțim,
totul întra într-o poezie a cosmicului,
cum să vă mai mire, pe care ar mira,
„LA STEAUA POLARĂ”?
câmpul energetic al fiecărei consoane, vocale, silabe, dif-trif-hiatus, cratimă
și câte semne altele au menirea să dea întregul la care știu că nu voi ajunge
niciodată, eh,
Victoria-Gabriela,
ești în Letopisețiu’M!
iar asta are conotații de-a timpul,
spațiile sunt nano și se ascund infinitezimal,
dar miliardimile de simț sunt pentru mine niște întregi,
omenei!
au o altă formă de socializare și cică n-au acces pe FB!
cică!
poți să crezi?
dar câte nu se amestecă în acest ambuteiaj al vremurilor
și cine deschidă stup să ascundem acolo acest roi fugit din rai?
ȘI-N MAREA DE SĂRUT
am aruncat Poemul, încercând să nu diferențiem cât să dăm plan distinct încercării de a ne fi altcum…
Letopisețiu’M dară,
ducă mantia viitorului în care cine știe ce accepție se va fi pentru trecut…
dar Letopisețiu’M, este deja un trecut cu aspirații!
cum la ce să aspir?
în primul rând la pace!
suntem în război, Victoria-Gabriela!
avem mare nevoie de Răzeși!
Neamul nostru, Cel Românesc!, este vitregit de viitorul care nu ști în ce
măsură i se cuvenea,
dar știu măsura sângelui îngropat în glia străbunilor noștri…
imediat noi am pus coada la prună!
nu, eu nu așa vreau să mă presar ca viziune, știu ce bariere am, îmi știu ce
condiție am, știu limita…
în Lumina nelumescului, debutul!, am o poezie și mai multe fragmente cu și
despre infinitezimal,
în multe alte scrieri am dat loc mulțimei vide, am tratat până și nimicul,
am eroii mei, Răzeșii!
care pleacă de la… fir!
ghemul lui Mărțișor l-am adus ca mostră din Marele Ghem,
chip și asemănare!
eh, Victoria-Gabriela,
dar să-mi trag aerul un pic!
… nici nu mi Te-ai plecat de lângă mine, Doamne,
noaptea s-a rușinat cumva, iar chinul ei l-am dibuit prin credința
mea nestrămutată că NIMIC FĂRĂ DE TINE, DUMNEZEU,
Tatăl nostru…
am stăruit ruga, neîncetat pomenindu-Ți Numele Tău Cel Sfânt
și chemându-mi Te, iar de fierbintele mi s-a plecat din coarda glasului,
TU, Doamne, cel mai bine știi cât Focul Sacrum am în inimă și cum scot
din văpaie scânteia Ta de DUMNEZEU,
lumea să vadă în mine și Chip, și și Asemănare…
Doamne,
mă binecuvântează sub Șoapta cu care mă trimiți de Poem
și ne binecuvântează nouă ziua aceasta, să simțim dintre vitregii cât de clară
și cât de încălzitoare sufletului Calea Ta, Amin Doamne!
…în mâna dreaptă pare că te țin de mijloc,
și un tremur abia de simțit
mă atenționează să știu,
că acolo unde te ești,
este chiar tremur!… eu Poetule, Steaua Polară!, îndrăgostită de tot ce
însemni tu pe lumea asta, pe alte lumi…eh!
ai pus tu lacătul pe Poemul de anul trecut, dar cine mă putea opri pe mine
să-l învăț pentru recit?, Coana BO sunt!
iar acum vreau să recit pentru onorabila noastră asistență…
La mulți ani Victoria-Gabriela, de-ai ști cum am trăit eu acest Poem, uhh!
OROLOGIU PENTRU GABRIELA-Nașa!
…cât departe pare timpul
în care ne-o gândim pe Gabriela…
ne stăruim să păstrăm geometria clipei neatinsă,
marginile desenului cu care i ne configurăm chipu-i,
este Lumina ceea…
din biserica lui Elidor,
când ne țineau lumânările împreunării
din Poala lui DUMNEZEU,
părea parte de scânteie
venită să adauge aur
în aura care urma să ne definească UNULne,
totul era atât de condensat,
keopsian aș putea spune!
unde misterul încă nu este întrutotul relevant,
cine om fiind să vorbescă nisipurile pustiei bob cu bob!?
așa ochii ei,
care se dădeau primenire
liturghiei din semnele căreia zideam Calea,
Gabriela!
armonia zidurilor dădea poezia
pe care ne mișcam privindu-i pasul
din laterala Mneriului,
și el vrăjit!
să nu piardă nimic
din surptinderea la care ne eram cu toții martor și parte,
iar când Elidor foșnea de-a dreptul
neliniștile Luminii căzute ca o orbire
care să ne facă să nu uităm ziua…
Duminica Domnului, din 18 a lui august, 2019!
totul se înrâurea din chipul ei alcătuind primenitul miresii,
și toate se adunau într-un joc de creion,
dincolo de versul care doar pe buze ni se scălda,
pastelul împletea sticlirile
când Nașa punea cununa lui Mărțișor,
și câtă poezie momentul ce se-mprumuta altui moment,
altui moment,
altoi din timp peste timp…
azi gândul nostru împreunat i-am dezlipit din depărtare
Ceasul venirii pe lume
și pare că timpul tot s-a adunat în clipă,
Gabriela vine-acum din Orologiu
pumn de patru!
să ne fie gândul…
cu mare bucurie lectura, Victoria-Gabriela!
dar și eu, Dilimandjaro, artistul și Răzeșul aduc o Peniță
SUFLETUL NISIPULUI
…ah-ahh, mi s-a spart Orologiul!
am adus o feştilă!
ce se mai mişcă sufletul nisipului…
şi ce arde!
îmi şopteşte burta clepsidrei,
se trece din roşu în verde,
din galben în aur şi purpure,
gânduri ascunse, sâmbure!
chipuri pline de mister, şrapnel!
ce explodează în inimi
pietroase, stâncoase,
poezie plânsă în marmure,
păduri de guvizi răscroite în valuri,
mări şi oceane
ce se-nspumează la ţărmure,
şi ţipă nisipul sub talpă,
durerea are iz de armură,
soarele se descarnează-n cristale,
şi sufletul prinde să mişte,
vânturile zbiară,
muşte cât emisfera de nord,
îşi pun cravată din clepsidră,
şi nod le fac eu,
din roşu şi verde,
sărută-mă!
nisipul mă arde…
și-așa mă duce cu vorba un sâmbure!
sărută-mă!
poate s-a sparge…
din focul acestui Poem, un răscol:
La mulți ani, Gabriela Anghel MNERIE!
noi, finii tăi, Mărțișor și Monstrul de pe DILIMANDJARO,
te iubim și te lăcrimăm de bucurie!
83.
…știi tu ce gust are lacrima?
iată ce frământ și cât frământ, că de stai în cotul privirii,
sigur pinealul sare la bătaie…
el știe cel mai bine cum se subîmpart treburile și lucrările
cu memoria,
chiar de ne-am rezuma la apă,
dar nu vreau rezumare!
stă în firea omului să scarpine timpul și trecerile,
în căutarea de adevăruri…
știi tu ce gust are lacrima?
părea că și DILIMANDJARO îmi pune întrebarea,
mai ales că el era jupuit de cosițele-i lan de porumb
iar combinele nu iertau nimic în sarabanda lor…
era o luptă dincoace de George,
iar întrebarea retorică a așteptului duce spre…
și George nu mai vine…!
timpul știe acest aștept pe de rost,
dar în lectura autorului,
totul are un mistic aparte… 666 ori 777, ori 888, ori
când bat clopotele, de ce bat, și de ce lacrima are și sare…
dar în sare sfârâie memoria!
gustul lacrimei păstrează numele celui care care
ți-a provocat-o, păstrează-i chip…
eh,
Nimic și Niciodată fără DUMNEZEU!!
Doamne pune TU Lumina peste pasul nostru,
am găsi mai lesne Calea Ta…
Doamne, binecuvântează-ne pe noi în această zi
și ne miluiește pe noi, păcătoșii Tăi robi, Amin!
Doamne,
UNULne este sub Îndemnul Tău
și pasul ne e ferm,
Îți mulțumim!
—————————-
Marin BEȘCUCĂ
17 octombrie 2020