Adrian BOTEZ: STAREA DE POET (poezii)

HAIDUCUL

 

El e Haiduc de Spiță Veche

(Femeie rabdă doar din Toane…) :

sar – mii – Bogați – loviți de Streche

când îi înghesuie-n Bulboană

 

Averi nu strânge – Bani împarte

la cei Sărmani și fără Parte :

la Moara Veche-și face veacul

alăturându-și tot Săracul

 

Domnia Țării – tremurândă

(…Străină – Rea – Tare Flămândă !)

dă Aur la-Arbănași – Sodom

Pòteri să-l pună sub Osândă !

…dar el Nălucă-i ! – …nu e Om…

 

năprasnic – lovi Curțile chiar Ieri

dar n-a făcut-o pentru Fală :

El sparge Cheful la Boieri

dând lăcomìi pe Nicovală…!

 

…așa va fi – în veac – Haiducul

doborâtor de-Obraznici Vulpi :

Umili Pălmași de-i legi și-i scuipi

ți-arată  – El – Temei : BUTUCUL

 

…venit-au – iar – Vremi de Bejènii

striviți suntem – iar – de Vedènii :

ne-au potopit Străini – Viclènii

omoară-n noi Duh de Ectènii…

 

…Popor Sărac – născut Colinzi

arând Pământul din Oglinzi

își tot visează Dumnezeul

de pe Pământ – iar nu din Grinzi :

Credința-i luminează Greul…

 

Colò – -n Pădure și pe Munte

își joacă Murgul – iar – Haiducul

cu-Aureolă – iar – pe Frunte !

…tăiem Ciocoilor – Surtucul !

***

 

CĂTRE MIHAI SIN PĂTRAȘCU-VODĂ

 

Mihai sin Pătrașcu-Vodă – un Viteaz între Viteji

a murit când  –  toți românii  – de mult nu mai erau treji !

nici Opincă – nici Vlădică – nici Boieri (în Mâini cu Fier…)

n-au vegheat ca să nu cadă Capul Lui de Cavaler !

 

El unit-a toți Românii – nu spre Viață – ci spre Somn

și – de-atunci – ne rugăm Cristul să ne dea – iarăși – un Domn :

Domnul-Dumnezeu-de-Seară – și Pribeag pe-acest Pământ

să ne lumineze Calea – și spre Munți – și spre Mormânt !

 

un Domn-Dumnezeu-de-Seară – dar Zorind – din nou – spre DACI :

Uriași în Duh și-n Suflet  (…doar la Străchini – mai Săraci…)

cari să smulgă Dimineața – pentru veci – din Ceți și Crengi

                                                                                                                          

să ne-aducă – iar – spre Tronuri :  un Popor Măreț – de Regi !                

…hai și-ntoarnă-te spre Patrii – SFÂNTULE IZVOR – MIHAIE

ca să iști – în Duhul nostru – iarăși – o Năvală de Pâraie !

***

 

STAREA DE POET

 

Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită…

de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită

s-au năpustit să stingă Lumea ASTA

să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !

 

nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime

și vei cânta cât Veacul – pân’ iar să fii în Tine…

Poet : Singura Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi

singurul care știe de Leac și de Minuni !

 

nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur

și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur

afla-vei mii de Slove.. – …că ți le-a șters un Fur !

 

până la Moarte ești blestemat să cânți

 

iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să descânți…

…ce Plată vei primi – la Slujba ta de Astru ?

Pietre zvârlite-n Spate – și-o Viață de Sihastru…

***

 

O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC

 

o Boare-alină Crucea din Copac

și Puful Alb tot ninge – către Cer !

nu știu să mulțumesc – nici ce să fac

când Crist e Cald – și nu e Gard de Fier…

 

Pădurea – Toată – îmi vorbește – și Toți deodată

îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată…

eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :

ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razele Lunii…

 

…o – Mumă Noapte – nu mă pedepsi

că n-am venit Aici pentru A ȘTI

ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos

 

pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos…

și Noaptea ninge – peste Capul meu – Minuni

ca să-nțeleg că nu e supărată : -nfloresc Pruni !

***

 

DESPRE VRERE

 

nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă

c-a intrat – în Lume – -o Schijă :

o Schijă mocnit tăind

pân’  la Osul cel Arzând !

 

acol’ se strânge Durerea

și se-nverșunează Vrerea !

din Durere naște Cântec

cu care Cerul îl spintec !

 

iaca – -L văd pe Dumnezeu

lăcrămând de Greul meu…

Crist îngână ce eu cânt :

Nime-n Lume nu-i Flămând !

 

tot Omul se simte Sfânt

și se-nchină la Pământ

Ochii – -apoi – ‘nălțăm spre Stea

dar Steaua – Muntele-l vrea !

 

Munte – Munte – Moș Cărunte !

între Om și Crist faci Punte

Vrere-n Cer și pe Pământ

să-nălțăm Nou Legământ !

 

se-nnoadă Minuni – cu zel :

Crist și Omul – VOR LA FEL !

***

 

UN BIET SCRIPCAR                          

 

primește – Doamne – -un Biet Scripcar – la Poala Ta

căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea…

nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină

dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină…

 

Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată

sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată

iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean

căci – fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban…

 

nu și-a dat Turma – pentru Cântec : ci Cântecul i-e Turma

cu care – -Umil – Te-a fost zărit : s-a istovit

pe Drum – oricât de Greu – oriunde-Ți vede Urma :

în Vânt – în Flori – în Munte – -n Schit

 

s-a Răstignit – s-a Iscălit – și Sânge-Cânt l-a Mântuit…

…nu-l alunga – Mărite Doamne : cu el – iarăși – Lumina

va umple Sufletele Lumii – va alunga Vermina !

***

 

29-CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC

 

am fost  Toamnă – am fost Iarnă – acum – Primăvară

m-am chitit : dau Drum la Ape – se veselească – iară…

nu aș fi Om – de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea

să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: STAREA DE POET (poezii)”

Constantin STANCU: CUVÂNTUL – NEPREȚUIT EXPLOZIBIL

Harnic și meticulos, Adrian Botez își scrie epopeea despre călătoria sa în lumea aceasta. În ultima perioadă a publicat mai multe cărți, după un program propriu, despre destin, artă și suferință, într-o viață afectată de magma poemelor primite, ivite în nopți de diamant.

Volumul de versuri Casa făcută din împușcături (poezii care te țin treaz…)*, apărut la Editura Rafet în anul 2020, menține ritmul interior, tensiunea care apare între bucuria scrierii și suferința zilnică. Titlul este neobișnuit și provocator pentru cititor. Mesajul cărții vine dintr-o experiență amară, din constatarea că vremurile actuale au ajuns la un punct de cotitură, la o destrămare a șansei. Termenul apocalipsa se manifestă și în aceste poeme scrise, durerea străbate actul creației. Deși poetul ține să-și transmită viziunea spirituală asupra existenței, el nu renunță la mijloacele literare pe care le stăpânește în siguranță. Pe unele locuri, forțează limitele cuvintelor, o face de dragul cititorului, care va trebui să observe semnele, ce apar în epopeea lirică. Ele abundă în text, sunt puncte de reper, pentru scriitor și pentru cititor. O revoltă, bine construită liric, răzbate din poeme. Ritmul și rima susțin ideile, imprevizibilul are cota lui de vizibilitate. Lectura poemelor presupune un anumit nivel de cultură, de cunoaștere, mai ales cunoaștere spirituală.

Cartea are mai multe paliere pe care se dezvoltă, spre o țintă bine conturată:

Partea I: CASA FĂCUTĂ DIN ÎMPUȘCĂTURI; Partea a II-a: SAR DIN LUME-N ALTĂ LUME; Partea a III-a: DOINE; Partea a IV-a: VINA DE A FI POET; Epilog(uri).

Constatarea poetului este una tristă, lumea este imperfectă, locul unde trăim este afectat de loviturile primite de-a lungul vremii. Istoria are secretele ei, este o istorie în care violența a zdruncinat viața oamenilor, „casa este făcută din împușcături”. Dincolo de tristețe, există și speranța într-o altă lume, mai bună, în alte spații. Până atunci, responsabilitatea poetului este maximă, el receptează semnele, semnalele, are partea lui de vină, pentru violența asupra lumii. Valorile spirituale se concentrează asupra unei prezențe eterne: Crist. Pentru poet, aceasta este o prezență necesară, este punctul de siguranță, într-o lume nesigură. Crist oferă perspectiva asupra existenței. Suferința are rolul ei, Crist a suferit/ suferă și el, pentru un adevăr maculat de erorile umane. Poetul depășește stadiul teologic, el forțează limita și vede, în această prezență, un motiv pentru o existență în lumină, în adevăr, în armonie cu restul creației. Uneori, poetul se revoltă pe Demiurg, o face din necesitatea de a avea o relație cu acesta, de a ieși din cutele timpului brutal. Este revolta celui care cunoaște și se războiește cu limitele între care viețuiește.

Capitolul Doine are menirea de a îmblânzi universul prin cânt, poetul simte responsabilitatea pentru menirea sa. El lansează un ritm interior, menit să lege cuvintele de muzica extinsă a universului. Jalea, revolta, supărarea, un dor din alte lumi, un impuls către eternitate, toate marchează această parte a volumului. Motivele preluate din folclor, din tradiții și obiceiuri, din bocete sau imprecații, sunt bine asimilate și cititorul intră în atmosfera sufletului marcat de dor… Poetul emite, chiar, ipoteza dispariției Creației…

Observăm că lumea aceasta a fost afectată, sunt lovituri/ împușcături, există scrumul lăsat de focul abisului, justiția a căzut la un nivel minim. Omul a murit de întrebări, moartea stă în picioare, se simte nimicnicia, există nebuni, într-o lume în mișcare, aparent logică. Năcazul are și el o doină, se aude un cântec barbar, omul a plecat din vatra sa, a dezertat din destinul său…

În această cădere în ruină, poetul descoperă puncte de sprijin: SĂ CREZI ÎN CRIST, pentru a redescoperi IDENTITATEA ADEVĂRATĂ – putem sta pe un dig între un Ocean și alt Ocean, Crăciunul are un mister, zilele sunt zestrea lui Dumnezeu, poezia este un portal spre eternitate, arta are sursele ei de evadare.

De reținut și prezența albinelor harnice,  ele reconstruiesc cosmosul cu migală. Imaginea lui Van Gogh, pictorul dedicat culorilor absolute, aduce o notă de pasiune care depășește limita vremii. Natura oferă salvarea prin frumusețea ei, prin puritate, prin lumina care conservă mesajul original, zidurile radiază și ele gândurile oamenilor, singurătatea este o aparență, într-o lume dinamică.

e Unu` – pe Strada/ mea – care arată – de parcă/ ține locul Altuia/ mereu am impresia – când îl/ văd – că/ numai dacă m-aș uita după vreun/ Gard – ceva – s-ar putea să-l/ zăresc – pe el – Cel/ Adevărat – ghemuit – acolo/ ca un Răufăcător – care se/ ascunde…” (E unu`, p. 14).

Dorul după un loc al omului se definește în poemul Casa lui (lui Vincent van Gogh): „Casa lui e PRETUTINDENI – unde Dumnezeu îl strânge la Pieptu-i pe OM/ ca FRATE SUBLIM – ÎNSÂNGERAT CERȘETOR – chiar ATOM…/ Casa lui e-n Soarele-Floare – acolo unde Doare – cel mai turbat și fără-ncetare…/ Casa lui e Noul Pământ – unde Grădinile se pleacă sub înfloritor jurământ…” (p. 21).

Identitatea individului, la final de vremuri, se focalizează pe Crist: „Când spui o Rugăciune – spune-o-n Limba ta Amară/ (…cu inflexiuni de Înger și de Fiară…)/ pe care – nici pe ea – nu ți-o pot lua – de-afară:/ nu Preoții  înseamnă Rugăciune/ ci Răstignirea ta – pe Golgote Străbune…” (Să crezi în Crist: Identitatea ta adevărată, p. 31).

O concluzie: Viața este un Dar Ceresc, dar ne batem joc de toate, apoi dorim bine pe pământ… (Parșivenia umană eternă, p.36).

Existența continuă datorită rădăcinilor omului, părinții au adus existența la un anumit nivel pentru fiecare, o întâlnire în absolut e posibilă, pentru a putea sări dintr-o lume, în altă lume.

Omul poate muri de întrebări, el degeră-n Cântec, în Stele, în Frigul Logos-ului. El nu va învia în săbii de răspunsuri, ci-n Munții cei Mari… Și nu punem întrebări suficiente, doar cârtim. Omul ar trebui să-și asume dialogul, cântecul, efectele răspunsurilor care vin din Înalt…

Continue reading „Constantin STANCU: CUVÂNTUL – NEPREȚUIT EXPLOZIBIL”

Adrian BOTEZ: Grupaj poetic (partea I)

CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR

 

chemaţi visele la vorbitor – şi spuneţi-le

că eu – în adâncul temniţei – mor

 

să-şi caute – tot printre cei cu înspinată

 

coroană – stăpân: să uite

din mine – tot ce nu

am sângerat să rămân

***

 

PLÂNGERE CĂTRE DUMNEZEU

 

ce să facem – Doamne – cu suferinţa şi cu moartea

cu păsările care zboară doar noaptea

ce să facem cu trupul – când i s-a prelins inima

ce să facem cu ziua – când simţim că e ultima?

 

prea multe lăsaşi – Doamne – să se zvârcolească-n

sfântul văzduh şi să se

războiască întru putere:

 

cântarul lumii se strică

chiar toate-ale totului când se ridică

spre lumină: trebuie puţină

asprime şi plivire

altfel degeaba  –  Doamne – ai trudit la nemărginire

***

 

VENEŢIA

 

în palate s-au tolănit şerpii

trăgând peste ei masca petalelor

 

pe tăişul punţii aleargă

zeiţe nebune

 

din smoala apelor răzbat

ochii amanţilor înecaţi:

sumedenii perle

 

a ieşit din adâncuri – gânditor

diavolul – privindu-şi – pe deget

inelul de doge

***

 

VAGABOND AL LUMII

 

mâinile mi se scufundă în buzunare

ca-n peştera lui Aladin

 

trec pe străzi: ninsoarea pufului de salcâm

pâlpâie coroane – fierbinţi şi zburatice – în jurul frunţii mele:

Rege Zdrenţăros al Marilor

Dispariţii şi Pagube

***

 

DRUM CU CAVALERI

 

venit-am din Arhipelag – sub

aceeaşi flacără-a Morţii să stau – cu

inepţii Cavaleri ai Apocalipsului

 

imperial drum: să stingi – rând pe rând

sub surzenia apei – insulele

care s-au depărtat mistic – una de alta – pentru

a închipui hieroglifa cântată a

nemărginirii

 

când vei trăi – într-o altă viaţă

Apocalipsul –  acum doar visat

îţi va părea plictisitor şi-ntunecat – blestem

prea des încercat

*

geometrie perfectă – Aerul: lumină retezată

cu sabia

fumegă muntele de tămâie:

numai îngerii mai pot aici să-ntârzie

*

se-ncaieră caii

strănută craii

când fâlfâie luna prin cântecul de leagăn al zeilor

 

salvaţi cavalerii –

turnirul serii

a-n-ceput cu-o greşeală de lance în pieptul Furtunii

 

culeg melci de zale

funingini astrale

înfundă coşul respirării domestice de vise

 

plângi don Quijote –

plânsul pe note

umple de sânge palmele-aplauzelor

 

Selenarei Curţi

*

Ierusalime – cavalerii zgurii

clăditu-te-au în visele din Nord:

când călărim pe racii graşi ai urii

eşti când cetate – când ceţos fiord

***

 

CĂTRE DON CERVANTES

 

pe Deşiratele – cu-nverşunare voi călări – până când

sumbrul Sfinx îmi va zâmbi

 

nu cavaleri m-au ciopârţit – ci

pietroaie de râu – Cuvintele

 

aşteptaţi – aşteptaţi laşilor

mă voi scula şi voi rosti un trăsnet

păsări şi furtună voi isca

voi face să fulgere stele – pe trupul

Potirului

 

aşteptaţi –  aşteptaţi laşilor

am prins în menghinea braţelor – zilele

va fi lumină sau disperare – după cum Eu voi porunci

pe saltimbanci i-am înhămat la morile de vânt

Arborele Cuvântului şi-a scuturat cenuşa peste lume

 

am ascuns anotimpurile sub piatra inelului

marea: cerşetoare încântătoare – la

porţile trufaşelor stânci

 

sfinţenia mea e-n toate cărţile – risipite pe

mese de joc

 

îndeletnicirea de căpetenie a degetelor:

pipăie mistice goluri – între

lună şi soare

 

 

sunt din neamul regilor norilor – şi ai

mărilor

nestatornice: sclava cea mai de preţ a

haremului meu

valurile – ghemuri de suspin: le sacrific

eternităţii

 

făptura mea princiară se îmbată măreţ

la toate ospeţele uitării

 

de aceea –  sunt de o politeţe desăvârşită

în faţa morţii

***

 

LÂNCED NEAM AL AURULUI

 

lânced neam al aurului: Bizanţ

mă-ntorc la incendiul mistic al

Crucii

 

nu-mi ajung apele – pentru-a

pluti până la Tine: iau cerurile-n piept – se termină şi

cerurile – şi Tu-mi ceri – fără contenire – înainte

să navighez – spre

de nimeni bănuitul

VID

 

şi  doar din neam de Sfinţi Matrozi

m-am tras spre lagunele Cerului:

o zdreanţă din naufragiul cântecului

va pluti veşnic peste mările mele

peste îngheţatele mele suflări

 

un vierme face vocalize în inima catargului

măsor cu valul – cât mai e

până la Ithaca

 

comori de aur lânced – incendii

nestemate – mă cheamă stăpân

gnom sacru – proteja-voi focul acestor boli

cumplite ale pământului – voi coborî

mai adânc în somn – minerale suferinţele – fulgerând

sălbatic – ale întunericului

 

o rază măcar – nu voi lăsa să străbată spre voi

degenerate – vlăguite odrasle – ale

ipocritei lumine a Soarelui

 

mi s-a întins – pe mantie – incendiul

Crucii

 

El m-a ales ca trăsnet – herald puterii

m-a smuls din praful gloatei – şi

m-a-nchinat Durerii

 

m-a aşteptat sub minunări să gem

mi-a pus

pe frunte – mir: Steaua din Bethlehem

***

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

 

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

 

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

 

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

***

 

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

 

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã:şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

 

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

 

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicãieri de ajuns

***

 

PRIGOANĂ DE DOINĂ

 

Lacrimă de păsări

Fir de busuioc

Cuvântaţi în plaiul

Fără de noroc

 

Florile-n puhoaie

Lujere de cai

Scapătă-n poveste

Şi în joc de nai

 

Vodă al dumbrăvii

E bolnav de cântec

Brazdele-ndurării

Au luat duh în pântec

 

Leşinată-i zarea

Mâini de Făt-Frumos

Dezmiardă-n descântec

Mugurii de jos

 

Doamne al vestirii

Lin scrânciob de cer

Buciumele firii

Ferecă-le-n fier

 

Se-aud hoarde-n tropot

Sughiţând oştiri

Fauni fără minte

Jefuiesc iubiri

 

O – mărite Doamne

Pajişti se-ncruşesc

La uşa luminii

Nu mai nimeresc

 

Nu lăsa copitei

Raiul ca o pradă

În pieptul ispitei

Să proptim o spadă

 

Să-mpletim din raze

Răului hotar

Focul de arhangheli

Să intre-n cântar

 

În patria vremii

Vuiesc covălii:

Râvnind paradisuri

Să dăm bătălii

 

Împotrivă-s neguri

Satana-i monarc –

Mută struna lirei

În coardă de arc

 

Doamne al minunii

Ce începi să sângeri –

Schimbă raza lunii

În legiuni de îngeri

 

Lenevită-n tihne

Grohăie-omenirea:

Bici de foc şi vifor

Trimite-i iubirea

 

Cavaleri de stihuri

Se prăval pe-altare –

Umplu gura beznei

Cu-a doua născare

***

 

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

 

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

 

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

 

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de GRĂDINĂ:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

 

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e FULGERAREA-FAPTĂ

 

*

Albesc de har copacii-n munţi

Arhangheli fac – din spade – punţi

Din vizuini – spre Empireu

E alfabet de Dumnezeu

 

Păstori de raze – Miel de Foc

Plauri de lumi fără soroc

Zenituri şi entelehii

Asfixieri de elegii

 

Logos Divin – Perfectă Rimă

Spre epopee se înclină

Şi stele toate – fir cu fir

Se-ntorc în inima-Potir

*

 

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă

şoptim feţele lunii – două:

căci între fulgere şi beznă

zării din Iuda doar o gleznă

 

spre răsărit Ierusalim

din cavalerii câţi venim

nu se zăreşte-n cavalcadă

decât o înfocată SPADĂ

***

 

IOSIF DE-ARIMATEEA

 

Veghind smerit şi singur sub spintecarea Crucii

Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs

Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin să se-nchine cucii

 

L-am tras  de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină

Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am dat haină:

Nimeni nu ştie însă – Iosif  de-Arimateea

Că-i paznic încercării de-a sângera Ideea

***

 

OTRAVA RAIULUI

 

şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina

cu vii havuze de amărăciune

din care  –  însetaţi  –  sorb îngerii lumina

crezând că-i un nou foc de rugăciune

 

dar aripile li se zbat agonic

şi-şi uită firea vastă  –  dumnezeie:

cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea

şi îngerii simt miros de femeie

***

 

GLORII BIZANTINE

 

în pulberi vei afla soarta măririi

de mlaştini e cuprins Augusteonul :

toţi împăraţii prefăcut-au tronul

în cuib de-odihnă unde-şi petrec somnul

negrele scorpii şi cameleonul

 

durerea strânsă-n dungi de diademe

plânge-ntre mirţi  –  pe malul Propontidei  –

viscol de oşti  –  ce frământat-au theme

azi doar luciri de val sunt  –  şi trireme

trec peste ele gustul aguridei

 

a fost odată ca-n poveşti trufaşe

au fost nebune visuri dumnezee :

au mai rămas doar albe stânci golaşe

strigătu-n noapte-al  Păsării Vrăjmaşe  –

pe fund de ape  –  tainice camee

***

 

SIHĂSTRIA VORONEŢULUI

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Grupaj poetic (partea I)”

Adrian BOTEZ: Matrozi glorioși – dar fără extaze (poesis)

MATROZI GLORIOȘI – DAR FĂRĂ EXTAZE

 

vin Glorii Corsare – Matrozi Mohorâți :

prădat-au Imperii – umplut-au  Oceanul

de Mândre Corăbii – cu Velele-n Vânt

dar Ochii li-s tot adumbriți : căci unde-i Cuvânt

 

și unde-i – deci – Graalul ? – …degeaba-s jurați

să-ucidă pe-oricine – rămână tot frați :

în Jungle-ori Palate – cu Fier au străpuns

dar la Cerul-Graal ei tot n-au ajuns…

 

Bărboșii Matrozi – cu Chip Pământiu

au ucis Împărați – și-au ars tot ce scriu

în Cărțile Sfinte – Popoare de Aur

 

dar tot n-au răzbit la Seninul Zeu-Plaur

la Graalul Slăvit – moleșit între Raze…

…Matrozi Glorioși – dar fără Extaze…

***

 

SOARELE – CHEMĂTORUL DE VIERMI – ÎMI RÂNJEȘTE

 

Soarele – Chemătorul de Viermi – îmi rânjește

sub Razele lui Blestemate  – orice – scofâlcește

se umilește grăbit – și putrezește – hidos :

ici-colo – rămâne Hârca și – răzlețit – câte-un Os…

 

în veci nu mai fie Lumină – ci doar Noaptea Divină

catifelat mângâind – cu Umbră – Făptura Cea Crină !

pentru Vecie – stingi – Doamne – Demonii Soare-Avarului

care – cu Suflarea lor Arsă – te-au răzbit – Criste – pe Drumul Calvarului…

 

Păsări să cânte în Nevăzut – precum Îngerii

să nu vezi Serafi : fie doar Boarea Atingerii !

…pe Pământ – Raiul Nopții să-mpărățească

 

Orbi Proroci – pe Tine – Criste – oricând te slăvească…

…o Jivină Divină se strecoară  la Poalele mele de Brad :

e binecuvântată de Lună Străbună – iar nu de Stele – ce scad…

***

 

CÂNTĂ HULUBI – LA FEL DE ENERVANȚI PRECUM CLAXOANE

 

cântă Hulubi – la fel de enervanți precum Claxoane

trec peste mine – unul câte unul – cinice – Vagoane

trec După-Amiezi cu Crimele Întoarse

Pumnale cad – din Răni Coapte și Stoarse…

 

Căldură Rece și Iubiri Hidoase

trec prin Tunelul Gol : a’ mele Oase…

m-așez pe Pat de Cuie – -întru-nsetat Amurg

din ce n-a fost – tot a rămas – și scurg…

 

i-am scos pe Zei – din Frigider – mucegăiți

și-i tai Felii – cu Ochii-mi Nedormiți…

…a fost o Catedrală – prin Vecini

 

acu-i doar un Coteț – de Mărăcini…

…nu mai veniți la Poarta mea de Aer :

oi fi eu Răstignit – dar nu și Fraier !

***

 

ȘI MAI EXUBERANT SĂRĂCIT

 

niciun Bogat nu-i Bogat – puțini Săraci sunt Săraci :

Bogații – cu tot cu Comori Infernale – se vâră în Saci

căci Chiloții lor –  scorțoși – sunt de Zale

(…Bogații sunt teribil sensibili – la Șale…)

 

Săracii cântă – scriu – nu se uită la Ceas

fiece Sărac e plantat într-un al Zânelor Vas

și – uneori – Înflorește Dumnezeiește

alteori – trăind printre Bestii – Nobilul Lup îl păzește…

 

Bogații nu merg – nicicând – la Fântână –  așteptând Ploi de Aur

Săracii vin din Fântână – purtând – fiecare – pe Umăr – Călător Graur…

…spuneți-mi – câți Bogați ați văzut – Fericiți ?

 

eu nu văzui (…când am catadicsit a mă uita la ei !) – decât Morți Jerpeliți…

…eu sunt Sărac – cu o Scripcă din Străbuni – și mai exuberant sărăcit

așa că Hristos – și azi – la Vatra mea-a poposit…

***

 

NU MAI VREAU LUMEA ASTA

 

nu mai vreau Lumea asta – în care Totul se cumpără și vinde !

iar Conștiința-ți ”saltă” – pe unde te vor prinde !

nu mai vreau Lumea Trădării – Urii – Răstignirii…

…m-am săturat de cei ce-și mai zic ”oameni” : EI sunt ZBIRII !

 

eu mi-am făcut Bagaje – dar vă făcui și Focul

ca să vă tèrmin – aici și-acum – ”în Glorii” – Drăcesc Jocul !

Justiția : Suprema ”Jucărea” – e Banda Terracizilor Cretini

ce-ntorc Pământ – la ZGURĂ ! – …pentru vreo Doi Țechini…

 

…dinspre  ”ACOLO” – vă trimit – prin Telefon – NEANTUL

și – neapărat ! – pe Dracul – …cum s-o numi el : Hegel – Kant-ul…

Cocteilul” de Trădare – Egotism – Nemernicie

 

în ”Termos ți-l predau– Criste-al Nădăjduirii – Ție…

…și va fi Liniște – o Liniște cum nici n-ați mai visat :

veți fi mult mai… ”nimic” ! – …decât mi-aș fi imaginat !

***

 

MÂȚA

 

Foaie și Foiță

a trecut o Mâță

prin Bezna Porții

prin Bezna Sorții…

 

era Neagră – Albă – Verde :

nu-n Culoare te încrede

ci în Foc aprins în Blană

ea vă spune – uite – -o Taină :

 

Mâța – Tigru-a fi

când eu voi muri :

voi nu m-eți jeli

dar toți veți citi

 

pe Lună – pe Stele

(…pe Cer și pe-Andrele…)

Stihurile mele

Sulițe de Iele

 

Stihuri de-Ngropare

a tot ce e Soare

a tot ce-i Trădare

a tot ce-i Lumină

și-a ucis Albină…

…Spini nu se termìnă…

 

veți citi o Carte

care-nseamnă Moarte

veți silabisi

Nume ‘Nalt ce-o fi…

 

bine că nu ne-om vedea

nici ”AICI” – nici sub ”PERDEA” :

căci Vecia vă ardea

ca pe o Scrisoare Rea…

***

 

VĂD VIERMII VIERMUIND PRIN HOITUL MEU

 

văd Viermii viermuind prin Hoitul meu

Duhori de ”mine” împuțesc Pământul…

zburând înalt – salvează-se El – Duhul :

se scutură de Greață – râvnind pe Dumnezeu !

 

…și ce folos ? – ți-ai zvârcolit o Viață

dar n-au băgat în seamă nici Copiii tăi :

li-e silă de Mormântu-ți – de-orice Motiv se-agață

sprea-a te putea uitare – fără Mustrări-din-Văi…

 

…s-au cățărat doar Spinii pe Movilă

sub ei lucrează Viermi – Fără Hodină

în Blestemată-Orbire – se închină

 

și-nghit – cu Lăcomie – ce-ai înghițit în Silă…

…o Viață – Cărnuri Puturoase ai nutrit :

privești – cu jind – în van – la Duhu-ți Dezrobit…

*

câtă nevoie Carnea are – -n pripă

să-i crească – din Iadul de Duhori – Dumnezeiască-Aripă

cum Fluturii – prin Taina Crisalidei

se smulg din Iarna de Târâri Fetide…

***

 

POVESTE

 

pe Dealul Durerilor

în Bătaia Verilor

suie Duhul meu – mânat

(…mânat – mirat – sângerat…)

de o Ceată de-Mpărat…

 

strigà Pleava de-nrăiți

numai la Moarte chitiți

ca pe-o Gòlgotă pe Dos

jupuită pân’ la Os :

 

”- dacă nu te urci pe Tron

să fii nouă Sfânt și Domn

te întemnițăm – silim

iar – apoi – te răstignim !

 

…răspunse Duh umilit

umilit și chinuit :

 

– pentru ce vă luați de mine ?

nu vă pot face vreun Bine

decât Liber – fără Porți

scriindu-vă – DIN NOU – Sorți

din Vârful de Lac Ceresc

unde Razele Vestesc

unde Lebede plutesc !

 

dară plebea – îndârjită

îi răspunse – în clipită :

 

”- nu – ACUM să vii cu noi

în al Verilor Vechi Toi

cu Slăvitul nost’ Convoi !

să ne ùmpli de Comori

și abia apoi să mori !

 

…ostenit – Duhul grăi

pentru toți câți vor trăi

fie Noapte – fie Zi :

 

”- de murit – nu-i greu – pe Lume :

de când sunt Grâne  – Tăciune

moare și Bătrân – și June…

în voi gâlgâie – -însă – Ura

Bezne v–ùmplu Bătătura…

dacă voi făptuiți Crimă

unde s-aveți loc – în Rimă ?

duceți-vă – faceți Case

Luminoase și Frumoase :

apoi – Oaspe eu v-oi fi

cu Flori v-oi împodobi :

Duhul meu – Duhul Lui Crist

vor naște – iarăși – Artist

Magul Întreit din Stele

va goni Jivini de Rele

cu Semnele-i ceartă Iele :

CERCUI-VA CASELE

CASELE – SUFLETELE

CU RAZE – SENINELE !

…și va fi Lume de Cântec

veți uita de Crimă-Pântec

veți intra – iar – în Poveste

pe Poarta din Sfânta Veste !

astfel – Munții iar vor crește

de Agheasmă – Cerurile

vă vor ninge Lerurile

iar Dealul Durerilor

o pieri – Vad Mumelor…”

 

…pentru că n-a vrut să fie

cu Sila – Împărăție

pe Tronul-Blestemăție

Plebea – Duh mi-a răstignit

pe același Drum Cotit

Drum Cotit și Prăfuit…

 

…s-au întors – toți – spre Cetate

bătăioși – mâniați foarte… :

 

Cetatea se risipise

căci nimenea nu o scrise

în Poemul din Văzduh

Luminat și fără Stuh…

 

…și se puse pe iernat

Plebeul Cel Blestemat…

așa-i vor fi Zilele

Zilele ca Nopțile

pân’ s-or stinge Sori în Cer

și s-or face Fulgi de Fier…

 

…uite-așa ièși din Poveste

când Minte deloc nu este…

…Epopeea se sfârșește

Crist în Stea se culcușește…

***

 

ACOLO

nu vorbi – nu chiui

în Liniști din Cer de Zi !

 

căci Hristos – Lumi chibzuiește

alte Jivini împărțește

alt Tărâm el plănuiește :

Împărat împărățește

Duhul Lui – MARELE PEȘTE

 

…deja Lebede-au sosit

desenează Cer – scriu Mit…

Inorogi s-au îndârjit

Curat – Crist totu-a găsit :

Muntele vuiește

pe Stăpân slăvește…

***

 

STAREA DE POET

 

Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită…

de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită

s-au năpustit să stingă Lumea ASTA

să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !

 

nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime

și vei cânta cât Veacul – pân’ iar să fii în Tine…

Poet : Singura Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi

singurul care știe de Leac și de Minuni !

 

nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur

și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur

afla-vei mii de Slove.. – …că ți le-a șters un Fur !

 

până la Moarte ești blestemat să cânți

 

iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să descânți…

…ce Plată vei primi – la Slujba ta de Astru ?

Pietre zvârlite-n Spate – și-o Viață de Sihastru…

***

 

PĂCATUL NU-I MOTIV DE TRUFIE – DAR NICI DE UMILINȚĂ

 

Păcatul nu-i motiv de

Trufie – dar nici de

Umilință : numai el te

definește – corect și pentru

totdeauna

 

ești

ceea ce păcatele tale

poartă – precum

Vulturii – pe

Aripi – și-apoi

Umbra lor – din

Înalturi – desenează pe

Nisipul de Jos : Conformația și

Mirosul Dulceag – Dorul

Pribeag – al

Ființei tale

Reale : nemachiate – nefalsificate

neuitate și

netrunchiate…

 

numai prin Mistica

Mandàlică – a

Păcatelor tale – afli

Cine ești – Ce vrei – sau

Ce ar fi trebuit Să Fii și Să

Vrei – pentru A Fi tu

Însuți – Neîncetat și

Pretutindeni – în Orișicâtele

Lumi  – pe care le va fi

Imaginat Creatorul…

***

 

PARADISUL ȘI STRAIȚA CIOBANULUI

 

e vreme de Vis

în Paradis :

mergi pe Cărare

să nu vezi Zare

ci doar – la Intrare

scrie așa : ”Continuare” !

 

continuă – îndârjit

cât – încă – nu te-au fugărit :

salută Sfinții

deși li se cam văd Dinții…

 

mai bine să vină

în Lumina Crină

Părinții – Străbunii

să-mi dezvăluie – -n Cartea Minunilor – Nebunii !

 

…uite că vine  – până una-alta – un Asin

Domol – Înțelept și Blajin :

m-oi înțelege cu Grangurii de-aici – șantajând – deci -Cerul

să-mi dea Nutreț de calitate – pentru

Boierul Staulului și

Ieslei : Paznic de Foc

Întrupat – așa cum se și cuvine – în

Modest Dobitoc…

 

…nu-mi luați – Golani Cerești – Straița de Cioban :

știu că voi nu dați vreun Ban – pe

Zbârcitul An – dar Straița mea e de la

Dumnezeu – și intră-ntr-însa

Mămăligă-Aurie – Brânză-de-Pustie

Agresivă-Ceapă-de-Zeu (…provenit dintr-un

Zmeu !)… – …și – mai ales

Cine vreau eu !

***

 

SĂ NU-ȚI FIE RUȘINE :

 

să nu-ți fie rușine :

dezbracă-te de tine

îmbracă-te în Sine

și vei fi

Dumnezeu – la

Apogeu !

 

…știu că-i penibil și e

greu – dar nici să trăiești

nici să mori

nu-i tocmai ușor…curg ceva

sudori !

 

ia-ți – în Călătoria ta – Cărțile

dar – în niciun caz – nu și

Hărțile : trebuie să fii pretutindeni

în același

Timp – spre a dovedi că

ai mai fost în

Olimp – și ți-e familiar

Tărâmul – cu toate-ale lui :

Făclii – Apoteoze – fără de

Roze – cu Urgii și

Blesteme… – …în fine : cu

Tot Tacâmul  – cu tot

Protocolul – care se ține în toate

Cămările – Abrupte

Misterele – ba și în

Holul !

 

…vezi de-ți fă Teme

și – mai ales – nu te

teme – ca să nu

se zică – printre Zei și

Zâne – că nu ești decât un

Biet Țăran – fără ”ștaif”- fără

Țâțâne – și care te sprijini numai de

Lemnărie și

Bârne…

***

   

MACUL

 

față cu Macul

nu m-ajunge Dracul :

Macul Cel Roșu

l-a sădit Moșul

 

mi l-a dat mie

să-mi ardă-n Pustie :

fie-mi Făclie

în Zarea Nurlie…

 

să sar peste Zare

să văd Apa Mare

și pe Zeii Toți :

învârt Aștri – învârt Roți… :

urmărește-i – dacă poți !

 

…Macule – Lumină Vie

Săgetată-n Răni O Mie :

ca Lebăda Săgetat

Duh Ceresc Nesupărat :

lasă-mă  la Umbra ta

să visez Mireasma-Stea…

 

…Cerurile au – iar – Domn :

Flacără de Mac și Somn…

***

 

DREPTATEA

 

sunt Bătrân – dară DREPTATEA îmi lipsește :

Ea-i Adevărata Pâine a Lui Dumnezeu !

simt  – pe fiecare Umăr – Mugure cum crește

simt cum cresc – iar – Omului – Aripi de Zeu !

 

nu Bătrânele Scripturi o vor aduce

însă Ele nu ne lasă a dormi

când uităm că NUMAI DREPȚI  – CU-ADEVĂRAT – PUTEM A FI !

…nu indiferența la Durerea Lumii – Noapte-Zi :

Omul are – deci – în piept – un Înalt Țel

 

purtat – în Războiul Vieții – ca Drapel :

nu să-nvețe Cerul – la Gunoi – s-arunce

ci să-nvețe că numa-n DREPTATE – poate-a fi ADEVĂRATUL-EL !

 

dogoresc – în mine – Lacrimi Dumnezee

dacă văd Cântarul Lumii – ÎNDREPTAT !

doar DREPTATEA – Povestea-Epopee

 

doar Credința-n DUHUL SFÂNT LA SFAT

readuce-a Raiului Scânteie !

…dacă pân’ și Lașii Oameni îndrăznesc să urce – -n Sânger

spre DREPTATE – -atunci – e sigur :  pe aproape – bate-o Aripă de Înger !

***

 

SCHIȚA OMULUI LUMII DE-AICI

 

mi-am mâncat un

Ochi : aștept să-mi cadă-n

Gură și

celălalt…

 

apoi – mă voi apuca să-mi

înghit tot

Capul : Gura mea (dotată cu

Tentacule – biciuind Aerul – Cerul

înconjurător – în lipsă de altă

Pradă – deocamdată…)  – Gura mea e

de fapt – un

Pântece enorm – și plasat

jur-împrejurul meu – ca o

Capcană Cosmică…

 

…v-am făcut

Schița Omului Lumii de-Aici – și al

Zilelor Noastre…

 

vă urez  – Tuturor – să

crăpați ușor  – total și

definitiv  – fără să întâlniți

vreodată  – vreun Bine

Fictiv !

***

 

UN NOU MAHAPRALAYA

 

să dai Mâna cu Moartea – e-o Meserie Grea

atunci când o faci zilnic – și sub oricare Stea !

…eu am văzut Frumosul – la fel ca și Urâtul :

de-atâtea ori privit-am  – că-nțepenit-a Gâtul !

 

am perindat Popoare – cât Lumea nu le știe

și nicăieri văzut-am vreun Rege : doar…REGIE !

…se clatină Oceanul – nu-i dragă nicio Plajă

cu toate că-n Adâncu-i – Toți zic că e o Vrajă !

 

Hulpave Crime-ascunde – sub Unde : Veșnice Guri Flămânde

Totul e Demâncare : nu cumperi – nici se vinde…

…Suișuri Ascuțite – Vulcani junghiindu-și Raiul…

 

…am pribegit prin Toate :  mi-am zdrențuit doar Straiul…

…sunt Frate cu Condorul – nu am ce mai vedea :

îmi cresc Aripi – din Umeri… – …în Palmă-mi scriu o Stea !

 

nimeni n-o vede-Aicea – pe Malul Mohorât :

o țin – ca prizonieră – -n Ceaslovul Zăvorât !

…mai mor – din când în când – și-atunci citesc Văpaia

prin cari mă-ntorc – în Stihuri : un Nou Mahapralaya[1] !

***

 

PE O FLOARE MÂNDRĂ – S-AȘEZĂ ALBINA

 

pe o Floare Mândră – s-așeză Albina

Floarea : un Poem Sihastru – scris sub Luna – Crina !

e adaos Albina ? – Alchimist de-Esențe ?

…vei mânca din Mierea-i – tu – Plebeu în Zdrențe…

 

Trepte  de Minune – Trepte de Mirare

Trepte de Lumină – Trepte de-Ntrebare

Treptele de Ravvi – Trepte de-Nvățare :

noi suntem doar Ucenicii zgribulinzi

dar ACOLO-i Cerul : se aud Colinzi !

 

noi nimic nu vătămăm – ci doar în noi ne afundăm

Albini ce-nvață Sloveniri de Crini

tăcem cu-nverșunare – și nu ne lăudăm

 

slăvim doar Tăinuitele – AICI – Lumini…

…Crist – Alchimie de Zidar și Împărat

ne-a fost chemat – de la-Nceput – la Sfat…

*

…e vreme multă de când Crist ne-a arătat

cum și ce-nseamnă ”A  FI  ÎNĂLȚAT” !

…dar cei mai mulți din noi au și uitat

ba s-au mai pus – dement – pe înjurat…

deci – prea puțini ”albinoșescESENȚE

…da – cei mai mulți – rămas-am tot în Zdrențe :

păcat de Floare – de-Albina-Crist – de noi  – de Bezne…”NePrezențe”  !

***

 

NU AM IERTAT NICICÂND – NU VREAU SĂ FIU IERTAT

 

nu am iertat nicicând – nu vreau să fiu iertat

căci m-aș simți-njosit și prostituat :

nu fac Negoț cu ceea ce ai fost ori cu ce sunt

n-accept nici Troc – cu cei ce-au lovit crunt…

 

plătesc Lui Dumnezeu Vinile din Străbuni :

de ce să nu plătească Cei Răi – iar nu Nebuni ?

o Notă dintr-un Cântec de-am falsat

întregul Cântec îmi va fi-ngropat…

 

Pantera sfâșie de Foame – eu : pentru ARMONIE !

cum poate  Cartea Lumii-ntreagă ca să fie

fără Păcate ce mințim că … ”le-am uitat a scrie” ?

 

fă bine – Doamne – Teatrul încetează

cu ”Iertăciunea Milostivă” – de Paradă :

Tu – tocmai Tu ! – cu Milenara-Ți Sfadă

 

Tu – Măcelar Galactic – stai Gurii mele Pază :

nu sunt nici Prost – nu-s nici Complice-Bază :

Gargara” Ta – cupidă –  nu Ți-oi numi-o  – …”RAZĂ” !

***

 

BALADA FÂNTÂNII CU APĂ REA

 

mânam Murg – pe Drum de Seară

cu mine numai  – povară…

…nu mai era Primăvară…

Câmpul se părăginise

dară Drumul se lărgise…

 

era Drum Împărătesc

Alaiuri Mari – cred eu – sosesc…

 

lângă Drum se aținea

o Fântână cu-apă Rea

Neagră – ca Păcura…

pe nimeni nu aștepta

astă Fântână-Belea…

 

lângă Ghizd : o Pocitură

Iasmă iscată de Zgură

ascuțea Coasa la Gură :

Iasma era numai Oase

dar rânjea Rânjete Grase…

 

…o luai degrab’ în primire

să n-apuce a bleștire :

 

”-ce belești Fasolele ?

sunt eu – și nu Fratele !

iar tu ești Moartea Păgână

cea cu Mila ca de Lână

să n-apuci nici ceea lună !

 

Moartea la min’ se zgâi

și-apoi – alene – grăi :

 

”-e-heei ! – m-ai și cunoscut

Călărețule Ciufut !

da – chiar eu sunt Moartea Lumii

de cari tremură Nebunii !

da – sunt Moartea Muncitoare

și-s Frumoasă ca o Floare !

 

eu pufnii – pe loc – în râs

și – de la Obraz – i-am zâs :

 

”-Frumoasă ca Mătrăguna !

lua-te-ar – cu chirie – Luna !

de-o Vecie ți-ai rupt Struna !

și ce-aștepți ? – să mă închin

drept în Coasa ta să vin ?

 

Moartea trase un oftat…

credeam  că s-a supărat

dar mi-a zis – parc-a visat… :

 

”-…nu – Voinicule – privește

Drum Deschis – Drum care crește

ca Frumosul din Poveste…

…și-ai să vezi ce n-ai văzut

de când Țărna te-a născut…”

 

…și – deodat’ – din Zărit Gros

curgea un Alai – pe jos

se târau prin praf – a Jale

mugind Psalmi de Iad  – pe Cale…

…poate Pribegi în Bejenii

Popi slujind – în Cor – Utrenii…

 

…dar cu cât s-apropia

zău că aveai ce vedea :

 

în Straie Roși – de Ocnași

veneau – Câte Doi – Pietrași

veneau  – Câte Doi – pe Drum

câte-un Om – și-alături – Scrum :

în frunte – Papa Proclet

iar alături : UN SCHELET !

…apoi – Împărați Vestiți

de-ucigași nemerniciți :

fiecare-avea – în Rând

SCHELETU-i – ca Legământ…

 

perindau Episcopi – Regi

Ghinărari – slăviți de Blegi…

Oameni Mari – cu ghiotura

 

cu SCHELEȚI – alăturea :

toți – cu Nasul în Pământ

parcă-i pedepsea vreun Vânt…

 

(…cum E-acum și cum VA FI

Toată Gloata o va ști :

Azi  :  Procuror General

umflat – ca de Carnaval

Mâine :  Schelet Împuțit

cu Oasele Zdrăngănind…)

 

…și – nu știu cum – Fiecare

avea – parcă – Grabă Mare

s-ajungă-n Cealaltă Zare :

spre unde Fântâna Rea

Apa mai tare-și ‘Negrea…

 

dară Moartea hohotea

și spre mine se holba :

 

”-vezi ? – toți știu de Frica Mea !

oricare-l vezi – el știa :

tot la mine ajungea !

iar tu – un… <<Limbric Cutare>>

chiar credeai că ai scăpare ?

tare Prost ești – Mare Vită

de mă credeai Adormită !

 

o privii drept în Găvane

pe Moartea Fără Icoane :

 

”-nu – Moarte – Beleaua Lumii

îți știu Moarea și Cărbunii !

nu-s Nebun și nici Limbric

să nu știu – prin Lumi – nimic !

…atâta că nu sunt Rege

 

să calc Oameni – să calc Lege !

nu-s Rege – nici Împărat

nici umflat – nici dezumflat… 

și nu-s Papă Dezmățat

zicând că tu l-ai uitat

că e mai presus de Moarte

și Lumea o dă la Spate !

 

…mai presus de Dumnezeu :

la Cer urlă ca Dulău !

…nu-s Episcop – Ghinărar

n-am ucis Fir de Mărar !

n-am furat – nedreptățit

 

n-am fost hulpav și smintit !

n-am mințit – n-am înșelat

Voci Cerești am ascultat !

de-aceea – Moarte cu Coasă

mie – de tine – nu-mi pasă :

n-ai decât să-mi vii ALĂTURI

hai acasă-mi ! – ca… să-mi MĂTURI !

…pot trăi – cu tine – bine

pân’ mi-or cădea Stele Crine !

 

…tare se mai oțărî

Moartea… –  …spume spumări…

și tare mă ocărî !

dădu-n bâlbă – -apoi – cu ciudă

(”Coana” părea că asudă !)

Moartea-mi șuieră –  astută :

 

”-…dar tot la mine-i veni

când Viermii mi te-or sorti… !”

 

am râs tare – s-o ajungă

căci eu nu tac la poruncă :

 

”-bucuros – Moarte Moțată !

hai – Noroc ! – …și… pe-altădată !

 

întorsei Murgul spre Lună

mă-nchinai cu ”Sara Bună !

…Moartea macină blesteme

în urmă-mi… – …de Crist se teme…

 

…și mă întorsei Acasă

ca unul cărui’  nu-i pasă :

are Vatră  – Foc și Masă…

…dar – firește – -n Ochi aveam

un Oarece Chip de-Alean :

 

Fântâna cu Neagră Apă

stând în Câmpul fără Sapă

Neagră Apă dintre Glii

în Mijloc de Câmpi Pustii

păzind Drumul cu Alaiuri

 

(…și cu Nesfârșite Graiuri

de Oameni cu Șepte Maiuri…)

 

cari n-a dus – nicicând – spre Raiuri…

Fântâna cu Apă Rea

Mii de Demoni oglindea :

n-o uitam… – …și-apoi…NINGEA !

***

 

O CĂSUȚĂ ÎN PĂDURE

 

o Căsuță în Pădure – Spiriduși

Cocoșații Gnomi fac zâmbre – Trepăduși…

Zâna – călărind năvalnic – pe-un Erete

a intrat : le-a pus Pendulă – în Perete…

 

…de atunci  – terorizați de Timp Pervers

Bieții Spiriduși uitat-au orice Vers

uitat-au chiar și Cartea ce i-a scris :

Istorie de Răni  sunt – iar nu Paradis !

 

…azvârliți Toate Ceasurile Lumii

(cele de Casă – ca și cele-ale Vârtejului Spumii !)

în Ocean ! – azvârliți – Toți ! – Timpul  – peste Gard :

veți simți – abia atunci – că sunteți Liberi – fără Fard

veți vedea – din nou – Lumina dinspre Culmi !

 

…cu voi s-or juca – iar – Elfii de prin Ulmi…

…Timpul : Neputința de-a-l îmbrățișa pe Crist

Neputința de a recunoaște – -n Crist :  SUPREM ARTIST !

***

 

ÎMPOTRIVA MAGISTRAȚILOR ZILELOR NOASTRE

 

pe  voi – cei ce vă credeți zei și dumnezei

și nu sunteți decât Scârbe-Năpârci…”Magìstre” :

v-oi mitralia – -n Grupuri de câte Trei

Nevinovații când i-ați măslui-n Registre

 

și-i  pângăriți – cu Grea-Inventat’  Vinovăție

când i-azvârliți în Moarte și-n Calvarul

Golgotic – pe toți câți pătimesc pentru-Adevăr-Amarul :

VOI veți plăti Curatul lor Martiric : cu Viață și cu Pușcărie !

…să se îndrepte-odat’ a Lumii Terezìe – în Mijloc cu CRIST-JARUL !

 

…atunci – Scripcarul Cosmic avea-va Raze-n Strune

la Nunta Împlinirii cobor’ – din Munți – doar Zâne !

…vor înțelege Nàturi  că – totuși : E MINUNE !

 

…nu mai rânjiți : ce vă promit –  e SFÂNT !

Javre ca voi nici n-au Drept la Cuvânt

ci doar Stigmatizare – Ocnă și Mormânt !

***

 

DESPRE VRERE

 

nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă

c-a intrat – în Lume – -o Schijă :

o Schijă mocnit tăind

pân’  la Osul cel Arzând !

 

acol’ se strânge Durerea

și se-nverșunează Vrerea !

din Durere naște Cântec

cu care Cerul îl spintec !

 

iaca – -L văd pe Dumnezeu

lăcrămând de Greul meu…

Crist îngână ce eu cânt :

Nime-n Lume nu-i Flămând !

 

tot Omul se simte Sfânt

și se-nchină la Pământ

Ochii – -apoi – ‘nălțăm spre Stea

dar Steaua – Muntele-l vrea !

 

Munte – Munte – Moș Cărunte !

între Om și Crist faci Punte

Vrere-n Cre și pe Pământ

să-nălțăm Nou Legământ !

 

se-nnoadă Minuni – cu zel :

Crist și Omul – VOR LA FEL !

***

   

EȘTI NUNTAȘ – TRUVER SFIOS

             

peste Lacul Hodinit – cu Unde-Argintate

cântă Lebăda în Zbor  – dedulcind  a Moarte…            

vuiesc Vânturi – Munții plâng – dar Pădurea tace :

A MURI  CÂNTÂND  – E-UN HAR :  NOBIL HAR DE PACE…

 

…în desișul Codrului – Lebăda se-nfundă

zboară să îmbrățișeze CUC PROROC – la Pândă :

Întunericul de Taină – îi acoperă – -ndurat

și pe Lebăda Regală – și Profet Legat…

 

…va ieși-n Lumini – curând – SFÂNTUL INOROG :

Veste ne va da de-o Nuntă – NUNTĂ SUB POLOG

pe cari Soarele-o ghicește –  Luna o să vină

 

căci e Nuntă din Străbuni : LĂUTĂ SUBLIMĂ

…ești Nuntaș – TRUVER SFIOS : hai – în Toi-Văpaie

ca să cânți cum n-ai cântat :  ÎN DE TAINĂ STRAIE !

***

 

NU AM SEMENI

 

nu am Semeni – ci doar niște

Forme Inferioare (Partenogenetice) de Evoluție a

Materiei  – care au contribuit – Din Plin și

Tovărășește – la Bunăstarea mea de

Calic Absolut – Schilod Nevăzut – Disperat – Scârbit

Umilit –  și

Nebun (Falit)…

 

în acest sens – solicit

a mi se permite să aduc

Mulțumirile mele cele mai

Fioros-Gelatinos-Refrigerat-Criogenate – Tuturor

dar Absolut Tuturor – celor care au participat și

neobosiți – participă – la a mă împinge (în Rate – la

anumite Date) – de o

Viață Întreagă (sau

Jum’ate) – spre

Groapă – și-apoi filosofează

(Veseli și – își zic ei… –  …Foc de

Inteligenți) – despre Moarte – Economie

Politică – și

Karate !

 

le doresc – cu maximă

Generozitate – să se Vomite – fiecare

pe rând – în

Chiuveta-le Ruginită – de-acasă – și – apoi

cât mai repede – să se Reînglobeze în Sfera

Propriilor Fecale (Savant

Igienizato-Sterilizate – chiar de

Dihori) – Incredibil

de Odorant-Prospere – și

Progresiv-Sporite : Fecale care seamănă

perfect – cu

Partajate Urale (proferate de

Maidanezi-Uranezi) – …Urale-Fecale – mai

mari – chiar – decât niște

Gospodărești (Împachetate) Sarmale !

***

          

LENEȘUL AȘTEAPTĂ-N MIZERIE

 

se-aude un Tractor – sau Barcă cu Motor

sărind peste Ape – sau într-un Picior… :

eu stau în Pat – culcat – și-aștept să mor…

senin – mestec Pelin – și conversez cu Pereții

pe care-au început să crească Bureți-Pădureții…

 

nu vrea să vină Moartea – la-ntâlnire ? – să-i fie

de bine ! – Analfabeta Naibii ! –  trăsneasc-o Sânt Ilie :

probabil că nici Numele nu știe să mi-l scrie

așa că Numele meu zace  – undeva – -ntr-o-Obscură Cutie…

 

….aștept  să treacă – zgomotoasă – -a lui Charon Barcă

și-s dezinteresat – aiurit : privesc – lângă Pat – o Libarcă…

nu-mi face bine la Mare – la Munte

 

simt – generos – un Păduche – pe Frunte…

…așa-i cu Moartea : cu cât o aștepți – cu-atât nu vine :

am să-i fac Reclamație – acolo – SUS! – …dar asta – MÂINE

***

 

VIZIUNI ȘI FAPTE DIVERSE DIN RAI

 

am făcut rost de niște

Senzori de Privire : cum privesc la

Lumea ASTA –  cum Lumea

ASTA se dă la o parte !

 

…și – astfel – pot vedea

ADEVĂRATE  LUMI : Vulcanii din

Lună – Oceanele Matrozilor

Temerari – Mărul din

Paradis – pe Adam lepădându-și

Udul (rezultat de pe urma Consumării acelei

Acrituri Feminine – furate din

Celebrul Măr-Coastă a Raiului) – ca și pe

Dumnezeu – mustrându-l pe

Adam că face

trebușoara asta – curgătoare și

urât mirositoare – taman în

Mijlocul Raiului !

 

…Garoafele Paradisiace confirmă – viclean-smerite – ca

Martore – și

întocmesc – repejor

Procesul Verbal de Contravenție

Adamică – privind Lepădarea

Udului : ”Această

Lepădare – s-a efectuat – pozițional

neconform cu Legile în Vigoare  – ale

Paradisului…” – …încheind scriptura lor

așa : ”Luptăm pentru

Pace  – pentru

Libertatea Visului – și pentru

Iubire Liberă !

***

 

ȘTIU – DEJA – CUM SĂ TREC DE MOROCĂNOȘENIILE APEI

    

știu – deja – cum să trec de Morocănoșeniile Apei

de Morocănoșeniile Smead-Luntrașului :

deja se-aud Acordurile – Finale – ale Harpei

deja sunt ciupite – spre-Armonizare – Corzile Lăutei Ceterașului…

 

prin Perdele de Fum – trec Umbele – spre mine

să m-ajute să ies din Somn  – către Lumine :

Toți  Trubadurii Nemărginirii s-au strâns

nu se-aude Suspin – nicidecum  – Supărător – Plâns…

 

e un Ritual Sever – Străvechi și Știut

prin care au trecut Rânduri de Duhuri – spre STIHUL CEL MUT :

clipocește-acum – Apa – prietenos – de ”bun venit

 

Lumânarea – pentru cea din urmă dată – a pâlpâit…

mă-ntâmpină-Alaiuri de Semeni Lunari

mă-nvață Nou Cântec – Sublimii Cobzari

***

 

EPOPEE  PREADURUTĂ

 

din Teii – des și îndesat – bătuți de Vânturi

s-a pogorât – pe Fața mea – Pasăre fără Cânturi :

o am lăsat – ca pe-o Pedeapsă Dreaptă

și-am coborât – spre Duh – în mine – înc-o Treaptă…

 

legat la Ochi de Legământ-Aripă

mi-am deschis Palmele – spre a Nisipului Risipă :

m-am îngropat sub Sunete de Frunze

și-am așteptat ca Timpul să se facă Grunze…

 

…doar auzeam – călări – cum Cavaleri treceau

în Mistica Pădure vuiau – se afundau :

cred că – în Toiul Codrului – se-ncăierară

 

ca să elibereze Sânge – spre-Altă Țară…

…eu – Pelerin cu Chip de Zburătoare Mută

o Epopee cercasem a citire… : PREADURUTĂ !

***

              

BALADA SPÂNZURATULUI

 

pe Deluțul Furcilor

și în Râsul Curcilor

putrezește-un Spânzurat

ciugulit și găvănat

de ploi multe înspumat…

 

Ciolanele-i zdrăngănesc

Stele și Soare-l privesc

Vânturi îl bălăngănesc

Păsările-l ocolesc

 

ca pe o Măscăritură

pe Funii și fără Gură

jucată în Bătătură

la Vreme de Boli și Ură

pe o Muche de Custură…

 

…ce-or fi văzut Ochi ce nu-s

pe unde i-or fi sclipind – la-Apus ?

e – și el – Pribeag în Veac

Călăuz i-a fost un Drac

Mormânt – nici măcar un Sac…

 

a trecut Poduri și Vămi

nu l-au oblojit la Răni

s-a dus – cu Durere-n Vis

nimeni – de el – nu a scris :

Pradă la Proști și la Râs…

 

Strună nu i-a dat – pe Grui

să-și cânte Cântecul lui

și sfios – și ostenit

dar mai altfel – cât un Mit

din Străbuni pășit – venit…

 

Ciolan-Șuier – gol și șui

poate vrea grăi – oricui :

nu mai are decât Rânjet

cocoțat în Cer de Bunget…

 

…dar Ploile îl lăuară

Soarele – cu Foc și Pară

i-a adus Viermi din Pământ

să lepede Legământ

 

și-acu-i o Mână de Oase

zdrăngănind ca niște Coase

în Murgitul Dealului

pe Costișa Valului

drept sub Dreapta Domnului…

 

…nu-i mai știe – nimeni – Nume

s-au strâns Ciorile la Glume

îi trec Oameni pe la Poale

se face Drumul mai moale…

 

și nimeni nu se gândește :

Toți vom zdrăngăni din Dește !

un lucru nu știm noi – unii :

Duhul stă-n Poarta Minunii

 

și se uită – mirat foarte

în jos – la Ghemul de Moarte

la Nimicul din Mizerii

Împărat Luminii Verii

Viermilor – Rigă-al Durerii…

 

Oameni îl batjocoresc

Sfaturi de Ciori îl cădesc

în Tremurul Vântului

Ciolanul Cuvântului…

 

Spânzuratul ce-am crezut

e-Mpăratul Neștiut

Neștiut și Nevăzut :

își amintesc doar Nebunii

c-ar fi fost Vrăjit Cununii

c-ar fi fost Fruntea Minunii :

 

căci el leagă Cer-Pământ

precum făcu Hristul nostru Sfânt

Frate lui Iuda cel Frânt

Răstignit pe Cruci de Vânt :

Trupul lui – Durută Punte

între Om – și Duhuri Multe !

***

 

CÂNTĂ – HAI – LĂUTĂ SCUMPĂ – GHIERSUL TAINIC DE LA NUNTĂ

 

cântă – hai – Lăută Scumpă – Ghiersul Tainic de la Nuntă

să-ncuscrim Vântul cu Sfinți – Pădure Căruntă

să trecem pe la Strâmtoare – cum Oaia la Strungă

lepădând – senin – pe Cer – Lumină de Lapte

să grăiască Hrist – cu noi – în Tâlcuri și Șoapte !

 

am aflat Loc de Scăpare :  din Lumea lui Fieștecare

o mai rămânea o Zare – când Pribegii fac Pas Mare

și sar Hatul de Tărâmuri – trecând Cuvânt – în Văpaie

iar Zdrențe de Hoit Umil – în de-Mpărați  Straie !

 

…și Lăuta ghiersuiește – Ghiersul în Slovă ne-a arde

iar Cerul se lămurește – Sfinții Cumsecade

ne întâmpin’ cu Lumină – cu Poveste Vie

 

căci Văzduhul – doar Hristosul știe să îl scrie !

…NUNTA DINTRE NOI ȘI CERURI – LUMI FĂR’ DE SFÂRȘIT

NU SE VA CURMA ÎN VEACURI : ABIA S-A URNIT !

***

 

CULORI

 

nu cunoaștem – deci nu

folosim – alte  Culori – decât cele

pe are Dumnezeu le-a

utilizat – la

Creația Sa – de

Aici

 

nici măcar nu putem

imagina – Altele

 

facem – și noi – ce

putem – cât

putem – cu ceea ce

imităm

 

e – și ăsta – un mod de a

pierde Timpul – de a

lăsa Culorile să ne

invadeze – fără să

reacționăm – în niciun

fel – cu nicio Explozie de

Imaginație – adică – de

Viață  Autentică – într-o

Eventuală – Extrem de

Problematică și Dubioasă (ca

Autenticitate)  – Lume

de-Aici

***

  

TRĂGÂNDU-SE DIN  CAIN – OMUL E RĂU

 

trăgându-se din  Cain – Omul e Rău

și – mai ales – Atotucigaș și Cretin !

nu te uita la Chip și la Ochiu-i Senin :

Dumnezeu l-a dresat să fie Dulău !

 

e Lacom – Pervers – nu are nici Lege !

pentru el – ar fi bun Timpul – care-n goană-l petrece

să-l ucidă curând – căci tot nu-i simți lipsa :

Moartea nici unui Om n-a iscat – vreodată – Eclipsa…

 

…prin ce am spus – al lui Cain Stră-Nepot mă declar :

fără rețineri – am pus Mâna pe Zar

Definitiv – decis-am – cu Rânjet –  Morțile-n-Cor

 

mai Crud și Dement decât orice Judecător…

…Omul e Rău – degeaba Ți-l iei Pacient !

Idealist Crist : Inimi de Om ai făcut din…CIMENT !

***

 

O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC

 

o Boare-alină Crucea din Copac

și Puful Alb tot ninge – către Cer !

nu știu să mulțumesc – nici ce să fac

când Crist e Cald – și nu e Gard de Fier…

 

Pădurea – Toată – îmi vorbește – și Toți deodată

îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată…

eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :

ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razelele Lunii…

 

…o – Mumă Noapte – nu mă pedeăsi

că n-am venit Aici pentru A ȘTI

ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos

 

pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos…

și Noaptea ninge – peste Capul meu – Minuni

ca să-nțeleg că nu e supărată : -nfloresc Pruni !

***      

 

FIECARE FRUNZĂ S-A PRINS ÎN BRAȚE

 

fiecare Frunză-a Copacului s-a prins în Brațe

și se leagănă Singură – căci Singură se simte…

Cerul e greu de-nțeles – și nu vrea nimeni să-l agațe

și să se legene – cu Frunzele deodată – ba chiar dinainte…

 

Frunze se leagănă – Cerul păstrează Misterul

Duhul Cetății sapă în Sine – făcând pe Minerul…

e-atâta-Ncordare Dementă – -n Liniștea din Urmă

e-atâta Durere – strânsă-n Cenușa din Urnă…

 

Nebunii trec pe sub Leagănul Singuratic al Frunzelor

Nebunii – numai ei – înțeleg Luna Confuzelor

Vânturi – care în Miezul Copacului scurmă…

 

…fiecare Frunză se leagănă Singură – își cântă Singură :

Cântec de Leagăn Aprins – apoi Covârșit de Negură…

e-un Cântec Monoton și Trist – Cântecul Frunzelor :

 

e Noapte : a devenit și Cântecul Stelelor…

…sunt în Loja Tăcerii – îngân Gândul Lunii

dar Inima mea stă la Foc – cu Nebunii…

***

 

NU MĂ-NNEBUNIȚI ÎNAINTE DE VREME

 

nu mă-nnebuniți Înainte de Vreme

așteptați  – întâi – un Herald – să mă cheme…

nu fiți Răi – nu fiți Nedrepți cu Scripcarul

așteptați să scârțâie – din Străvechile-i Roți – CARUL !

 

până atunci – vă voi cânta de Alean

până atunci – voi fi Strajă  – voi fi Paznic de An :

tot ce-i scris să vă cânt – anunța-voi pe Ceruri

tot ce ziceați a cunoaște – voi preface-n Misteruri…

 

…de mult n-am cântat către Stele-Popoare

demult Dumnezeu m-a uitat pe Ponoare :

e Vremea – de mine – Toți să-și Aducă Aminte

 

e Vremea ca Iele să mă muște c-un Dinte…

…nu mă-nnebuniți înainte de-Apusuri :

căci Crist obosì de atâtea ”venite și dusuri

 

 

de atâtea Filosofii și Prepusuri…

Gòlgota e plină de Sânge și Raze

dar nu e vreo Cruce – pe Drum de Topaze

***

 

DE CE-S PELERIN – CĂLĂTOR SPRE ”ACOLO” ?  

 

seacă Lume – seacă de Doruri și Minte :

se-nvârt – în Gol – ca la Moară – Aceleași Cuvinte…

și Tot se golește : rămâne o Coașcă…

…iar eu mă afund în Zațul din Ceașcă…

 

Gol e Metalul Mobil – au golit pân’ și Munții ! 

asta arată Genunea de sub Bolta Frunții :

de ce să m-agăț ? – nu mai am chiar NIMIC !

…iar Gând ce-a rămas – încape-ntr-un Plic !

 

…de ce-s Pelerin – Călător spre ”ACOLO” ?     

pentru că sper – ca un Prost – că plutind – așa – SOLO

voi da de vreo Lume – să sune a PLIN :

 

Duhu-mi șoptește despre LUMI-DE-VENIN…

…niciunde – nicicând – Demiurg nu mai este !

…dar eu – un CATÂR ! – ‘naintez spre POVESTE…

 

…Nebunii sunt Singurii Vorbitori despre…CRESTE !

***

     

NU-MI PLACE-A SE DISPUNE – DE VIAȚA MEA – ÎN PRIPĂ

 

nu-mi place-a se dispune – de Viața mea – în pripă :

din Sfera ce Palpită (Vulcanii sunt nimică !) – să faceți – voi – Risipă !

îmi place – -n orice Clipă – să mă transform – din PRADĂ

în REGE-NCORONAT – în NOUĂ – SFÂNTĂ MLADĂ !

 

nu – -Asasin Versat și Dumnezeu-Duzină

n-o să vă las – prin mine – Desăvârșită Crimă

să realizați : mă voi preface-n GRIFON – să zic (…pentru-nceput…) :

veți constata – voi – astfel – că…NICI NU M-AȚI VĂZUT !

 

căci sunt Stăpân pe AER – pe FOC – și chiar pe …MOARTE :

cu CAL ÎNARIPATUL trec APĂ… – …și…iată-mă – -s DEPARTE

de toți câți nu gândesc că-am de sfârșit…”O TREABĂ

 

iar nu să fiu VICTÌMĂ (Frivolă !) – UMBREI-GRABĂ !

…nu vă mai dați la mine – nu calculați ”DIN VREME

cât Timp vă ia – -ndeobște – ”CADAVRU” să mă cheme !

*

…Adio – și-un Praz Verde ! –  …vă las să meditați !

pân’ ”TREABA” mea sfârși-voi – ”Problema”…rezolvați !

***

 

LUMEA DE-AICI :   ”PUBLICITATE” !

 

de la Moarte la Manele

nu-s decât patru-cinci Stele :

 

Pastă de Dinți” și-”Accidente

Morți cu Mii” – ”Flori Fluorescente

Bijuterii” – ”Constipații

Cancere” – ”Sincere-Ovații

de Idioți…numai ”Nații”…

Pentagon” și ”Balerini

(”Balerini”…ASASINI !)

 

Proper” – ”Rocker” – ”Pandemii

(”Să nu mai facem Copii !

învățăm…”MagCălării

după ”Tantra-Yoga”… – …phii !)

Repetenți” și-”Academii

Mascați”-Monștri – nu Femei !

…și – deasupra – Bani de-Ovrei…!

 

Înflorim și prosperăm

(…de ”Bună-stări” – sucombăm !

Patrii”  nu-identificăm :

România-n Ouagadougou

București” – ”Proba de Dublu”…

Polul Nord în Polul Sud

Nuzi la Minte – ”Nud în Nud”…

 

Ziua-i Noapte – Noaptea – Zi

Negru-i Alb – și Albu-i…”Gri” !

…de fapt – e doar ”de Culoare

lustruiești Ghete cu…Soare !

Political Correctness” – frate

să te dai ”T(r)umba” – pe Spate

să fii Maimuță Gregară

să mănânci numai…GARGARĂ !

 

 

…”Răniți” și ”Handicapați

Telefoane” cu ”Cârnați

(…să-ți ucizi toți Șapte Frați…

Otrăviți – Iradiați…)…

Bilete în Caymane”

cu  ”Privatele Avioane

Mutilați cu Milioane

Copiii murind de Foame” :

Caramele” și ”Fondante”…

Vulturi” – lângă ”Termopane

Asasini” – ”SIDA” – ”Bomboane

Otrăviții din Saloane

Catifelate Tampoane”…

 

…Tragedii – Publicitate

și …”Bastoane Democrate”…!

 

…Popii noștri-s ”Artiști Mari

Liturghie fără-Altar”…

Scuipați” – lângă ”Prăjituri

Râgâieli” lângă ”Picturi

(”Flatulăm” cu…Strigături !)

Muzică”-ngânând Lătùri

Poeme” urmând ”Corega

Filme” cu ”Gay” și…”Colega

Tovarăși” – pân’  la…”OMEGA” !

…”Educația Sexuală

Singura ”ȘCOALĂ” !

 

… ”Genii” după ”Murături

Martiri” lângă …”Vărz(s)ături

Fecale” – după”Sculpturi”…

 

…Regia o fi Dementă

da-i plătită…”la momentă” !

ASTA-i Lumea Minunată

în care am fost…ODATĂ !

 

…mă-nțelegeți de ce latru

Canibalul Idolatru” :

vreau ”ACOLO” – Domni Abulici !

…nu știu-”ACOL’ ” de-”oi face purici”…

dar să-ncerc – e Datorie

pentru-un Om de Omenie :

 

…Crist fără de Nație

de n-ai Revelație

Sfântă-Imaginație

Bun-Simț fără Rație

Liniști – Senin –  Grație :

Scutești…”Consumație” !

***

 

UN BIET SCRIPCAR                          

 

primește – Doamne – -un Biet Scripcar – la Poala Ta

căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea…

nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină

dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină…

 

Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată

sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată

iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean

căci – fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban…

 

nu și-a dat Turma – pentru Cântec : ci Cântecul i-e Turma

cu care – -Umil – Te-a fost zărit : s-a istovit

pe Drum – oricât de Greu – oriunde-Ți vede Urma :

în Vânt – în Flori – în Munte – -n Schit

 

s-a Răstignit – s-a Iscălit – și Sânge-Cânt l-a Mântuit…

…nu-l alunga – Mărite Doamne : cu el – iarăși – Lumina

va umple Sufletele Lumii – va alunga Vermina !

***

 

CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC

 

am fost  Toamnă – am fost Iarnă – acum – Primăvară

m-am chitit : dau Drum la Ape – se veselească – iară…

nu aș fi Om – de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea

să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea…

 

vrea ca să fim ce ne-a făcut – ca Fulgere în Bezne

și să-mplinim – oriunde-am fi – ce nimănui i-e lesne :

să-ntâmpinăm Vântul Cel Rău – cu Coase și Topoare

dar să-l chemăm – și să-L rugăm : ne-ajute – la Strâmtoare !

 

…nu suntem mulți – nici înțelepți – dar Hotărârea Sfântă

face – din noi – Ostași de Soi : mai mult decât o Stâncă…

vom fi Arhangheli – pentru-o Lume ce încă n-o zărim

 

dar știm că Lumea Nevăzută – ne-i învăța s-o știm !

….purcedem spre Lumina Verii – chiar dacă vom pieri :

Tu știi căuta : al nostru Cânt  Războinic – Tu-l vei aspri !

***

 

 

ÎNDEMN CU SEMN

 

Pandemie de Minciună

și toți Proștii-i cântă-n Strună !

Pandemie de Mascați

nu știi de-s Femei – Bărbați

(…ca să nu se mai găsească

cei ce-ar vrea să se IUBEASCĂ !)

Pandemie”-urlați cu Porcul

să vă treacă Vieți – Sorocul…

arătați ca Draci Versați :

MONȘTRI MARINI – sau…Uscați !

 

nu veniți și nu plecați

stați prin Case – să Ouați !

stați – în Celule-Arestați

ca Roboți voi vă purtați !

 

…când zici că s-a dus să doarmă

Pandemia” lui Nea Coarnă

(…Poliția-i Dumnezeu :

Analfabet… și mai Rău !)

hop ! – se-ntoarce – iar – la Toamnă !

…Școala lor cea …”Digitală

e Rahat : nu-ncape-n Oală

ci va isca Generații

de Cretini – cu Ulcerații

la Creier și ici – în Piept

VOR MAIMUȚE ! – …ASTA-I DREPT !

 

o s-ajungeți Bebeluși

să credeți în…”Cărăbuși

și-o s-ajungeți Sclavi să fiți

Mincinoșilor Slăviți

între BANII lor – chirciți !

 

…vi l-au smuls pe Dumnezeu

ca să fie – veșnic – RĂU !

…și v-au tot încălecat :

 nu mai știți de Cer și Sfat !

 

Criminali – Lacomi și Cinici

vă vor ”agăța” – prin Clinici…

 

…cât – încă – nu sunteți Viermi

Proști cu Diplomă – Eterni

nici Moluște – nici Bureți

(să n-aveți – prin Cap – Sticleți !)

puneți Mâna – MITRALIAȚI

pe câți nu vor să fiți FRAȚI !

 

Pandemiști ce-ați îndurat

Slujbele vi le-au ”săltat” :

din Lume – INTELECTUALI

Boreali sau Australi

din toată Zarea – vă strângeți

vă uniți – în Duh : să-i frângeți

pe toți câți vă vor Slabi – Mici

vă vor Broaște – Cocostârci :

să-i striviți – ca pe Năpârci !

 

dacă vor să vă ”reducă

(bine – numai EI s-o ducă !)

Scufundați-i în Acizi :

LIPSĂ DE-AȘA… ”INDIVIZI” !

 

Pandemiștii” Birocrați

în Picioare să-i Călcați

ca pe Șerpi Înveninați !

…nu vă mai lăsați Furați

nici Uciși – Înfometați !

  Continue reading „Adrian BOTEZ: Matrozi glorioși – dar fără extaze (poesis)”

Adrian BOTEZ: Unelte Sfinte (poeme)

COLONIALĂ

 

…Sora mea Vitregă – văzându-i pe

Servitorii noștri Negri – pe

Bunii noștri Servitori Negri – continuând să deretice

liniștiți – prin Ogrăzi și prin

Case – CA ȘI CUM NICIUN CORB NU-ȘI

VIBRASE – PESTE EI – VESTEA FURTUNII DE

MOARTE (…Negrii Oameni continuând A FACE – senini – cu

UNELTELE SFINTE – intrate în

Carnea Mâinilor – a  Ochilor și a

Trupurilor lor de

Abanos – Lucind în Sudoare – …UNELTELE LOR SFINTE – una

făcute – cu Mâinile – Ochii și

Trupurile lor de Abanos…) – …văzându-i Sora mea

Vitregă – pe

Servitorii noștri Negri continuând

să-mplinească – prin Ogrăzi și prin Case (cu

Carnea și Uneltele lor

Sfinte  – întrepătrunse!) – tot ce se

Cerea  – în Legea și

Liturghia unor

Tărâmuri Vii – ale

Bunei Cuviințe – înăbușind în ei orice

Rază Firavă de

Bocet – deși primiseră

TOATE VEȘTILE MORȚII NĂPRASNICE – ALE

NEAMULUI LOR – în Focul

Dement  – în Dansul Satanic al

Războiului – ținând de

Nenumărabile Vecìi… – …Sora mea Vitregă

(…cu Chipul Luminat de-o

Minune în Curs…) – mi-a șoptit la

Ureche – ca-ntr-o Minunată și Îngrozitoare

Viziune  – mi-a șoptit ca-ntr-o

Incantație (…auzită de

dincolo de Stele…):

 

”…fără nicio îndoială – acești Bieți

Oameni au ajuns – ÎN SFÂRȘIT – la Străfundul

Nenorocirii – Străfund Învârtejit – Cumplit

Întunecat – și de la care Străfund

nu te mai poți întoarce – decât

Înțelept  – Împăcat întru

Vecie – și

Orbitor Luminat”…

 

…așa și era: deci – m-am alăturat – tăcut și

grav – liniștit – lor – Bunilor noștri Servitori

Negri – din Ogrăzi și din

Case: am pus – și eu – Mâna pe

SFINTELE  LOR UNELTE – și am început să

deretic – să trudesc – întru

Desăvârșit Senin – simțind cum

Mâinile – Ochii și

Trupul meu – devin una cu

SFINȚENIA MUNCII

UNELTELOR…

 

așa și era: SIMȚEAM – CRÂNCEN – CUM SE

POGOARĂ TOȚI

CORBII LUMII – PESTE MINE – ȘI N-AU CE-MI

RĂPI (…căci Sufletul meu nu se

Vede…nu s-a văzut

Niciodată…) – dar – totdeodată – la Temeliile

Tăișului Zărilor – fulgerau – în fața

Ochilor-Mei-Fără-Carne:  Porțile de Diamant ale

Cerului – dincolo de orișice Nevoie de

Suspin – dincolo de Orice

Înlănțuită – Nevoie de

Libertate…

 

…acum – se-ntredeschideau Porțile de

Diamant ale Cerului – către Viziunea mea din

Copilărie: Lacul de

Lumină – Brăzdat

Ritualic – de Regine-Lebede – Lacul de

Lumină – de la Poalele unor

Munți Însoriți – unor Munți

Nevăzuți – decât de

Ochii mei – înlăcrimați de cea mai

Absurdă și mai

Uriașă – Dumnezeiesc

Invadatoare – dintre

Posibilele Bucurii date

Omului – spre

Învățul Extazului Celui Dintâi…

 

…Servitorii noștri Negri – fără niciun

Cuvânt – m-au primit între Țărmii

Străvezii – ai

Nenorocirii și ai

Copilăriei Sufletului

Lumii…

 

…de la Servitorii noștri

Negri – am căpătat – printre

Extatice Lacrimi de

Inexplicabilă Bucurie a

Deznădejdii: PRIMA MEA

ÎNALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ!

 

…în unele Nopți – fără Lună – Servitorii noștri

Negri scot Fum pe Nas – și

Flăcări pe Gură – ca

Balaurii Subpământului – Cel

Divin-Înțelept și

Tainic…

 

 

EXASPERAT

 

m-am uitat – exasperat – la cei Doi

Infractori Cosmici (Unul de Zi și

Unul de Noapte!) – care fuseseră

prinși – apoi

aduși – de Poliția Stelară – în

fața mea:

Infractorii Priodici – care

umblaseră la ”Dosarul Cărților Mele ” –  având în

El – Prorocirile mele – și

pe toate – le eliberaseră – le

zburătăciseră – de pe Hârtie – spre

Lumi (și retur…) – întru Gigantic-Asasina lor

Împlinire

 

îi privesc – mohorât și

neputincios – pe cei Doi

Demenți Ciclici: de-acum

Totul se va urma – se va

împlini – întocmai după cum am spus și am

scris – eu

Acolo”…

 

…dar eu le pusesem – de Gât

Prorocirilor mele – Bolovanii Neputinței de a fi

citite  și eliberate spre

Bezna Înțelegerii

lor…

 

acum – asta-i: ”Apocalipsa după

Botez” a-nceput – și Nimeni din

Univers – n-o mai poate

opri…

 

Infractorii Cosmici vor fi aneantizați – Ciclic – prin

însăși Făptuirea lor – vor fi

aneantizați – zdrobiți și

pulverizați în Concasorul Sorții și al

propriei lor Fapte

Demente  (…conforme – adică

Tradiției…)

 

…Grădina Zoo-Cosmică își eliberează – astfel

Tigrii-Zilele Divine – spre Panterele-Nopțile Divine – Nopțile

Divine-Pantere spre Tigrii-Zilele Divine – de fiecare dată când

Demiurgul suspină – între Ciclurile:

Ultimul Necunoscut – și

Ultimul Provizoriu – ale Fiecărui

Manvantara[1]…!

 

 

SUNT SINGUR – NU-NGENUNCHEAT – DAR SCHILODIT

 

sunt singur – nu-ngenuncheat – dar schilodit

de-Aducerile-Aminte – ce năvălesc în Valuri

(…îmi năvălesc prin Răni – ca-n Vaste Baluri…):

n-am fost iubit – nu am iubit – prea îndesat urâi pripit

am înotat Oceane: nu m-am atins de Maluri…

 

Dureri m-au ostenit – iar Nerecunoștința

m-a doborât – pervers – din Piscuri-de-Visare…

pot – de pe-acum – la Cap să-mi pun o Lumânare:

nu ești sfruntat: te-a sugrumat Știința…

 

…e mult trecut de Miezul Nopții:  Lacrimi

făr’ de folos – mi-au sufocat Credința:

căci în Plămada-mi – Frunte fosta-mi Umilința

și Lovituri Continue – ”FĂRĂ CRATIMI”…

 

cerșesc pe Drumul Nesfârșit al Firii

Regeștii-mi Megieși își primesc Musafirii:

eu sunt Calic în Calea Razelor de Lună

 

nu voi primi – măcar – o Veste Bună…

…n-avui Părinți – n-am Rubedenii și nici Liniști:

tot caut – Șarpe Hulit – Găuri – să mă ascund prin Miriști…

 

 

N-AM ÎNȚELES NIMIC  – NIMIC – DIN VIAȚA ASTA

 

n-am înțeles nimic  – nimic – din Viața Asta

decât că are Fìride – Bezne-n Cotloane

Ascunzători de tine însuți – Grotești Toane

și Labirinturi de Arcane și Capcane – -n Coasta

 

Morții – care-o-nsoțește – amuzată – spre Fruntàrii

pân’ se-ntâlnesc la Hat – lovind cu Fier – precum Plugarii…

stau – umilit de multe Ne-Nțelesuri – trist și slab

sub Lemne ce-mi vor arde Amintirea – un Năglab…

 

e  Noapte-n Viață – Noapte e și-n Moarte

nu mai e mult până va fi Prea Greu Departe…

poate n-aș sufoca Nădejdea – dacă n-aș urî

 

toată-Omenirea – dar și Zeii: complici ce vor târî

în Neființă – toată Truda-mi Oarbă – Cumplita Osteneală

de a cinsti – nedrept – pe Sclavii-de-Dârvală…

 

 

CĂLĂTORUL SPRE LUMINĂ – GREU TRUDIT

 

Călătorul spre Lumină – greu trudit

va ajunge – dintre toate – la un Schit:

e Schitul de Tămâie – din Poveste

și Călătorul când mai e – când nu mai este…

 

văd Munții și mă tăvălesc în Ierburi ‘Nalte

de pretutindeni – Focurile-ncep să salte

căci simt cum Zânele se pregătesc de Bal

Matrozii Vieții se-ndârjesc în Vâsle:  vin spre Mal!

 

…eu – Călător fără de Zare – popas făcut-am pe Tăpșan:

nu mă mai simt nici Singur – nici Schilod – și nici Golan…

pogoară Mâini de Crist  – din Toiul de Lumină

 

și-mi potrivesc Arìpi – pe Umeri-Focul-de-Hermină…

…sunt pregătit – în Noua Lume – Ucenic de Regi:

deci –  strădui-m-oi să învăț Cântece-Ntregi…

 

 

SORĂ MĂTRĂGUNĂ

 

Soră Mătrăgună

mie – Mumă Bună

du-mi Duhul în Lună

în Luna Străbună:

 

acol’ va zăcea

Lumina-l răcea:

Duhul meu de Gheață

Bezna îl răsfață…

 

 

NU TE DA – NU TE LĂSA

 

nu te da – nu te lăsa

de-or veni – pe Urma ta

Trei Păcate fără Șa

și-un Păcat Împărătesc

(…Râuri-Bezne se-mpletesc…)

 

nu te da – nu te lăsa

a murit Mireasa ta:

Luna-i doar o Șoaptă-n Cer

Soarele – un Gust de Fier!

 

…nu te da – nu te lăsa

Crist – pe Cruce – iar va sta:

vei fi Rana Lui Adâncă

și Corabie – și Stâncă!

 

…nu te da – nu te lăsa

chiar de vezi vreo Zână Rea:

treci și Val și treci și Zare

ajungi la Lumini de-Altare!

 

 

MÂHNIT ȘI CRUD – SPINTEC – ZORIT – DIHORUL OMENESC

 

mâhnit și crud – spintec – zorit – Dihorul Omenesc:

tot ce nu se-armonizează cu Psalmi arzând Ceresc…

Plugar și Gâde – în Văzduhuri – am binecuvântat

doar Cântecul de Cununie: Tronuri de Împărat!

 

în Holda Sfântului Cuvânt intrai cu Seceri de-Aur

cu Nicovale-Diamante și Meșteșug de Faur:

Hristos mi-e Ucenic și Frate – semnat pe orice Carte

prin care fac – din Ape: AER! – …din Foc: CRINĂ CETATE!

 

…așa-i ACOLO: Dumnezeul ți-e – iar – Învățăcel

și orice Rană și Durere o-mparți – senin – cu El!

…nu mă chemați: am Slujbă Sfântă pe-Ogorul Selenar

 

nu pot să-L las pe Crist – pricepe!  – -n Eoni: SINGUR PLUGAR!

…vom isprăvi – până-n deseară – Cetatea-Cea-De-GRÂU

iar Duhul nostru s-oglindi-va-n ICOANA DE LA RÂU!

 

 

URECHILE MELE 

 

Urechile mele  au deprins (…și-l exercită

entuziast și

umilo-febril!) – un

job” strașnic: SĂ SE PLEOȘTEASCĂ

mereu!

 

de-o viață

întreagă – îndeplinesc ele acest amarnic

”job” – încât

PLEOȘTIREA a devenit

a doua lor natură” – și

dintr-o oarecare

Profesie Pleoștitoare” –  au transformat-o în

singura lor Rațiune de

a se ține de

Capul meu!

 

 

DE FAȚĂ CU „DOMNUL GENERAL

 

L-am întâlnit pe Dumnezeu : slujea o Liturghie

nu avea Timp să îmi acorde – cât de cât – și mie…

stăteam mâhnit – sub Raza Lui: semănam a Momâie…

…și mă uitam – în sus – la Plopi: cât Frunza-o să rămâie ?

 

dacă nici El nu are Vreme să bage-n seamă Lumea

(…căci a creat-o – pieptănat-o – i-a arătat Pășune…)

la ce-ți bați Gura – -n van – cu Semeni – Plèvele cele multe

și-aștepți – boldind din Ochi – atenți să te asculte ?

 

deci – pentru cine cânți – Scripcare – cu Dibla-ți Rablagită ?

cât e de ocupat Slăvitul – poa’ s’ facă…Meningită…!

…cânt  pentru Ape  și Izvoare – cânt pentru Munți și Vânturi:

 

acolo văd Neliniști Multe – și Adâncate Gânduri…

…și – cine știe ? – într-o Pauză-a Delirului Sacral

va auzi vreo Notă Sfântă – și…”Domnul General”!

 

 

LA COLȚ DE STRADĂ

 

la Colț de Stradă – singur îmi vând Droguri

să mai uit de Lume – să mai uit de Focuri…

tare-i bine să călătorești – Singur – spre-alte Lumi:

e mai bine chiar decât la Casa de Nebuni!

 

de-atâta Mizerie Divină – de Perverși Cerești

ajuns-ai să vrei doar Drum să cucerești:

e atâta Bălegar în Sentimente

Diavoli te-nconjoară – mii de regimente!

 

vino spre o Zare a Beției – Crin-Bonomă

vino să dai Mâna – pașnic – cu Orice Fantomă:

nu vei mai afla Onoare – Altruism – decât la Morți

 

hai – veniți cu mine – lăsați alte Sorți…

…s-a făcut Lumină: să îi fie-n Nas

Zeului de Lână – Nesimțit și Gras!

 

 

DESLUȘIRI

(altfel de rugăciune…)

 

Tu ești Dumnezeul Milei – Îndurării și

Iubirii – dar când mă

lovești – eu – întâi și înainte de

toate – te-ntreb

mâhnit și

mirat:

 

”-de ce mă lovești – dacă Tu ești

Dumnezeul Milei – Îndurării și

Iubirii ?

 

de ce să pierdem

vremea – eu slăvind în Tine – ceea ce

Tu ești – și

știi bine că

ești…și știi că știu

și eu… ?

 

viața mea e scurtă – laudele mele

și ele – sunt

scurte și

inutile: ori sunt

lingușitoare – ori repetându-Ți ceea ce

Tu deja ai înălțat – imuabil și

Etern –  în ființa Ta – și

știi asta…precum știi că

știu și eu…

 

hai – Iisuse Dumnezeule-Unu – să nu pierdem

infinitezimala mea

viață – cu

ploconiri – inutile

grețos-convenționale – și – mai bine și mai

folositor – pentru amândoi: să

deslușim Umbrele Cele

Adevărate – discutând – amândoi – despre

alte Dureri – Nedumeriri – Noduri Gordiene ale

Sorții Omului (…și ale Zeului…) – da – să

discutăm – febril – și despre altele decât

Cele ale

Mele…

 

…eu nu Te răstignesc – prin

faptele mele – ci mă

alătur Ție – pe Drumul

Calvarului: amândoi – sub Greutatea și

Ascuțișul Crucii – icnim

Sângerăm (eu – pus în locul dobitocului de

Simon din Cyrene!) – dar – ca să

Uităm – cât de cât – de

Truda Urcușului – mai și

tăifăsuim:

 

de una – de alta – până

vine ceasul când – cu adevărat – simt

Nevoia de a Te Slăvi – căci

Pipăi – sub

Cruce – un al

Treilea umăr – acela al

MORȚII – prin care

Tu mă slobozești – Generos și

Altruist – de sub

Toate Durerile

Tale – și ale

Lumii – care au fost

mereu – și ale

mele…

*

eu nu am fost prea

plângăcios – de felul meu: când

am început să citesc în

Cărți – plângeam

Personajul – mie drag – care

Murea Frumos – la

Ceas Sortit – sau – dimpotrivă

revoltător murea – fără păsarea

nimănui…

 

dar – cea dintâi

oară – am plâns când

NU știam să citesc în

Cărți – și Mama mea mi-a

Povestit – mâhnită și

cu ochii umezi – despre

Continue reading „Adrian BOTEZ: Unelte Sfinte (poeme)”

Adrian BOTEZ: Rânduri Celeste (stihuri)

COLONIALĂ

 

…Sora mea Vitregă – văzându-i pe

Servitorii noștri Negri – pe

Bunii noștri Servitori Negri – continuând să deretice

liniștiți – prin Ogrăzi și prin

Case – CA ȘI CUM NICIUN CORB NU-ȘI

VIBRASE – PESTE EI – VESTEA FURTUNII DE

MOARTE (…Negrii Oameni continuând A FACE – senini – cu

UNELTELE SFINTE – intrate în

Carnea Mâinilor – a  Ochilor și a

Trupurilor lor de

Abanos – Lucind în Sudoare – …UNELTELE LOR SFINTE – una

făcute – cu Mâinile – Ochii și

Trupurile lor de Abanos…) – …văzându-i Sora mea

Vitregă – pe

Servitorii noștri Negri continuând

să-mplinească – prin Ogrăzi și prin Case (cu

Carnea și Uneltele lor

Sfinte  – întrepătrunse !) – tot ce se

Cerea  – în Legea și

Liturghia unor

Tărâmuri Vii – ale

Bunei Cuviințe – înăbușind în ei orice

Rază Firavă de

Bocet – deși primiseră

TOATE VEȘTILE MORȚII NĂPRASNICE – ALE

NEAMULUI LOR – în Focul

Dement  – în Dansul Satanic al

Războiului – ținând de

Nenumărabile Vecìi… – …Sora mea Vitregă

(…cu Chipul Luminat de-o

Minune în Curs…) – mi-a șoptit la

Ureche – ca-ntr-o Minunată și Îngrozitoare

Viziune  – mi-a șoptit ca-ntr-o

Incantație (…auzită de

dincolo de Stele…) :

 

”…fără nicio îndoială – acești Bieți

Oameni au ajuns – ÎN SFÂRȘIT – la Străfundul

Nenorocirii – Străfund Învârtejit – Cumplit

Întunecat – și de la care Străfund

nu te mai poți întoarce – decât

Înțelept  – Împăcat întru

Vecie – și

Orbitor Luminat”…

 

…așa și era : deci – m-am alăturat – tăcut și

grav – liniștit – lor – Bunilor noștri Servitori

Negri – din Ogrăzi și din

Case : am pus – și eu – Mâna pe

SFINTELE  LOR UNELTE – și am început să

deretic – să trudesc – întru

Desăvârșit Senin – simțind cum

Mâinile – Ochii și

Trupul meu – devin una cu

SFINȚENIA MUNCII

UNELTELOR

 

așa și era : SIMȚEAM – CRÂNCEN – CUM SE

POGOARĂ TOȚI

CORBII LUMII – PESTE MINE – ȘI N-AU CE-MI

RĂPI (…căci Sufletul meu nu se

Vede…nu s-a văzut

Niciodată…) – dar – totdeodată – la Temeliile

Tăișului Zărilor – fulgerau – în fața

Ochilor-Mei-Fără-CarnePorțile de Diamant ale

Cerului – dincolo de orișice Nevoie de

Suspin – dincolo de Orice        

Înlănțuită – Nevoie de

Libertate…

 

acum – se-ntredeschideau Porțile de

Diamant ale Cerului – către Viziunea mea din

Copilărie : Lacul de

Lumină – Brăzdat

Ritualic – de Regine-Lebede – Lacul de

Lumină – de la Poalele unor

Munți Însoriți – unor Munți

Nevăzuți – decât de

Ochii mei – înlăcrimați de cea mai

Absurdă și mai

Uriașă – Dumnezeiesc

Invadatoare – dintre

Posibilele Bucurii date

Omului – spre

Învățul Extazului Celui Dintâi…

 

…Servitorii noștri Negri – fără niciun 

Cuvânt – m-au primit între Țărmii

Străvezii – ai

Nenorocirii și ai

Copilăriei Sufletului

Lumii…

 

…de la Servitorii noștri

Negri – am căpătat – printre

Extatice Lacrimi de

Inexplicabilă Bucurie a

Deznădejdii : PRIMA MEA

ÎNALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ !

 

…în unele Nopți – fără Lună – Servitorii noștri

Negri scot Fum pe Nas – și

Flăcări pe Gură – ca

Balaurii Subpământului – Cel

Divin-Înțelept și

Tainic…

***

 

EXASPERAT

 

m-am uitat – exasperat – la cei Doi

Infractori Cosmici (Unul de Zi și

Unul de Noapte !) – care fuseseră

prinși – apoi

aduși – de Poliția Stelară – în

fața mea :

Infractorii Priodici – care

umblaseră la ”Dosarul Cărților Mele ” –  având în

El – Prorocirile mele – și

pe toate – le eliberaseră – le

zburătăciseră – de pe Hârtie – spre

Lumi (și retur…) – întru Gigantic-Asasina lor

Împlinire

 

îi privesc – mohorât și

neputincios – pe cei Doi

Demenți Ciclici : de-acum

Totul se va urma – se va

împlini – întocmai după cum am spus și am

scris – eu

Acolo”…

 

…dar eu le pusesem – de Gât

Prorocirilor mele – Bolovanii Neputinței de a fi

citite  și eliberate spre

Bezna Înțelegerii

lor…

 

acum – asta-i : ”Apocalipsa după

Botez” a-nceput – și Nimeni din

Univers – n-o mai poate

opri…

 

Infractorii Cosmici vor fi aneantizați – Ciclic – prin

însăși Făptuirea lor – vor fi

aneantizați – zdrobiți și

pulverizați în Concasorul Sorții și al

propriei lor Fapte

Demente  (…conforme – adică

Tradiției…)

 

…Grădina Zoo-Cosmică își eliberează – astfel

Tigrii-Zilele Divine – spre Panterele-Nopțile Divine – Nopțile

Divine-Pantere spre Tigrii-Zilele Divine – de fiecare dată când

Demiurgul suspină – între Ciclurile :

Ultimul Necunoscut – și

Ultimul Provizoriu – ale Fiecărui

Manvantara[1] …!

***

 

SUNT SINGUR – NU-NGENUNCHEAT – DAR SCHILODIT

 

sunt singur – nu-ngenuncheat – dar schilodit

de-Aducerile-Aminte – ce năvălesc în Valuri

(…îmi năvălesc prin Răni – ca-n Vaste Baluri…) :

n-am fost iubit – nu am iubit – prea îndesat urâi pripit

am înotat Oceane : nu m-am atins de Maluri…

 

Dureri m-au ostenit – iar Nerecunoștința

m-a doborât – pervers – din Piscuri-de-Visare…

pot – de pe-acum – la Cap să-mi pun o Lumânare :

nu ești sfruntat : te-a sugrumat Știința…

 

…e mult trecut de Miezul Nopții :  Lacrimi

făr’ de folos – mi-au sufocat Credința :

căci în Plămada-mi – Frunte fosta-mi Umilința

și Lovituri Continue – ”FĂRĂ CRATIMI”…

 

cerșesc pe Drumul Nesfârșit al Firii

Regeștii-mi Megieși își primesc Musafirii :

eu sunt Calic în Calea Razelor de Lună

 

nu voi primi – măcar – o Veste Bună…

…n-avui Părinți – n-am Rubedenii și nici Liniști :

tot caut – Șarpe Hulit – Găuri – să mă ascund prin Miriști…

***

 

N-AM ÎNȚELES NIMIC  – NIMIC – DIN VIAȚA ASTA

 

n-am înțeles nimic  – nimic – din Viața Asta

decât că are Fìride – Bezne-n Cotloane

Ascunzători de tine însuți – Grotești Toane

și Labirinturi de Arcane și Capcane – -n Coasta

 

Morții – care-o-nsoțește – amuzată – spre Fruntàrii

pân’ se-ntâlnesc la Hat – lovind cu Fier – precum Plugarii…

stau – umilit de multe Ne-Nțelesuri – trist și slab

sub Lemne ce-mi vor arde Amintirea – un Năglab…

 

e  Noapte-n Viață – Noapte e și-n Moarte

nu mai e mult până va fi Prea Greu Departe…

poate n-aș sufoca Nădejdea – dacă n-aș urî

 

toată-Omenirea – dar și Zeii : complici ce vor târî

în Neființă – toată Truda-mi Oarbă – Cumplita Osteneală

de a cinsti – nedrept – pe Sclavii-de-Dârvală…

***

 

CĂLĂTORUL SPRE LUMINĂ – GREU TRUDIT

 

Călătorul spre Lumină – greu trudit

va ajunge – dintre toate – la un Schit :

e Schitul de Tămâie – din Poveste

și Călătorul când mai e – când nu mai este…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Rânduri Celeste (stihuri)”

Adrian BOTEZ: Semne și semnale (poeme)

COLECȚIONAR  DE-AUREOLE  ȘI CASTELAN  AL  LUNII

 

Colecționar de-Aureole și Castelan al Lunii

sunt Gospodar de Ceruri și Faur al Minunii

sub Mângâierea mea crescut-a și Cornul d-Inorog

dar și Grădini de Raiuri – Fulger din loc în loc…

 

născut din Rana Răstignirii – Frate-s al Lui Hristos

căci Rănile-mi de obște  –  Uitarea-n Vis le-a scos :

Petale Roșii – Trandafirii-mi lasă-n Palme…

…ce Lume ? – ce Urgii ? – ce Spaime și ce Faime ?…

 

..mai mult decât un Rege – mai slab ca Grădinar

tânjesc doar după Rodul Lăutei de Scripcar :

în Scrisul de Ursită citit-am Nouă Strună

 

cu Noi Cântări hrănesc – din Stihu-mi – Cetatea noastră Bună…

…cresc – Dimineți de Veci –  Lăstari de Armonie :

cu Dor Lin de Lumină – Povestea mea învie…

 

 

AMURGUL TRIST DE LUME – LĂMÂIE STOARSĂ ÎN CAFEA

 

Amurgul trist de Lume – Lămâie stoarsă în Cafea

n-a auzit de mine : unde e Soarta mea ?

…zgârii Tăiș de Strună :  în Inima Nebună

un dumnezeu pe mine se răzbună…

 

…îmi cad oasele în Cap – din mii de Cimitire

Osânda Ultimă și-a scris – oricare Amintire…

…rod Șobolani – la Spada mea : doar Bale cad în Paie:

Cârtiți Demente – Cartea mea – în Colți cu-Otravă taie…

 

dar Fratele Melancolie din Rănile-mi tot cântă

și mă înalț – fără să cred – pe Munți și Cruce Sfântă :

un Alfabet fără de Grai replămădește-mi Chipul

 

Clepsidrele și-au fost pierdut Sahare de Nisipuri…

…sunt Cavalerul – sfârâind Cenușile-de-Vină

Fluturi – Îngeri Sfioși – suspină Roua Crină…

*

…rugați-vă – Regi de Cristal – la Fiica Lui – Albina :

așa veți mântui – -ntru Har – Popor vuind Lumina !

 

 

ÎNTUNECATUL FAUR 

 

Întunecatul Faur  iscă – trudnic – Scânteia

Focul suì – tiptil – pe Nicovală :

trăsni Ciocanul – Firavă – IDEEA :

Lumini – ca Șobolanii – cotrobăiesc prin Sală…

 

Faur Turbat adună Grâu-Văpaia

o Pâine-Rază ne-a hrănit Odaia :

au năvălit Pizmașii – suflând – din Lumânare

Ultima mea Nădejde : Munții – Minuni de Zare…

 

…stau – cocoșat – sub Întuneric – iar Gândacii

cu Ciòburii Ideii și-au fost umplut toți Sacii :

pe-o Rădăcină – din Bezne Răsărită

 

stă Marea Vrăjitoare – bucătărind Ispită…

…Strigoi de Covălie – Strigoaice Copilandre

mă-ntind – în Veșnicie – pe-un Strat de Salamandre…

…Tandre…

 

 

MLĂȘTINÂND  ȘI OCHI – ȘI SUFLET – TÂRÂTURI  FĂRĂ MĂSURĂ

 

mlăștinând și Ochi – și Suflet – Târâturi-Fără-Măsură

potopit-au și Grădină – Lui Crist pus-au Pumn în Gură :

cred că – astfel – și Heruvi-or umilì

iar Suavi Serafi-în-Floare – pe dată vor răgușì…!

 

Mălură din Vii Celeste – Derbedei de o Parà

Spărgători Lăutei Sfinte – din Broaște ne veți cânta :

Spectatori – Măgarii Lunii – duhnind a Putreziciune

știu s-aplaude orice Răget – și pe-oricare Spurcăciune !

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Semne și semnale (poeme)”

Adrian BOTEZ: Hristos a Înviat !

HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT !…și NUMAI PRIN EL, NOI, TOȚI, VOM  ÎNVIA !!!” – spunea Părintele DUMITRU STĂNILOAE (cf. Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939 – urmându-l, astfel, în Revelație, pe Sfântul Apostol PAVEL – Învierea şi arătările lui Hristos – 1 Corinteni 15).

…În primăvara anului 2020, HRISTOS-DUMNEZEU-UNU ne-a încercat, pe toți, într-o Strălucit-Minunată Făptuire, a  Duhului Său de Foc! Și, poate, unii (chiar mulți…!) dintre trădătorii Lui HRISTOS-DUMNEZEU măcar și-au conștientizat ipocrizia lor trădătoare, prin care-și NEAGĂ ÎNVIEREA ÎNTRU DUH – și, astfel, își re-neagă DUMNEZEUL UNIC :  pe CEL ÎNVIAT!! Acum, abia, spusele Lui HRISTOS-DUMNEZEU :  „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”  (Matei, 10/34) vor fi fost înțelese de mult mai mulți, decât în restul anilor noștri, de ”stagiu” pe acest Pământ-Vale a Plângerii – ani de viață adormită, văicărită (cu lacrimi de crocodil) și teribil de ipocrită și degenerată spiritual.

Grăiește, despre aceste Vorbe Sfinte ale HRISTOSULUI, Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI : ”A se citi: <<NU AM VENIT SĂ ÎMPAC ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA, ÎNŢELEPCIUNEA ŞI PROSTIA, BINELE ŞI RĂUL, DREPTATEA ŞI SILNICIA, DOBITOCIA ŞI OMENIA, NEVINOVĂŢIA ŞI DESFRÂNAREA, PE DUMNEZEU ŞI PE MAMONA, CI AM ADUS SABIE CA SĂ TAI ŞI SĂ LE DESPART, ÎNCÂT SĂ NU SE AMESTECE>>. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu SABIA ADEVĂRULUI. Ori cu SABIA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU, ceea ce e totuna. Fiindcă ADEVĂRUL ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, ŞI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL.

Apostolul Pavel sfătuieşte: <<LUAŢI SABIA DUHOVNICEASCĂ, CEA CARE ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU>>. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu, în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie, ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? ACEASTĂ SABIE ESTE MÂNTUITOARE PENTRU LUME, NU PACEA BINELUI CU RĂUL. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac”.  (Sfântul Nicolae Velimirovici, Întrebări ale lumii de azi, Editura Sofia, p. 39).

Iată și zicerile înțelepte ale Părintelui ILIE CLEOPA (armonizate, perfect, cu predicarea Sfântului NICOLAE VELIMIROVICI !), despre LUPTA PENTRU ÎNVIEREA DUHULUI NOSTRU:

”(…) Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul, după cuviinţă, să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pământul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ. (…) Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului. Astăzi, după dreptate, ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: <<UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BIRUINŢA TA? UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BOLDUL TĂU?>> (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55).

În cele ce urmează, dorim să arătăm, pe scurt, cu ce fel de trup vor învia sfinţii şi drepţii lui Dumnezeu, precum şi păcătoşii, în ziua învierii cea de obşte, de la sfârşitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvântul Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: <<SE SEAMĂNĂ TRUPUL ÎNTRU STRICĂCIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU NESTRICĂCIUNE. Iată darul nestricăciunii! SE SEAMĂNĂ ÎNTRU NECINSTE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU SLAVĂ. Iată darul strălucirii! Despre acest dar al strălucirii, şi Domnul a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor>> (Matei XIII, 43). <<SE SEAMĂNĂ ÎNTRU SLĂBICIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU PUTERE>>. Iată darul puterii! SE SEAMĂNĂ TRUP FIRESC, ÎNVIAZĂ TRUP DUHOVNICESC. Iată darul subţirătăţii! Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor” (I Corinteni XV, 42-44).

Și continuă :                       

”Însă, dacă dorim să avem fericire veşnică la învierea de apoi, să nu fim fără de grijă, ci cu frică şi cutremur să slujim Preabunului nostru Dumnezeu până la ultima noastră suflare. Chiar dacă cineva ar fi împodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fără grijă în veacul de acum. Mântuitorul ne spune că: „Cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei X, 22). Să luăm pildă de la corăbierii care vin cu corăbiile pline de multe bogăţii şi bunătăţi. Ei priveghează pururea, chiar când ajung la liman sunt cu mare grijă ca nu cumva să se lovească cu corabia de vreo stâncă şi să li se întâmple primejdie şi pagubă mare.

Continue reading „Adrian BOTEZ: Hristos a Înviat !”

Adrian BOTEZ: Hristos a înviat !

HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT !…și NUMAI PRIN EL, NOI, TOȚI, VOM  ÎNVIA !!! – spunea Părintele DUMITRU STĂNILOAE (cf. Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939 – urmându-l, astfel, în Revelație, pe Sfântul Apostol PAVEL – Învierea şi arătările lui Hristos – 1 Corinteni 15).

…În primăvara anului 2020, HRISTOS-DUMNEZEU-UNU ne-a încercat, pe toți, într-o Strălucit-Minunată Făptuire, a  Duhului Său de Foc !

Și, poate, unii (chiar mulți…!) dintre trădătorii Lui HRISTOS-DUMNEZEU măcar și-au conștientizat ipocrizia lor trădătoare, prin care-și NEAGĂ ÎNVIEREA ÎNTRU DUH – și, astfel, își re-neagă DUMNEZEUL UNIC :  pe CEL ÎNVIAT ! !

Acum, abia, spusele Lui HRISTOS-DUMNEZEU :  „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”  (Matei, 10/34) vor fi fost înțelese de mult mai mulți, decât în restul anilor noștri, de ”stagiu” pe acest Pământ-Vale a Plângerii – ani de viață adormită, văicărită (cu lacrimi de crocodil) și teribil de ipocrită și degenerată spiritual.

Grăiește, despre aceste Vorbe Sfinte ale HRISTOSULUI, Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI : ”A se citi: <<NU AM VENIT SĂ ÎMPAC ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA, ÎNŢELEPCIUNEA ŞI PROSTIA, BINELE ŞI RĂUL, DREPTATEA ŞI SILNICIA, DOBITOCIA ŞI OMENIA, NEVINOVĂŢIA ŞI DESFRÂNAREA, PE DUMNEZEU ŞI PE MAMONA, CI AM ADUS SABIE CA SĂ TAI ŞI SĂ LE DESPART, ÎNCÂT SĂ NU SE AMESTECE>>. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu SABIA ADEVĂRULUI. Ori cu SABIA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU, ceea ce e totuna. Fiindcă ADEVĂRUL ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, ŞI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL.

Apostolul Pavel sfătuieşte: <<LUAŢI SABIA DUHOVNICEASCĂ, CEA CARE ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU>>. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu, în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie, ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? ACEASTĂ SABIE ESTE MÂNTUITOARE PENTRU LUME, NU PACEA BINELUI CU RĂUL. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac”.  (Sfântul Nicolae VelimiroviciÎntrebări ale lumii de azi, Editura Sofia, p. 39).

Iată și zicerile înțelepte ale Părintelui ILIE CLEOPA (armonizate, perfect, cu predicarea Sfântului NICOLAE VELIMIROVICI !), despre LUPTA PENTRU ÎNVIEREA DUHULUI NOSTRU :

”(…) Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul, după cuviinţă, să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pământul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ. (…) Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului. Astăzi, după dreptate, ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: <<UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BIRUINŢA TA? UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BOLDUL TĂU?>> (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55).

În cele ce urmează, dorim să arătăm, pe scurt, cu ce fel de trup vor învia sfinţii şi drepţii lui Dumnezeu, precum şi păcătoşii, în ziua învierii cea de obşte, de la sfârşitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvântul Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: <<SE SEAMĂNĂ TRUPUL ÎNTRU STRICĂCIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU NESTRICĂCIUNE. Iată darul nestricăciunii! SE SEAMĂNĂ ÎNTRU NECINSTE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU SLAVĂ. Iată darul strălucirii! Despre acest dar al strălucirii, şi Domnul a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor>> (Matei XIII, 43). <<SE SEAMĂNĂ ÎNTRU SLĂBICIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU PUTERE>>. Iată darul puterii! SE SEAMĂNĂ TRUP FIRESC, ÎNVIAZĂ TRUP DUHOVNICESC. Iată darul subţirătăţii! Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor” (I Corinteni XV, 42-44). Continue reading „Adrian BOTEZ: Hristos a înviat !”

Adrian BOTEZ: Călător acolo… (stihuri)

 

CĂLĂTOR

Călător fără Bagaje

într-o Lume cu Etaje

Călător  : MAI MULT O RANĂ

către Lumi de Neprihană !

 

Călător prin Duh-de-Moină

cântărind Zeilor – Doină !

…Călător – Stea Nevăzută :

fără Preț – Lui Crist – LĂUTĂ !

 

 

GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL

                                                                  in memoriam GEORGE ANCA

 

Intelectual dus :

Răsuflare-n plus

 

un Spin

mai puțin !

 

…prea ghicea – -n Albine

ce e Rău – ce-i Bine

 

ne temeam de Verbu-i Pur

ca de Puiul de Vultùr

 

stăteam pe-un Vulcan

când trăia – mai an :

prea era Vântoasă

țintind Treaba Noastră

prea era o Nebunie

când râdea de Vorbărie

când se-ncrunta la Hoție

și prea Vijelie

vorbind de Prostie…

 

…bine c-a plecat

pe noi ne-a lăsat

și ne-a dezlegat

la Beznă și Rele

la Draci și la Iele

la Crimă Bălțată

Trădare Curată…

 

 

FUSUL ȘI SFINȚII

sfârâie – Fus

sfârâie – Fus

căci Gospodarul s-a dus…

 

sfârâie – Fus

sfârâie tare

căci s-a dus spre altă Zare…

 

…am bătut în Poarta Zării

cu toate Apele Mării :

mi-a deschis un Sfânt-de-Roșu

și mi-a răsturnat tot Coșul !

 

…mi-a deschis un Sfânt-de-Verde :

am început și-eu a crede…

…când va veni Sfânt-de-Albastru

Duhul meu va fi Vechi Astru

cu Mirozne de Sihastru…

 

…în loc – veni Negru-Sfânt :

voia să-l duc în Pământ…

…iar eu n-aveam niciun Gând…

 

 

APRILIE LEPROS

 

…ce-ai menit cu al Tău Glas ?

tot cu ciorile-am rămas…

 

…cu gust de vanilie

ar cam fi Aprilie…

 

dar Neaua s-a așezat

peste case – peste sat :

ca și Lepra mâncăcioasă

spre Noroi Alb iar ne scoasă…

 

…stau în Par – și mă crucesc

ca un Pescăruș Turcesc :

Pescăruș păcătuiește

că tot Cioară se vădește…

 

 

SĂ-L AIBĂ DUMNEZEU ÎN PAZĂ

 

să-l aibă Dumnezeu în Pază

pe cel ce-aduce Nouă Rază :

 

depărtând Blestem – lumìnă Binecuvântarea

șterge Bezne : să se vadă  – pururi – Zarea …

 

să nu mai ardă – Negru și Crâncen – să nu fulgere Crimă

ci – între Inimă și Frunte – să întroneze o Rimă !

 

 

AM  ÎNDRĂZNIT  PESTE  HAT

 

Molime – Crime – Odioase Trădări : e prea mult de-ndurat :

vreau – doar pentru mine păstrat –  Iluzoriul Uitării Regat…

în Umbra-unui Val de Ocean – așternut cinic – cumplit resemnat

îngân Epopee și-un Cântec – pe care Matrozii – de mult – l-au uitat…

 

…Jungle foșnesc – Halucinanți Șerpi – fără Colți de Păcate… :

Izvoarele Temeliilor  – toate – prevenitoare șoptesc – Desferecate…

nu am cui să înșir Galaxia Poveștii – dintr-o Singură Gură

dar Răul se-opri la Hotar : Caraghioasă Sculptură !

 

…nu-s Îngeri – nici Păsări – pe-aici : e doar o Arcă pe-Ocean

căci aici număr Vecìi – iar nu An după An… :

de cum am îndrăznit peste Hat – Liră-ntre Mâini căpătai

 

iar Buzele mele închipuie Vast Curcubeu – sau un Nai…

Sălbatic Țigan – m-am oprit dintr-o Grea Hoinăreală

iar Cortul Uitării – cu Stele – e-o Neagră (cu Dement Spor de Cuvânt !) – Furioasă Cerneală !

 

 

NU GĂSESC DRUMUL – DAR NICI NU-L MAI CAUT

 

nu găsesc Drumul – dar nici nu-l mai caut

Dervișul zbârnâie din Șerpi – cântând din Flaut

Muntele Molimei  – dramatic – iar s-a năruit :

dintre Ruine – -o Broască Albă  s-a ivit…

 

stau  (ca pe Strămoașe Scaune) – pe Gânduri

nu mă clintesc și nici n-aprind Lumina !

a mea e Boala – tot a mea-i și Vina

Ucise Zile trec – în strânse Rânduri…

 

nimeni nu mângâie un Tigru – ori Panteră

dar – dintre Vechituri – o Lebădă Severă

se-nalță – fâlfâindu-și Cântecul din Urmă…

 

…Amurgul orice Platoșă o scurmă…

…nu am venit la voi ca să petrec

ci să vă-njunghii – în Ritualul Vechi și Sec…

 

 

BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE

 

când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei

iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei  !

până și Răul – devine amabil – zburatic – de la Ciocârlii

când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii

în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat

și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !

 

…Ochi în Ochi să ne privim

chiar dac-amarnic – ne dușmănim :

vor ști Izvoarele de sub Munți

Taina prin care să ne-mpace  : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !

 

totul e Frumos și Adevărat

totul e Bun și Curat

când purcede din Rădăcini de Stejar

când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !

 

…binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române

căci – din noi – doar atât mai rămâne…!

 

 

MĂ UIT PE GEAM : DRUMURI PUSTII ȘI CASE-N BEZNĂ

 

Motto :        Durerile din Dotare

                    și-ele vin pe-a mea Cărare

                   Molime și Pandemii

                   ne afundă-n Sărăcii…

 

mă uit pe Geam : Drumuri Pustii și Case-n Beznă

Păianjenii-mi țes Pânză pân’ la Gleznă…

Soare – Malițioase Păsări și Copacii

nu știu de Molime – iscate-n Crime și Carnagii

 

Oamenii Buni și Dispăruți au căpătat Arìpe :

pe Ramuri și în Norii Albi – scutură Clipe…

cu cât e mai Pustiu – mai Rău – în Lumea-Ncriminată

cu-atât mai veseli sunt Sticleți – în Nori-de-Vată !

 

Căzuții Oameni – putreziți de Ere

și-au trimis Jalba către Alte Sfere –

dar Nevinovăția Păsărească

 

acu-și răzbună Umilinți-de-Broască :

Triluri și Àripi – Cânturi și Vecìe

dovadă-s : dintotdeauna – Molima s-a fost numit ”Ticăloșie”…!

 

  

CE-MI PASĂ MIE DE VIRUȘI ORI BACILI ?

 

ce-mi pasă mie de Viruși ori Bacili ?

trebui’ să fiți – cu toții – Imbecili

să nu știți a numire Buba-mi Rea :

Ciuma-mi se cheamă – simplu : ”VIAȚA MEA” !

 

Cumplit Schilod – cutremurat de Febre

tărcat – de Rău și Bine – ca pe Zebre

am înghițit Otrăvuri – Umilințe-fără-Număr :

a mai rămas – din mine – Sfântul UMĂR !

 

pe el mi-am purtat Crucea – spre Golgòta

pe el am scris eu Slovele – cu Flota

ca să ajung la Capătul de Zare

 

să-i trag – Lui Crist – O ULTIMĂ CÂNTARE…!

…când prin Noian Ceresc  – El mă va auzi

precis – de tot ce-i Chinul Omenesc – se va-ngrozi !

 

 

DE CE-AI LĂSAT – DOAMNE – ATÂTA TÂMPENIE – FĂRĂ DE RÂND ?

 

de ce-ai lăsat – Doamne – atâta Tâmpenie – fără de Rând ?

de ce-ai umplut toate Sufletele – cu Pământ ?

atâta Durere – pe Buricele Degetelor și-n Seară

încât ucidem – neștiut – ca să nu ne mai doară !

 

am făcu un Legământ Strâmb – cu Paznicii Porții

și – astfel – au crescut atâtea Nimburi Otrăvite – în jurul Genunchilor Sorții…

a trecut atâta Vreme – de când am vopsit Cerul

încât nu mă mai mișcă – de nicăieri – Misterul…

 

…e Liniște – acum – Smerită – în Crima mea :

de niciunde –  nu se mai vede CHEMAREA : ACEA STEA

nu-s trist de Liniștea de-aici –  și nici de-Acolo :

 

nici eu – nici Dumnezeu – nu cântăm SOLO

…Pasăre Neagră – Pasăre Neagră – nu am nici Credința cea mai vagă

precum că – la Încheietura Mâinii – voi regăsi Copilăria – ori că Heralzii Pâinii

vizibil și benefic – vor dispărea – ori – măcar – or să scadă…

 

…ci doar că Mălura mă va-nmlăștina – și – firește – mă vor iubi Câinii…

 

 

STRANII CRANII SE ÎNALȚ’ SĂ MĂ SĂRUTE

 

Stranii Cranii se înalț’ să mă sărute

Siluetele Băloase se tot scurg – din Bezna Apei :

voi avea Îmbrățișarea unei Vieți  – și Seci – și Slute

voi avea Îmbrățișarea-de-Final – și …Coada Sapei !

 

n-am avut – în Minți – Popoare – Rege să le fiu – Ocult

n-am avut Urechea Crină – Aștrii Arzători s-ascult

n-am avut nici Armonia și nici Harul cel Divin

căci în Beciu-adânc al Firii – contemplam Potir cu Vin !

 

n-am băut Mireasma Sorții – luminând – vast –  Bolta Porții

dar nici n-am gândit la Moarte și la Taina Vie-a Nopții :

atârnat ca Iuda – Bietul – între Ceruri și Pământ

 

am uitat și de Ființă – și de-al Lunii Legământ…

…Stranii Cranii mă-nconjoară și mă sorb din Graal Potir :

poate  – după Moarte – ROATA se va smulge din Nadir…!

 

 

AI  SALVAT  ȘI  AI  CRESCUT  PROMOȚII  DE  CĂLĂI

 

ai salvat și ai crescut Promoții de Călăi

vin înapoi – în marș – cu Măști-de-Dumnezei

să tortureze și ucidă Suflete de Crin

să răsplătească Binele – cu Rău  : de-aceea vin !

 

cutremură Pământul – sub Pași și sub Securi

au crescut Diavoli – în Evii cei Obscuri

sprijină – cu Junghere – un Cer Înlăcrimat

și-L răstignesc – într-una – pe Crist Însângerat…

 

…fii Înțelept – nu Prost-de-Blând – Drumețe

nu lua drept Nevinovăție – Crâncena Tinerețe !

nu crește Șerpi – la Sânu-ți Scofâlcit

 

căci Șerpii năpădesc și mușcă Mâini ce i-au hrănit…!

…însângerate Liniști pe Căi se prăvălesc

alunec pe Cadavre : doar pe Călău numesc…

 

 

APTER ÎN STICLĂ

 

Mișcarea Mădularelor se opintește – -n van : Văzduh-de-Sticlă

și Vorbele-s decapitate și meschine

căci se izbesc de o Sticloasă Ascuțime :

Plămâni respiră scurt – brutalizați de Pâclă !

 

da – fiecare dintre noi e-un Exponat – măcelărit Vitrine

și fiecare dintre noi nu se întreabă : ”cine

ne-a azvârlit în Gardian-Cristal

făcând – din orice Om – un Nesfârșit Oval ?

 

ne limităm la a ne oglindi – Strigoi

în Luciul unei Pușcării-de-Păsăroi :

am uitat Zborul – ne atârn’ pe Umăr

 

și-am învățat – ca Stârpituri Târânde – doar un Număr…

nu mai adăugați Nisip – în Sticla-Cer :

Zeii – nicicând – nu sunt primejduiți – Acolo – de-un APTER…

 

 

EA

 

blestemați Cerul – în Zenitul Său – cu

Numele Ei

blestemați Nufărul Cosmic – drept în

Mijlocul Potirului său – cu Numele Ei

blestemați Îngerii Empireului – până la

Înălțimea Zborului Păsărilor – cu

Numele Ei

binecuvântați Acel Loc – din

Toiurile Pământului – unde-și au Mumă Izvoarele – cu

Numele Ei !

 

din Blestemul Luminii – se vădesc

Ochii Ei

din Binecuvântarea de-Ntuneric – se iscă

Scânteierea Poruncilor Ei !

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Călător acolo… (stihuri)”