CĂLĂTOR
Călător fără Bagaje
într-o Lume cu Etaje
Călător : MAI MULT O RANĂ
către Lumi de Neprihană !
Călător prin Duh-de-Moină
cântărind Zeilor – Doină !
…Călător – Stea Nevăzută :
fără Preț – Lui Crist – LĂUTĂ !
GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL
in memoriam GEORGE ANCA
Intelectual dus :
Răsuflare-n plus
un Spin
mai puțin !
…prea ghicea – -n Albine
ce e Rău – ce-i Bine
ne temeam de Verbu-i Pur
ca de Puiul de Vultùr
stăteam pe-un Vulcan
când trăia – mai an :
prea era Vântoasă
țintind Treaba Noastră
prea era o Nebunie
când râdea de Vorbărie
când se-ncrunta la Hoție
și prea Vijelie
vorbind de Prostie…
…bine c-a plecat
pe noi ne-a lăsat
și ne-a dezlegat
la Beznă și Rele
la Draci și la Iele
la Crimă Bălțată
Trădare Curată…
FUSUL ȘI SFINȚII
sfârâie – Fus
sfârâie – Fus
căci Gospodarul s-a dus…
sfârâie – Fus
sfârâie tare
căci s-a dus spre altă Zare…
…am bătut în Poarta Zării
cu toate Apele Mării :
mi-a deschis un Sfânt-de-Roșu
și mi-a răsturnat tot Coșul !
…mi-a deschis un Sfânt-de-Verde :
am început și-eu a crede…
…când va veni Sfânt-de-Albastru
Duhul meu va fi Vechi Astru
cu Mirozne de Sihastru…
…în loc – veni Negru-Sfânt :
voia să-l duc în Pământ…
…iar eu n-aveam niciun Gând…
APRILIE LEPROS
…ce-ai menit cu al Tău Glas ?
tot cu ciorile-am rămas…
…cu gust de vanilie
ar cam fi Aprilie…
dar Neaua s-a așezat
peste case – peste sat :
ca și Lepra mâncăcioasă
spre Noroi Alb iar ne scoasă…
…stau în Par – și mă crucesc
ca un Pescăruș Turcesc :
Pescăruș păcătuiește
că tot Cioară se vădește…
SĂ-L AIBĂ DUMNEZEU ÎN PAZĂ
să-l aibă Dumnezeu în Pază
pe cel ce-aduce Nouă Rază :
depărtând Blestem – lumìnă Binecuvântarea
șterge Bezne : să se vadă – pururi – Zarea …
să nu mai ardă – Negru și Crâncen – să nu fulgere Crimă
ci – între Inimă și Frunte – să întroneze o Rimă !
AM ÎNDRĂZNIT PESTE HAT
Molime – Crime – Odioase Trădări : e prea mult de-ndurat :
vreau – doar pentru mine păstrat – Iluzoriul Uitării Regat…
în Umbra-unui Val de Ocean – așternut cinic – cumplit resemnat
îngân Epopee și-un Cântec – pe care Matrozii – de mult – l-au uitat…
…Jungle foșnesc – Halucinanți Șerpi – fără Colți de Păcate… :
Izvoarele Temeliilor – toate – prevenitoare șoptesc – Desferecate…
nu am cui să înșir Galaxia Poveștii – dintr-o Singură Gură
dar Răul se-opri la Hotar : Caraghioasă Sculptură !
…nu-s Îngeri – nici Păsări – pe-aici : e doar o Arcă pe-Ocean
căci aici număr Vecìi – iar nu An după An… :
de cum am îndrăznit peste Hat – Liră-ntre Mâini căpătai
iar Buzele mele închipuie Vast Curcubeu – sau un Nai…
…Sălbatic Țigan – m-am oprit dintr-o Grea Hoinăreală
iar Cortul Uitării – cu Stele – e-o Neagră (cu Dement Spor de Cuvânt !) – Furioasă Cerneală !
NU GĂSESC DRUMUL – DAR NICI NU-L MAI CAUT
nu găsesc Drumul – dar nici nu-l mai caut
Dervișul zbârnâie din Șerpi – cântând din Flaut
Muntele Molimei – dramatic – iar s-a năruit :
dintre Ruine – -o Broască Albă s-a ivit…
stau (ca pe Strămoașe Scaune) – pe Gânduri
nu mă clintesc și nici n-aprind Lumina !
a mea e Boala – tot a mea-i și Vina
Ucise Zile trec – în strânse Rânduri…
nimeni nu mângâie un Tigru – ori Panteră
dar – dintre Vechituri – o Lebădă Severă
se-nalță – fâlfâindu-și Cântecul din Urmă…
…Amurgul orice Platoșă o scurmă…
…nu am venit la voi ca să petrec
ci să vă-njunghii – în Ritualul Vechi și Sec…
BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE
când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei
iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei !
până și Răul – devine amabil – zburatic – de la Ciocârlii
când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii
în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat
și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !
…Ochi în Ochi să ne privim
chiar dac-amarnic – ne dușmănim :
vor ști Izvoarele de sub Munți
Taina prin care să ne-mpace : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !
totul e Frumos și Adevărat
totul e Bun și Curat
când purcede din Rădăcini de Stejar
când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !
…binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române
căci – din noi – doar atât mai rămâne…!
MĂ UIT PE GEAM : DRUMURI PUSTII ȘI CASE-N BEZNĂ
Motto : Durerile din Dotare
și-ele vin pe-a mea Cărare
Molime și Pandemii
ne afundă-n Sărăcii…
mă uit pe Geam : Drumuri Pustii și Case-n Beznă
Păianjenii-mi țes Pânză pân’ la Gleznă…
Soare – Malițioase Păsări și Copacii
nu știu de Molime – iscate-n Crime și Carnagii
Oamenii Buni și Dispăruți au căpătat Arìpe :
pe Ramuri și în Norii Albi – scutură Clipe…
cu cât e mai Pustiu – mai Rău – în Lumea-Ncriminată
cu-atât mai veseli sunt Sticleți – în Nori-de-Vată !
Căzuții Oameni – putreziți de Ere
și-au trimis Jalba către Alte Sfere –
dar Nevinovăția Păsărească
acu-și răzbună Umilinți-de-Broască :
Triluri și Àripi – Cânturi și Vecìe
dovadă-s : dintotdeauna – Molima s-a fost numit ”Ticăloșie”…!
CE-MI PASĂ MIE DE VIRUȘI ORI BACILI ?
ce-mi pasă mie de Viruși ori Bacili ?
trebui’ să fiți – cu toții – Imbecili
să nu știți a numire Buba-mi Rea :
Ciuma-mi se cheamă – simplu : ”VIAȚA MEA” !
Cumplit Schilod – cutremurat de Febre
tărcat – de Rău și Bine – ca pe Zebre
am înghițit Otrăvuri – Umilințe-fără-Număr :
a mai rămas – din mine – Sfântul UMĂR !
pe el mi-am purtat Crucea – spre Golgòta
pe el am scris eu Slovele – cu Flota
ca să ajung la Capătul de Zare
să-i trag – Lui Crist – O ULTIMĂ CÂNTARE…!
…când prin Noian Ceresc – El mă va auzi
precis – de tot ce-i Chinul Omenesc – se va-ngrozi !
DE CE-AI LĂSAT – DOAMNE – ATÂTA TÂMPENIE – FĂRĂ DE RÂND ?
de ce-ai lăsat – Doamne – atâta Tâmpenie – fără de Rând ?
de ce-ai umplut toate Sufletele – cu Pământ ?
atâta Durere – pe Buricele Degetelor și-n Seară
încât ucidem – neștiut – ca să nu ne mai doară !
am făcu un Legământ Strâmb – cu Paznicii Porții
și – astfel – au crescut atâtea Nimburi Otrăvite – în jurul Genunchilor Sorții…
a trecut atâta Vreme – de când am vopsit Cerul
încât nu mă mai mișcă – de nicăieri – Misterul…
…e Liniște – acum – Smerită – în Crima mea :
de niciunde – nu se mai vede CHEMAREA : ACEA STEA…
nu-s trist de Liniștea de-aici – și nici de-Acolo :
nici eu – nici Dumnezeu – nu cântăm SOLO…
…Pasăre Neagră – Pasăre Neagră – nu am nici Credința cea mai vagă
precum că – la Încheietura Mâinii – voi regăsi Copilăria – ori că Heralzii Pâinii
vizibil și benefic – vor dispărea – ori – măcar – or să scadă…
…ci doar că Mălura mă va-nmlăștina – și – firește – mă vor iubi Câinii…
STRANII CRANII SE ÎNALȚ’ SĂ MĂ SĂRUTE
Stranii Cranii se înalț’ să mă sărute
Siluetele Băloase se tot scurg – din Bezna Apei :
voi avea Îmbrățișarea unei Vieți – și Seci – și Slute
voi avea Îmbrățișarea-de-Final – și …Coada Sapei !
n-am avut – în Minți – Popoare – Rege să le fiu – Ocult
n-am avut Urechea Crină – Aștrii Arzători s-ascult
n-am avut nici Armonia și nici Harul cel Divin
căci în Beciu-adânc al Firii – contemplam Potir cu Vin !
n-am băut Mireasma Sorții – luminând – vast – Bolta Porții
dar nici n-am gândit la Moarte și la Taina Vie-a Nopții :
atârnat ca Iuda – Bietul – între Ceruri și Pământ
am uitat și de Ființă – și de-al Lunii Legământ…
…Stranii Cranii mă-nconjoară și mă sorb din Graal Potir :
poate – după Moarte – ROATA se va smulge din Nadir…!
AI SALVAT ȘI AI CRESCUT PROMOȚII DE CĂLĂI
ai salvat și ai crescut Promoții de Călăi
vin înapoi – în marș – cu Măști-de-Dumnezei
să tortureze și ucidă Suflete de Crin
să răsplătească Binele – cu Rău : de-aceea vin !
cutremură Pământul – sub Pași și sub Securi
au crescut Diavoli – în Evii cei Obscuri
sprijină – cu Junghere – un Cer Înlăcrimat
și-L răstignesc – într-una – pe Crist Însângerat…
…fii Înțelept – nu Prost-de-Blând – Drumețe
nu lua drept Nevinovăție – Crâncena Tinerețe !
nu crește Șerpi – la Sânu-ți Scofâlcit
căci Șerpii năpădesc și mușcă Mâini ce i-au hrănit…!
…însângerate Liniști pe Căi se prăvălesc
alunec pe Cadavre : doar pe Călău numesc…
APTER ÎN STICLĂ
Mișcarea Mădularelor se opintește – -n van : Văzduh-de-Sticlă
și Vorbele-s decapitate și meschine
căci se izbesc de o Sticloasă Ascuțime :
Plămâni respiră scurt – brutalizați de Pâclă !
da – fiecare dintre noi e-un Exponat – măcelărit Vitrine
și fiecare dintre noi nu se întreabă : ”cine
ne-a azvârlit în Gardian-Cristal
făcând – din orice Om – un Nesfârșit Oval ?”
ne limităm la a ne oglindi – Strigoi
în Luciul unei Pușcării-de-Păsăroi :
am uitat Zborul – ne atârn’ pe Umăr
și-am învățat – ca Stârpituri Târânde – doar un Număr…
…nu mai adăugați Nisip – în Sticla-Cer :
Zeii – nicicând – nu sunt primejduiți – Acolo – de-un APTER…
EA
blestemați Cerul – în Zenitul Său – cu
Numele Ei
blestemați Nufărul Cosmic – drept în
Mijlocul Potirului său – cu Numele Ei
blestemați Îngerii Empireului – până la
Înălțimea Zborului Păsărilor – cu
Numele Ei
binecuvântați Acel Loc – din
Toiurile Pământului – unde-și au Mumă Izvoarele – cu
Numele Ei !
din Blestemul Luminii – se vădesc
Ochii Ei
din Binecuvântarea de-Ntuneric – se iscă
Scânteierea Poruncilor Ei !
fiți bineveniți în
Tărâmul Străbunilor Florii de Crin – întru
Cântecul Ei
fiți bineveniți în
Tărâmul Graal-Potirului – întru
Roua Rugăciunilor Ei !
Leac al Minunilor – du-te de-o întâmpină !
Astru de Cristal – Strămoș al
Tuturor Aștrilor Cerului – du-te de-i luminează
Calea spre noi !
Ea este Regina Sufletelor noastre
Ea este Mireasma Tuturor
Grădinilor noastre
Ea este Boarea care împinge
Corabia – spre Nordul Scăpărător al
Viselor noastre !
Inorogilor – Salamandrelor – Gnomilor
Elfilor – Fascinante
Ondinelor – aduceți Slava de Astrală Nea
pe Tava de Foc Vulcanic – drept în
Fereastra lui Crist – acolo unde vibrează
Aerul-Apa-Cerul-Pământul – de
Înălțimea Tronului Ei
Dumnezeiesc !
…aduceți Tronul în
Fereastra Lui
Crist : toți Munții-i voi
sorbi !
…altfel – jalnic
VOI ORBI…
PORUMBEI SE-AVÂNTĂ-N CERURI – FĂRĂ HAMURI
Porumbei se-avântă-n Ceruri – fără Hamuri
iar Copacii trag dintr-înșii Mii de Flori : SLAVA DE RAMURI !
…Oameni se târăsc – ca Viermii – -n ”Pandemie”…
…o Poveste fără Început ori Capăt – …zice-oi ție…
Primăvara explodează în Cireși !
…Oamenii n-au voie la întins Cămeși…
Primăvara luminează și învie !
…Oamenii se prăbușesc – carbonizați – în Vrie…
…de ce nu v-ați unit – întru-Armonie – cu Natura ?
de ce a spune că ”Hristos a înviat !” – …vă doare Gura ?
Împărtășiți-vă cu Lingurița Nemuririi !
Credința-n Soare : Razele Iubirii !
…Omizi Posomorâte – uitarăți SĂ ZBURAȚI !
fiți Fericiți și Luminoși : cu CRIST – voi sunteți FRAȚI !
——————–
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
Aprilie, 2020