Al. Florin ȚENE: Un vifor suflă din oglinzi

Un vifor suflă din oglinzi

Un vifor suflă din oglinzi

Și omizile rod tăcerea-n frunze

Din secol mai cad cărămizi

când pe străzi alunecă meduze.

Un vifor de lumină cade-n zori

În versuri șoptite la iubită

Când toamna alungă cârduri de cocori

Și noaptea mă-npinge spre ispită.

Un vifor suflă fără temei

Când sabia pe coapse-mi alunecă

și mâna-mi arde pe pulpe de femei

în noaptea când luna se-ntunecă.

Un vifor suflă din ochii ei

ieșind din secolul trecut

iar vremea dintre noi fără temei

ne urcă iubirea pe un scut.

Un vifor suflă din oglinzi

Când nu mă recunosc în ele

simt cum între pulpe mă cuprinzi

și urc nestingherit spre stele.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

2 Ianuarie 2021

Lhana ROMA-NOVA: GALA POEZIEI – FESTIVALUL „ȘAPTE INIMI ROMÂNIA”

Cel mai mare, cu adevărat grandios, festival dedicat poporului român!

7 inimi ROMÂNIA / 7 etape/ 7 festivaluri naționale!

DA! Participarea românilor din străinătate nu îl transformă în festival internațional, ci dă valoare, autenticitate doar – este și rămâne festival național, un festival dedicat națiunii române, oriunde s-ar afla ea!

Nu ne dorim megalomanie și minciuni, ci un megafestival 100% românesc!

Și – foarte important – vom juriza doar cu INIMA de român! Nu vă cerem… prozodie, nu vă cerem câmp lexical, nu vă cerem punct și virgulă!

De asemenea, organizatorii NU vor participa ca și concurenți ȘI NU vom schimba regulile în timpul concursului pentru a crea favoritisme!

Și nu vom adăuga premianți ulterior încheierii vreunei etape!

Aceia dintre dumneavoastră care mă cunoașteți sau care iubiți poezia mea știți că sunt un om de cuvânt, de o moralitate desăvârșită! Așa că nu voi dezamăgi niciodată pe nimeni!

Pentru MARELE TROFEU „ȘAPTE INIMI ROMÂNIA” există o singură condiție: participă TOȚI LAUREAȚII edițiilor anterioare DAR concurenții ediției de GALĂ (ediția a 7-a) trebuie să concureze OBLIGATORIU în toate cele 6(șase) ediții anterioare – chiar dacă nu urcă pe podium în fiecare ediție – adică trebuie să urce cel puțin o dată pe podium ȘI să participe în toate cele 6 etape anterioare + 1 etapă Gală!

Sunt invitate, de asemenea, TOATE ENTITĂȚILE SOCIAL-CULTURALE să se alăture

celui mai mare și spectaculos festival dedicat României și Românilor!

Pentru Festivalul din 24 ianuarie 2021, intitulat „SLAVĂ ȚIE, CUZA DOMN!”, vă așteptăm cu 2(două) poeme, câte unul pentru fiecare temă istorică:

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859;
Personalitatea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Continue reading „Lhana ROMA-NOVA: GALA POEZIEI – FESTIVALUL „ȘAPTE INIMI ROMÂNIA”” →

Lavinia Elena NICULICEA: Urare…

Vă urez un sincer ,,La mulți ani”

și tot ce nu se cumpără cu bani:

fericire, pace, iubire, sănătate,

să aveți linişte în zilele zbuciumate!

Speranţa să vă îmbrăţişeze în momentul greu,

să aveți încredere de vă năpădesc ale îndoielilor buruieni,

să puteți să smulgeți o clipă de credinţă din amintirile de ieri;

curajul de a vă păstra spiritul tare şi de a fi voi înșivă mereu.

Vă doresc un soare strălucit să vă menţină voia bună

să vă puteți întâlni cu bucuria de mai multe ori pe lună.

Atunci veți şti că voi cu adevărat iubiți,

dar mai presus de toate, veți şti că Acum trăiți.

Să vedeți durerea ca pe-un bulgăre de nea

ce se topeşte la atingerea vorbei de catifea.

Să aşezați pe talerul universului ale voastre rugaciuni

cântărindu-vă credinţa, El să vă răspundă prin flori şi minuni.

Să vedeți frumusețea în lucrurile simple,

Să vi se lipească o stea de neobositele tâmple.

Să vă regăsiți în ochii celui drag,

să fiți iubiți și să iubiți, lăsând urme de neșters pe al lui 2021 prag.

Autor: Lavinia Elena NICULICEA, 1.01.2021

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Colind de Noul An – 2021

Anul Nou se cuminecă smerit din Potirul înaintaşului său, împropriindu-şi în mod serafic taina celuilalt, taina alterităţii regăsindu-şi deopotrivă sinele mai frumos, mai liber, mai demn, mai adevărat, mai creştin, mai tradiţional, mai românesc.

Vechiul An, care tocmai s-a înălţat de pe Altarul jertfei sale, ne-a pregătit chivotul inimii răbdătoare şi iertătoare, dar demne să primească darul cel mai presus de fire – revenirea la viaţa creştin-ortodoxă ca o nouă revărsare de har şi Adevăr.

Prin îmbrăţişarea Noului An să plinim îmbrăţişarea lui Dumnezeu şi a Neamului întru sinele – altar, comuniune în care vibrează împlinirea integrală, sacerdotală a interiorităţii noastre împodobită cu haina de nuntă a unei pilduitoare exteriorităţi transfigurate, printr-un sens holist, integrativ, consacrat unei frumuseţi liturgice!

Renaşterea trăirii întru plenitudinea conştiinţei moral-creştine, precum cea a străbunilor noştri va susţine permanent starea de trezvie a fiinţei, a familiei, a elitei, a poporului, făcând prin chenoza hristică primirea DARULUI divin ca esenţa vieţii.

În frământătura vechiului An să punem aluatul unui suflu nou de conştiinţă, dătător de viaţă, de har, de demnitate şi de iubire pentru a învia lăuntric, astfel încât să putem da naştere unui înfloritor univers interior aderent tainei divine!

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Colind de Noul An – 2021” →

Al. Florin ȚENE: Context stilistic ca subtext și contextul gramatical

– SECUNDA ÎN OGLINDĂ –

În lucrările de limgvistică și stilistică apare noțiunea de context pe la mijlocul secolului trecut. Al.Rosetti observă, sublinind: “Cuvântul nu există decât prin context, scrie în Filozofia cuvântului (București, Editura Fundațiilor, 1946, p. 70. ) și nu e nimic prin el însuși. Contextul determină sensul cuvântului.“ Desprinderea cuvântului dintr-un ansamblu organizat care-i determină sensurile particulare în funcție de intenția vorbitorului, jurnalistului sau scriitorului nu e posibilă decât atunci când cercetarea își propune să facă abstracție de vorbirea individuală, rămânând doar la considerațiile de ordin teoretic menite să dezvăluie trăsăturile generale ale limbii, ca sistem de semene, și în consecință ale cuvântului privit ca unitate fundamentală a limbii.

În vorbirea curentă, în limba jurnalistică și cea literară, și mai ales în limba poetică,,adică în toate formele “vii “ ale limbii, situația este diferită, deoarece cuvântul izolat are un sens diferit de sensul pe care îl capătă în frază, fraza fiind mediul natural al cuvântului, așa cum subliniază Al.Rosetti în lucrarea sa “Despre unele probleme ale limbii literare “, apărută la E.S.P.L.A, București, 1955, p.10. Orice cuvânt din limba română poate evoca ceea ce este susceptibil să-i fie asociat într-un fel sau altul presupune raportarea cuvântului la alți factori sau la un ansamblu apt să provoace astfel de asocieri. Acest ansamblu poate fi o sintagmă, un enunț sau o frază formată din mai multe cuvinte.Etimologia cuvîntului are la origini formarea lui cu ajutorul aerului expirat sau inspirat prin gura omului, adică format cu ajutorul cu–vântului ieșit din gura vorbitorului, modelat de limbă și cerul gurii.Orice cuvânt poate evoca întotdeauna ceea ce este susceptibil să-i fie asociat într-un fel sau altul presupune raportarea cuvântului la alți factori sau la un ansamblu apt să provoace astfel de asocieri. Acest ansamblu poate fi o sintagmă, un enunț, o propoziție sau o frază.

Este necesar să facem o deosebire între contextual gramatical și contextual stilistic. E bine de știut că analiza gramaticală a unui text este supusă regulilor identificării categoriilor lingvistice dintr-o anumită structură, limitată, a comunicării verbale. Folosim termenul gramatică în înțelesul lui larg, de studiu al limbii, deci al materialului sonor, lexical, al formelor și construcțiilor care alcătuiesc obiectul lingvisticii.

Studiul gramaticii intră în atingere cu alte domenii de cercetare, și anume cu acustica, psihologia, sociologia și logica.Există în contextual stilistic o altă ierarhie a mijloacelor de expresie, care nu coincide întotdeauna cu structura sintactică, ci i se opune sau o depășește. Noțiunile de propoziție principală, secundară, părți principale și părți secundare etc.își modifică conținutul și se subordonează unui alt criteriu de clasificare, ce decurge dintr-un ansamblu stilistic, acela al contextului și al motivării lui psihologice și estetice.

Termenul de subtext stilistic, așa cum sublinia V.E. Sîrkina, pune în evidență ceea ce ascunde într-un context, ceea ce trebuie citit “printre rânduri”.

Pentru cercetarea stilului, inclusiv la reportajele literare din presă, raportarea la context- privit ca entitate sau unitate stilistică-reprezintă un principiu de bază, care asigură premisele Continue reading „Al. Florin ȚENE: Context stilistic ca subtext și contextul gramatical” →

Germain DROOGENBROODT: Traversare

Pictură de Ho Huai-shuo, Taiwan

***

Traversare

Iarna își așterne frigul
biciuind crivăț și piatră
și decembrie înghețat
se strecoară printre ramuri

luna palidă, albită
agățată în zidul nopții
pare oglinda unui timp
licărind din ochi sleiți
de argint abandonat
printre aștri:

creițari de dat arvună
pentru o trecere de an.

Germain Droogenbroodt

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Vasile LUCA: Nu mai are cini` colinde

NU MAI ARE CINI` COLINDE

Zi în răsărit lumină peste munți de piatră sură

Unde brazi-n legănare poleiți în alba bură

Își așteaptă în smerenie vremi ce-aduc cu ele odată

Fulgi de nea în jocul magic înălbind pădurea toată

Într-o liniște împietrită n-auzi glas de astă vară

Ciripit de cânt de păsări, fie-un croncănit de cioară

Sub omătul cât și omul și-a aflat dulcea odihnă

Verdele ce-o să mijească purtând sevi din rădăcină

Spre dorita primăvară în mijiri de flori de gheață

Stau sub ram cum liliecii țurțuri agățați pe-o ață

Până atunci pe văi spuzite de păișul care cântă

Printre ierburi dezbrăcate trece vântul ce cuvântă

Cu a lui arcuș sihastru mângâind vioara vremii

Din copita lor mugită boncănesc în codrii cerbii

Răscolind cărări frunzării de vreo haită de jivine

Luând urma cea mistreață lupi ce calea le-o aține

Sunt flămânzi nevoie mare nu iau urma pe la stâni

Să mai prindă un miel răzleț fugăriți n-lătrat de câini

Se feresc să dea cu ochii de vreun vânător la pândă

Ce i-ar prinde în cătare zădărind zorită fugă

Iacă un urs greoi în mers-ui ridicat în două labe

Rezemat de parcă-n șagă s-ar cinsti cu două halbe

Iar în sat ca și-n pădure nu auzi cum altădată

Jocul glasuri de copii vremea aceea colindată

Să vestească veste mare mare că la Viflaim Maria

A adus pe lume pruncul cum ne spune prorocia

Dai de uși în-ferecate străzi pustii în toată țara

Este-o lume covidită ce-i simțim cu toți povara

Cum ar zice-un șugubăț ”foaie verde de ciment”

Umblă-n limbă a doru-lelii cei ce stau în Parlament

S-amăgească prin minciună că vor face și vor drege

Cum le-ai pus ștampila-n frunte numai dracu îi înțelege

După care nu le pasă ce-au promis au și uitat

Să-și îndestuleze mațul nu au timp de cel sărac

Iară bietul om românul cu necazuri până- grindă

N-are cine să îl ajute ziua bună s-o mai prindă

Și așa vor trece anii ca și ei ne-om duce toți

Ne-amăgim că vine-o vreme și-om scăpa de-atâția hoți

Din păcate sunt doar vise altceva nimic mai mult

Ne rărim ca-așa ni-e datul viața-i doar bun trecut

Poate odat` copiii noștri vor veni din lumea largă

Să își plângă în case goale lacrima în dor de mamă

Și-or vedea că nu e modru să tot fugi din țara ta

Pâinea vieții să ți-o cauți, c-alții s-aibă ce fura

Mulți ne risipesc avutul n-are cine să-i oprească

Parcă nu am fi ROMÂNI într-o țară românească

Nu mai are cini` colinde de crăciun pe la ferești

De te-n-trebi frate ROMÂNE ce ai fost și-acum ce ești?

–––––––––-

Vasile LUCA

Decembrie 2020

Olimpia MUREȘAN: Steaua cântecului popular maramureșean, Nicolae Sabău din Cicârlău a plecat…

Steaua cântecului popular maramureșean-NICOLAE SABĂU-din CICÂRLĂU-a plecat dintre noi din corpul fizic, s-a dus să cânte printre stele, el fiind una dintre ele.

Născut în anul 1929, avea 91 de ani când inima lui s-a oprit, dar nu s-au oprit cântecele sale care continuă să încânte sufletele noastre.

Casa artistului din Cicârlău-a fost transformată în muzeu încă din timpul vieții cântărețului; a ajutat foarte mult pe tinerii interpreți de muzică populară ca să fie apreciată muzica populară maramureșeană.

Primele cântece le-a cules din satul natal, îi plăcea să cânte de mic-la biserică era impresionat de sonoritatea cuvintelor, mai apoi la liceul din Baia Mare „Gheorghe Șincai face parte din corul liceului; părinții lui nu l-au sprijinit în această „aplecare” a lui spre muzică-(povestește într-o carte autobiografică) fiind de părere că din muzică nu se poate trăi și că trebuie să-și aleagă o meserie serioasă; contrar acestor păreri Nicolae Sabău își urmează drumul care-l duce spre succes.

Mare patriot fiind- a înființat un festival concurs la Cicârlău, la el acasă -cu numele de „Alină-te dor, alină”-iar premianții concursului primeau drept premii animale de casă sau păsări și celebrul „măgăruș”-primea vizitatorii fiind înconjurat de tricolorul românesc la gât sau la brâu ca un adevărat ambasador al cântecului popular românesc.

Acum doi sau trei ani-fără a-și anunța prezența –artistul Nicolae Sabău vine la o ședință a Ligii Scriitorilor Români care se ținea în sala mare a Bibliotecii Județene din Baia Mare-prilej cu care ne-a încântat cu povestirile sale despre experiențele trecute în turneele din țară și din străinătate, tot felul de întâmplări hazlii, a mai povestit și despre familia lui din prima copilărie-erau nouă frați și destul de săraci, la biserică cânta pricesne-încântat de ecoul cuvintelor.

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: Steaua cântecului popular maramureșean, Nicolae Sabău din Cicârlău a plecat…” →

Al. Florin ȚENE: Urmele veacurilor spre Anul Nou

Urmele veacurilor spre Anul Nou

Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,

Străzile s-au aruncat într-un cavou

Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite

Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în timp a căpătat elan

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare

Şi marea urcă până în tablou.

Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare

iubirea ce intră în Anul Nou.

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,

Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An..

Femeia în alb a trecut nevăzută

Şi marea o urmăreşte la rondou,

Mă doare amintirea în clipa absolută

Navigând pe cer spre Anul Nou.

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas contemporan,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti în Noul An.

Croncăne veacurile în burg fără temei

Pe marginea mării odihnită sub chilă,

Gândul se face crin pe pulpe de femei

În corabia legănată de veacuri şi umilă

În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou

Când intrăm cu toții în Anul Nou.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

Cum mielul intră în oaie de frică spontan

Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi

Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

Catargul are frați ciopliți în chilă

el zăcând aruncat pe un platou

își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă

Acum în prag de Anul Nou.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Colindul Frumuseţii şi Tinereţii române în temniţele carlisto-comuniste

„Voi n-aţi stat cu noi în celule

Să ştiţi ce-i viaţa de bezne

Sub gheare de hiene, cu guri nesătule,

Voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,

Încins cu cătuşe la glezne.”

(Radu Demetrescu Gyr)

Fiorul sufletesc al creştinului ortodox dacoromân se strecoară tainic în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru, senin, plin de încântarea Iubirii, care se răsfrânge peste Pământul verde al dacilor nemuritori împodobit cu marama de aur a sfintelor Sărbători.

Adie un murmur, un cânt, un ecou, o cântare, un colind, o bucurie, o rugă, un crez.

Ceata de îngeri, păsări în zbor, cor de copii ne colindă sufletul frumos de altă dată,

cu Naşterea Pruncului Sfânt ce împodobeşte cu blazonul Său, Caleaşca Noului An,

pentru ca fiecare creştin valah să devină o făptură dalbă într-o armonie liturgică.

Aceasta era urzeala şi ţesătura Tradiţiei pe care era brodată menirea Românului.

În vremurile multiseculare toţi fiii demni şi frumoşi de la vlădică până la ţăranul semeţ, ieşeau cu crucea-n frunte în faţa duşmanului din afara hotarelor, biruindu-l ori căzând înfrânţi, dar niciodată îngenunchiaţi, mărturisindu-L cu dor şi cânt pe Hristos.

În vitregia ateo-comunistă (regalo-proletară) a veacului XX, prigoana declanşată de trădătorii şi laşii antiromâni, anticreştini au uzurpat monarhia strămoșească, statul naţional, credinţa.

Atunci, poporul român creştin ortodox cu cei mai de seamă fii ai săi, cu întreaga Elită spirituală era în lanţuri, cătuşe, temniţe, constrânşi să se lepede de Mântuitorul.

Elita spiritual-religioasă (creştin-ortodoxă), se impune, se alege de la sine, prin sine, în sine recapitulând după modelul Hristic, vocaţia-mesianică prin tot ce are ca valoare supremă Neamul întru virtuţiile sale tradiţionale, lăsate din Moşi-Strămoşi.

Menirea Elitei spiritual-religioase a fiecărei epoci este înplinirea destinului naţiei prin Rezistenţa Religioasă în comuniune de har, jertfă şi iubire cu Voia lui Dumnezeu.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Colindul Frumuseţii şi Tinereţii române în temniţele carlisto-comuniste” →