Alexandrina TULICS: Colinde

Colindătorii sunt la poartă?

 

 

Dantela înghețată la fereastră,

Mă duce în copilărie,

Noian de amintiri. . . familia

Și jocurile din pruncie.

În prima zi de Noul An

M-opresc, trăiesc în bucurie,

Mă văd. . . cu gândul alergând

Dincol’ de geam, unde,

Mă așteptau afar-nămeții

Și plugușorul încă din fiorii dimineții.

Ne colindau în pace și din carte,

Flăcăi voinici din scumpa noastră glie,

În ger, ei ne urau de: sănătate,

De rod în casă și bucate,

De pace-n țară și-n afară,

Iar răului. . . urarea cea mai dulce, tare:

-Să ias-afară! Ducă-se în pustie!

Aștept colindătorii din trecut,

Urările de bine!

-Să fie pace-n țara mea;belșug, iertare, pâine!

Să iasă gazdele și-azi cu grâu în mâini,

Colindătorilor la poartă!

Să îi primească-n bogății, ca pe

Românii tineri, de-altă dată!

 

 

Colinda ciotului de brad

 

Alexandrina Tulics–album Pâine Din Țăst

Aseară, plângea lumina în fereastră,

în cruce-o doină ,

cântată de o pasăre măiastră,

Din nai de plop și dor de mine

strigându-mă printre suspine,

jelea de greu și de rușine,

de noi, de mine și de tine,

de depărtări și cetina-i în iubire.

Era colindul ciotului de brad,

un cânt ce

n-am crezut că-l va cânta vreodat’

pe-al țarii noastre prag.

Aseară în lumini,

curgea zăpadă pe fereastra mea,

cu lacrimi -stele,seara se-mbrăca.

 

 

Ninge?!

 

Ninge cu flori sau cu îngeri?

Cu aripi sau pene,

smulse de vânturi-n furtună?

Cu vorbe, cu jale, cu lacrimi

și plâns auzit din bătătură?

Cu pâine și rouă ce ne vrea

și-n anul ce vine-mpreună?

Cu prunci

aduși de berze debusolate,

că, nu știu adresa,

pruncului unde să-l lase?

Cu steaguri trufașe ce-mi vor bogăția,

A mamei lăsate în plâns,România?

Cu inima Pruncului,a Celui Născut

Să-mi păzească viața, casa și locul durut?!

——————————–

Alexandrina TULICS

Delafield-Oconomowoc

Wisconsin, S.U.A.

 

Lasă un răspuns