Nicolae BĂLȚESCU: Apocalipsa e în toi…

Apocalipsa e în toi…

 

Apocalipsa

E în toi,

Pe Pământ

Multă ură,

Teroare,

Minciună

Desfrâu, fanatism,

Foame, crime,

Războaie, mizerii,

Impertinenţă, dezmăţ,

Declin, vandalism.

În ţări – alocări

De Gulag-uri,

Bliţ lansări

De Siberii.

Letalitate,

Morbiditate,

În cifre imense,

Copii născuţi neimuni,

Guverne

Descumpănite,

Popoare

Conduşe trufaş de nebuni.

…Îşi şuşotesc

Peste tot,

Febril aşteptând.

Multe zvonuri

Se aud în ţări,

Între triburi

Şi multe popoare.

Anticristul,

Spun, va veni,

Va păşi

Pe Pământ.

Credincioşii

Strâng Biblii

La piept,

Cuprinşi de fiori,

Disperare…

Oameni,

Treziţi-vă!

Fiţi vigilenţi!

Nu vă lăsaţi derutaţi

De alţi semeni

Şi de alte biserici.

Ei vă mint

Când vă spun

Să aşteptaţi.

Anticrist este de mult

Pe Pământ,

Acţionează

Prin oameni

În Asia,

Africa, Australia,

Europa

Şi în Americi.

Priviţi,

Este acelaşi tablou,

Apocaliptic!

Nu vă miraţi!

Este acelaşi

În Asia, Africa,

Australia,

Europa şi în Americi.

 

24 noiembrie

Chişinău 2008

———————————-

Nicolae BĂLȚESCU

 

Lilia MANOLE: Murală

MURALÃ

 

În absența unui singur om
Pe care l-ai adus pe lume
Tu nu ești…
Nu …
Cine ți-a adus trupul scund

înapoi?

Se cunosc incidente,
Prin care sufletul trăiește,
Trupul însă demult a opinat
Despre prezent –
Timpul prezent
ar sugera un timp mort,
Ca și cum în tine
Cineva ar căuta
Semne și adevăruri.
De aceea,
Cu siguranță,
Trebuie să-ți admiți
În totalitate
Banalitatea –
Se trăiește
Acum erodant,
Fără emoții, se știe-
Oameni cu ei înșiși
Devin insuportabili
Și atunci
Înțelegi,
cu tine
E destul de plictisitor…
Pe când în suflet
Îți străluce un limpede
Vas –
Apa suferințelor
E plină…
Revarsă în acoperișul
Înalt
Frescele adâncurilor.
E primăvară și îți e dor de moarte…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

3 februarie 2019

Corneliu NEAGU: Cântecul ursitei

CÂNTECUL URSITEI

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,
lângă poarta sorții, mă recheamă iar,
să privesc prin vreme trupul Afroditei,
ridicat din valuri de un zvon bizar…
Se întinde zvonul dincolo de zare
peste amintirea unui vis pierdut,
iar în crucea nopții chipul tău apare
aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,
cu apa vrăjită de un mag pribeag,
revenit în lume să găseasc-o zână
rătăcită-n visuri lângă un drumeag.
Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,
tu veneai spre mine, c-un surâs senin,
umbrele-nserării se-ntindeau afară
adunând sub ele tufe de pelin.

Și gustând pelinul cu arome brute,
lângă mine timpul parcă se oprea
să primesc ofranda zânei neștiute
care-n crucea nopții încă mă iubea.
Mitul Afroditei stă acum de strajă
să-mi aline trupul prea îmbătrânit,
ascultând povestea, simt venind o vrajă
care-mi cerne doruri dinspre infinit.

————————————

Corneliu NEAGU

3 februarie 2019

Daniela PÂRVU DORIN: Fapt divers

Fapt divers

 

Deștepți sunt pe lume puțini
și pe cale de dispariție, știi
am auzit că foarte curând vor trăi în rezervații
de ne vorbește lumea înseamna că suntem vii
și …nu vom cădea nimănui în grații…
… … un tun (de trai bun) au deștepții
și o mână de oști
chiar dacă visează să schimbe lumea-ntr-o zi
o va face!
sunt mai mulți decât unul
care mână o cireadă de proști…

în gura lumii numai gafe
se rostuiesc una pe una
(judecați cât vom mai fi de legea lor
lumea nu știe și-n veci n-o să afle
că ne iubim dintotdeauna
și ne vedem la semafor!

(nu știu de mi-s deșteaptă ori nebună
nici tu nu ești cum ai zis de urât
iubiți sau nu, noi tot putem schimba lumea
pentru că nouă ne mai crește
câte-un mugur pe gând…)

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

3 februarie 2019

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Importanță

Cât de anevoie, fără tine,
voi găsi deschisă
ușa Edenului
și cât de înorată ar fi bolta…

Cât timp aș rătăci
printre propriile ruine
și cât de săracă mi-ar fi,
de vise, recolta…

Aripă îmi ești,
lumină în noapte
smulgându-mă din brațele
infernului.

Necesară
precum o înflorită primăvară.

Comoară…

 

Urme

Ce risipă de urme
înflorite
pe faleza umedei amintiri…

Repetabile
pe rugul iubirii arzânde,
trăiri…

Cu aripi întinse,
dorințe
zburând spre apus…

Cu brațe flămânde
de tine,

de tine sedus…

 

Umbre de amintiri
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri” →

Simina PĂUN-MOISE: Iubeşte-mă!

Iubeşte-mă!

 

Desenează-mă!
Ia-mi mâna şi desenează-mă!
Mută-mă de fiecare dată
pe altă tablă de şah!
Astăzi să fiu nebun,
mâine să fiu regină!
Şi-acum….
Să-ți fiu!

Îndrăgosteşte-mă!
Ia-mi inima şi îndrăgosteşte-mă!
De fiecare dată,
mută-mi inima la tine în piept
şi umple-mi-o cu dor!
Alină-l!

Cutreieră-mă!
Ia-mi paşii
şi du-mi-i pe văi şi munți!
Apoi,
coboară-mă pe ape!
Lasă-mă să anin de salcie,
să urlu şi să strig.
Nu-mi şterge lacrima!

Îngroapă-mă!
Fă-mi groapa
la margine de şah,
de inimă, de salcie.
Cădeşte-mă şi cântă-mi Psalmii!

Iubeşte-mă!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

2 februarie 2019

Elena NEAGU: Știu atunci că n-am să mor

Știu atunci că n-am să mor

,,Te voi așeza sub cearcăne de iubire și te voi ascunde de orice tristețe,

de palma întregii lumi.”Autor necunoscut

 

Când sub pleoape -mi înfloresc
maci-văpăi din veri ce ning ,
mă cutreieră albastru
cerul împărțit la doi ,
unde stele nu se sting ,
ci răsar poeme -n noi.
Caii mei legați de -o poartă,
pasc cuminți din flori de gând ,
stau îngenuncheați de soartă
și se-adapă doar când plâng…
Doar iubirea am ca lege ,
rugul tău mi-e așternut ,
rugi cărarea să-mi dezlege
și cu maci și toată viața ,
eu in palma ta mă mut.
Când sub pleoape-mi înfloresc
maci-văpăi din veri de dor ,
mă cutreieră și verde
din păduri visate-n noi ;
știu atunci că n-am să mor ,
mă trăiești iubind în ploi !

————————-

Elena NEAGU

2 februarie 2019

Mariana POPAN: Tăcere de noapte

Tăcere de noapte

 

Din cerurl nesecat de vis,
Ca un imperiu necuprins,
S-a coborât peste pământ
O mantie de nor plăpând,
Ca şi din suflet, printre timpuri,
Ca într-o peşteră din nimburi.
E semn că cerul adormit,
De-al său Gerar învâluit,
A-ntunecat natura toată,
Lucind tăcută nestemată,
Sub raza lunii reci din zare,
Când îngerii din depărtare
Coboară-ncet spre copilaşi,
Cu basme vechi, pentru urmaşi.
…E noapte şi e timpul lor.
Când ziua se termină-n dor,
Cu linişte şi „somn uşo”!
Cu „noapte bună”-n linişti sfinte,
Cu pace-n jur, cu somn cuminte,
Cu pictori reclădind natura,
Ca-n basm voinicul cu armura-i,
Ca-n doina bunilor din suflet,
Nemuritori în al meu cuget,
Ca cerul pur, cu gheaţă-n flori,
O noapte lină, vis uşor!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

3 februarie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Aș vrea o primăvară

Aș vrea o primăvară

 

Aș mai vrea o primăvară
Cu verde pomi și cu lumină
Într-un colț alb pe o velină
Să îmi răsari a mia oară

Privind în cerul vid de seară
Cu ochi de stele arămii,
Să luminezi în zori târzii
Pustiul unei lumi de ceară

Și să-l topești cu o privire
Să curgă apa din zăpezi,
Și-n lacuri limpezi să mă vezi
Cu dorul viu din amintire

Să te cufunzi cu trupul moale
În apa timpului avar,
Secunde albe de florar
În sărutări de mai domoale

Să-mi dăruiești când vine luna
Alunecând printre poteci ,
Iar dintr-un braț de lilieci
Îți voi croi în zori cununa…
……………………….
Aș vrea acum o primăvară
Pe câmp să-mi fii o tămâioară !

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

2 februarie 2019