Îngândurări

îngândurările mele sunt oglinzi paralele
ce se privesc cu ochii vitralilor mate,
peste ochii aceștia stau corbi albi
de nepăsare iernată în glugile
cerurilor ce s-au înecat
in sindrofii astrale,

hipnoză

pe patul de odihnă-n levitare inversă
își duc somnul saltimbanci
deghizați în temniceri,
sunt podeaua zăbrelelor fugii cu două
lacăte prinse la picior,
o îngândurare încă și mai mare
se face tavan deasupra unui colț fără
chenare,

și toți păianjenii din sufletul meu
pornesc în pelerinaj pe drumul din piatră
ce-mi arcuiește o coastă străină
ascunsă de-o mare strigare,
totul e pânză, totu-i fitil de-ngenuncheare
pe prăfuirea unui rug ce arde încă
mocnit, în hemostaze de lemn,
mirosind a carii de-ntrebare.

Sinusoidă

Oricât aș închina mâna stângă
la mâna dreaptă,
mâna dreaptă la cea stângă
aceeași aripă acelorași umeri înclinați
în raport cu talpa de sub umbra
pendulului uitat prin nepăsarea
gestului,
si un gând are o amiază
o seară are ochiul lui disperat închis
sub geană,
dimineața are rostul ei, îmbăierea aripei
în laptele prins al luminii
când umerii sunt de fapt doi gemeni
cu identități false,

fețele noastre,
a mea în stânga, a ta în dreapta
(sau poate invers! …)
același lut amestecat în țărână cu oase
de vânt,
măști înaintea infinitului ce în raport
cu inima noastră e o sinusoidă
rotundă la capete, pătrată în rând
cu umbra lui Dumnezeu
stând între unghiuri de ape!

————————–

Simon JACK

13 aprilie 2019