Deodată,
am simțit apele curgând prin pântecul imaterial al întrupării
prelingeau crăpături de lacrimi în prăvalul unui tremur de zile fără nopți
Revărsau peste matca ce nu cunoștea începutul,
irosiri
ale eternului într-o căutare telurică de albastru
și rescriau acea eternitate care se îndoia de sensul prea exact al lucrurilor
Când fluidul topea umbra vie a formei
spirala unei falii desprinsă din flamboaiante gânduri,
arunca spre marea de iluzii
țărmul sacerdotal al unei ancore în căutarea apropierii de esență
Lemnul adus la malul apei de focul
ce pârjolea metalul tăierii de pământ
cioplea chipuri după asemănare unei ancestrale axiome scrisă la picior de axis mundi
Dintre stele cu mii de reîntoarceri pe altarul lutului modelat în suflet
ar fi vrut ca tu să mă simți ardere esențială
în cenușa focului tău
Să-ți ating întâia dumnezeire a numărului impar
cu facerea timpului ce se umple cu noi ca să ne întâlnească într-o altă curgere,
clepsidra clipei de destin.
—————————–
Mariana GRIGORE
13 aprilie 2019