AN
NOU
Și
anul
se apropie
de un sfârșit
inevitabil, știut,
sărbătorit de fiecare.
Pe bolta gândului apare
aroma unei întâlniri, ce-ar fi putut
prin vraja mângâierii tale și un sărut pierdut
să nască-n iarna – ce se lasă grea – mugurii de nea
ai ghioceilor
uciși de vremea rea.
IIII
IIII
La anul? Vom vedea …
În data de 15 decembrie 2019 la Cercul Militar Iași a avut loc o mare festivitate dedicată culturii și artei ieșene. Manifestarea a fost organizată de gazde, Cenaclul de literatură și pictură “Octav Băncilă”, Uniunea Creatorilor Profesioniști Iași, Liga Scriitorilor Români, filiala Iași-Nord Est România și Asociația literară “Păstorel “Iași.
În cadrul acestei festivități, juriul format din personalități culturale, condus de Benone Tiron șeful Cercului Militar Iași, analizând activitatea de-o viață ca promotor cultural în slujba culturii române, a scriitorului și jurnalistului, academician Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, cunoscând cele 84 de cărți publicate, de poezie, eseu, critică, istorie literară, teatru și romane, a hotărât să-i acorde MEDALIA DE MERIT, semn de înaltă prețuire pentru întreaga activitate în slujba culturii române.
Astfel, această medalie se alătură celor 11 medalii și a altor Trofee, oferite de organele culturale din județele Hunedoara, Bistrița, Vâlcea, Gorj, Cluj, primite de-alungul anilor, de acest neobosit și talentat scriitor și jurnalist Al.Florin Țene.
——————————
Prof. Diana Dumitrescu
TANKA 1
Prima ninsoare-
în parc doi cățeluși albi
și mulți porumbei
din ceruri coboară lin
steluțe cristaline
First snow-
in the park two white puppies
and many pigeons-
slowly descend from the sky
crystalline stars
TANKA 2
Steluțe la geam
în așteptarea clipei
nașterii lui Iisus-
heruvimi și serafimi
mângâie inimile
Stars in the window
waiting for the moment
of Jesus birth-
cherubs and seraphs
comfort the hearts
––––––––––-
Gentiana GROZA
Cluj-Napoca
Decembrie 2019
VRAJA ANULUI NOU
Plutim în noaptea dulce-a strălucirii
Ca în oglinzi fermecate din povești
Și cântă, parcă, cetele îngerești,
Prinzând din nestematele iubirii…
Printre gânduri trudesc să se strecoare
Diafane dorințe de mai bine,
Din ceștile visărilor prea pline
În ritmul muzicii legănătoare.
În vraja încinsă-n care râde clipa
Ne-mbată plăcerea din cupa de-argint,
Pe bucuria rămasă-n risipa
Multor sentimente pe care le simt!
În ornice sună la miezul nopții
Cu clinchet de-nceput trecerea în alt an,
Străfulgerări de gânduri și,.. un alt plan,
Dorind împlinirea în cupa sorții…
Clipe frumoase, năluciri de-o noapte,
Visuri în zbor ducând cu dor trecutul,
Tumult de dorințe, credința-n sărutul
Pur, rugându-ne Domnului nostru-n șoapte
……………………………………………
Prin oboseala dulce-n umbra ceții,
Vârtejuri albe ne-aduc și ne lasă
Într-o amintire mult mai frumoasă
Pe neaua sclipind din timpul dimineții…
————————————-
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
31 decembrie 2019
În cadrul Galei Laureaților Culturii Ieșene organizată la Iași de către Cercul Militar, Uniunea Creatorilor profesioniști, Asociația literară PĂSTOREL și Liga Scriitorilor-Filiala Iași-Nord Est, ce a avut loc în 15 decembrie la Cercul Militar Iași, juriul a oferit, în cadrul festiv, cunoscutei familii de scriitori Țene, formată din Titina Nica Țene, dr.Ionuț Țene (șef Birou cultură, învățământ culte din cadrul Primăriei Cluj-Napoca ) și Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință,DIPLOME DE EXCELENȚĂ, semn de prețuire și recunoaștere pentru întreaga activitate în slujba culturii române, inclusiv pentru zecile de cărți publicate de cei trei.Diplomele sunt semnate de Benone Tiron, șeful Cercului Militar Iași, președintele juriului și Dan Teodorescu, președintele Filialei Iași Nord Est a Ligii Scriitorilor Români.
––––––––––
Prof. Diana Dumitrescu
Motto:
,,Am venit din foc… da… prin el am trecut… Am o relație ciudată cu focul…Bunicul meu a fost măcinat de foc… a fost devorat… la Auschwitz… mama supraviețuia într-un canal cu ajutorul unei lumânări… iar în mine aceeași flacără îmi hrănește visele și creativitatea din care mi-am clădit edificiul… Dar focul prin care am venit… luminează oare prin preajma lui?“ (AG Weinberger)
Spectacolul prezentat în premieră la Teatrul Evreiesc de Stat începe cu o amintire ca o umbră abia perceptibilă, pe care nu ți-o dorești, dar de care ai nevoie într-o viață de om. O bucată de istorie necesară, privită în oglinda retrovizoare. E mult mai ușor și comod să privești în altă parte, să nu te încarci cu răul, cu durerea, cu lucrurile pe care nimeni n-ar vrea să le vadă. Dar avem nevoie să le privim și să ținem minte. Să luăm aminte de cât rău suntem capabili și ce se poate întâmpla dacă uităm asta. Tot ce a urmat a fost ridicat de la zero, din moloz, balast și ruine. Cel mai bun mod de a înțelege trecutul este să nu-ți fie teamă de viitor și să îmbrățișezi schimbarea ca parte inevitabilă a vieții. Pentru a te bucura de prezent, e nevoie să ai rădăcinile bine înfipte în trecut, să-l cunoști, să-l respecți și să primești viitorul fără să te copleșească. Să renaști. Să-ți amintești că ești centrul Universului. Că universul sensibilității tale aparține patrimoniului cultural al omenirii. Că muzica ta este cea mai simplă și mai frumoasă linie de dialog între oameni.
Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi?
– S-au infiltrat pana aici! exclam.
– S-au infiltrat pe dracu, ma corecteaza doamnele intr-un glas. Astia-s teroristi de-ai nostri, lua-i-ar naiba…
– O fi mafia! imi dau eu cu parerea. Probabil ca Joel macelarul nu a vrut sa plateasca taxa de protectie si uite ce i-au facut… Sa vedem ce o sa primeasca de la asigurari…
– Ei, uite aici e buba, ca nici macar nu era asigurat. Stiu chiar de la Joel ca i-au cerut sa plateasca asa o polita, ca mai bune inchidea magazinul. Asa ca saracul nici nu era asigurat.
– Atunci poate chiar astia…, presupun eu timid. S-au mai citat cazuri cand, chiar a doua zi, proprietarul a dat fuga si s-a asigurat… Afacerile sunt afaceri. Poti chiar sa te gandesti ca un concurent a pus focul. De exemplu, chiar langa el e magazinul unui tripolitan, un magazin de coloniale. Credeti ca nu l-a deranjat faptul ca Joel ii fura clientii?
– De deranjat, l-o fi deranjat, intervine madam Brodiciche, dar era sa ia foc si magazinul lui, au un perete comun. Doar nu-i tampit sa-si dea singur in cap.
– Atunci, poate ca extremistii.
– Ce fel deextremisti? Ca sunt de tot felul…
– Ma gandesc la ultra-religiosi… Cand au aflat ca Joel vinde carne si branza impreuna, ca sa nu mai spun ca gaseai la el si o bucatica faina de porc, s-au gandit sa-l faca caser.
– Ce idei ai si dumneata, ma contrazice doamna Gurnist. Fanaticii astia pot sa-ti sparga capul daca intri sambata cu masina in cartierul lor, dar n-o sa se atinga de carne de porc nici de la distanta. Ar insemna ca au fript porc, daca ei ar da foc…
Continue reading „Dorel SCHOR: Foc la delicatese (schiță)”
Credincioşii au ieşit din apele râului, iar din tunicile lor albe se scuturau picăturile de apă. Sub razele soarelui păreau bobiţe de argint strălucitoare. Privirea mi se umplea cu nesfârşitele podoabe magnifice. Liniştea, o linişte pe care am putut-o constata doar în acel loc. Locul denumit:Botezul în apa Iordanului.
Oamenii ţineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă din Iordan. Apă cu nuanţe cafenii sau de un gri nemai întâlnit altundeva.
Erau, în acea zi în jur de 7000 de credincioşi ai bisericii ortodoxe şi a bisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul unde Iohanan la botezat cu apa din Iordan şi ,,atunci s-a deschis cerul auzindu-se glasul care spunea ,,eşti fiul meu iubit prin care răspândesc…(Biblia Nouă ,Mati 3,16-17)
Înainte de a coborî spre apă, au mers la duşurile din apropiere pentru a-şi îmbrăca acele tunici albe sau stăteau cuviincioşi în aşteptarea rândului, pe lângă numeroasele autobuze sosite în acea dimineaţă.
Scările de lemn duc spre un platou înconjurat de bârne de siguranţă. Unii dintre pelerini făceau primele cunoştinţe, schimbau părerei sau se fotografiau.
Un loc pitoresc în apropiere este rezervat pick-nikurilor. Unii turişti şi-au sărbătorit ,,ziua onomastică”-nou prilej de bucurii şi afirmare a credinţei strămoşeşti. Poate un unic prilej în viaţă!
Când le venea rândul de a coborâ scările spre apa iordanului, sticlele de plastic rămâneau undeva pe mal. Este interzis a se lua apa direct din Iordan din motive, bine înţelese-igienice. Cei care coborau purtând tunici albe erau români, ruşi şi etiopieni. Majoritatea s-au coborât în adâncimea apei pentru a-şi uda capul.
Continue reading „Paul LEIBOVICI: BOTEZUL în apele IORDANULUI”
Sunt bucăți de cer care nu ne aparțin
poate doar
tâmplelor fără cranii,
căuzașii ordinului de fier știu bine a construi
fortărețe în aerul înalt
unde își fac cuiburile păsările din prima zi
făcută de dumnezeii nepriceperii
de gol…
bucăți de cer
orânduiesc rostirea cuvintelor
cu apostrof-chenar,
ele sunt limbajul analfabet al lăcustelor
ce trăiesc între curcubeiele pustnicilor
care se hrănesc c-un pumn de apă,
cinstire lutului ce sprijină
sudoarea osului lor,
bucăți de cer sunt de fapt
alte meridiane ce trec prin suburbii
celeste,
acolo se cântă tăcerea artificiilor aprinse
in neoliticul dintr-al doilea eden
unde oamenii erau dinaintea timpului,
ceva asemănător cu o efemeridă
trăită cognitiv într-un zbor intuit,
bucăți de cer
ofrandele mireselor semiramidelor
subacvatice, pudoarea reclădirilor din
botezul pietrelor cu sărutul îngerilor statui,
mirii…
acele tâmple care nu aparțin nici măcar
gândului de a porunci să fi adierea unui
nimb deasupra unei picături
de eternitate,
bucăți de cer, insomnii în moartea clinică
a unor ploi ce va să ude cranii de
imponderabilitate colorată…
Să fi avut…
nu știu să fi avut
lătratul câinilor în sânge când mă lătram
stelelor în (de) lăsare,
legam și leg pripoane-n slugi cu visul greu
in așteptare, apoi
cuminte prin pământ le dumicam tributul
fac iar din brazde tot oftând
umbrarul vetrelor din grâu uscat și plămădiți
din vânturi,
să fi avut măcar odată
o talpă cu potcoavă,
aș fi cuprins întregul câmp la asfințit în zare
cu herghelii de roibi croind din maci
oglinzi la brâu flăcăilor încălecați pe-un
roșiatic foc de vară,
tu-mi strigi să fi avut tăcerea mea Orfeu
ce-ți duplică fantasme,
arareori când taci vorbești încărunțind
de dragul unui eu la glezna ta în mers
acrilice orgasme,
ne vom spăla pe mâini
in ceasuri cu cortină
de-aluviuni ce duc în sus trupeasca uniune,
să fi avut un dram de har din îngerul
pieirii, aș fi trăit murind barbar
pe-o cruce de iubire!
Nu știu
Nu știu lumină la sfârșit
și nici arginți plătiți pe dobitoace,
un fluierat candriu după cocoși
ce strigătul și-l subțiază-n zi
după o noapte,
nu știu, nu pot să-mi pun marama frunții
peste tâmplă
cum nu mă pot visa infern adulmecând
prin rai aripa-mi și părinții,
mă rog în piatră de hotar nerisipind otravă
toți șerpii unui strivit calvar
incătușând sisifi în pantă,
nu știu să mă semnez pe ape, nici amfore
să-mi fac din sete
dar pot să calc odată-n veac în necuvinte
continente…
Miez de nucă
Neîntâmplatul ieri din mâinele străin
dar geamăn cu mine,
e ca un stor tras peste un zid
din spatele ferestrei
din pulpa mărului nemușcat din ultima
poveste voi face un braț brațului tău
să mă apuci când n-oi mai fi
cu neființa ta în amândoi
cu pocăință,
stăm ferecați în jadul pietrelor de gând
pe-aceiași paralelă,
un greenwich molecular bate-n potopul
mâinilor întinse
e amiază lungă-n cerc polar
și ochi furioși stau păsări
intr-o strungă,
numărăm gene boltite peste miei
neîntâmplate iesle argăsesc lumini
nepotolite,
din fuga magilor din pâine nedospită
ne luăm drumeagul unor corifei
ce-au adormit cuminți
in miez de nucă !
Altă iarnă
am revăzut cum lepădasem umărul
nins în albia amazoanelor
cu părul despletit pe arce
de lumină,
in locul lui, umil și îndoit ca fierul pe-o seringă
genunchiul Antarctidei
rănit, în colaps
de solstițiu,
troiene fără margini încătușau ochiul
unui tembel,,acum”
Continue reading „Simon JACK: Bucăți de cer (poeme)”
“Beethoven bei uns” este un proiect “Auftakt” realizat pe 14 și 15 decembrie 2019 în întreaga Germanie de Asociația Culturală Beethoven de la Bonn, unde a luat parte și muzicologul român Dr. Corina (Ungureanu) Kiss. În numai două zile acest proiect a cuprins 825 de acțiuni: concerte, lecturi, prelegeri și spectacole. Ca și în urmă cu 250 publicul a avut oportunitatea de a savura muzica lui Beethoven în cercuri mici private acasă, biserici, instituții, centre culturale sau săli de concerte.
Dr. Corina Kiss pianistă, compozitoare și muziciană de excepție, a prezentat la Centrul de formare înaltă din NRW-Neuss trei lucrări cu pian: „Rondo în Si bemol major pentru pian și orchestră”, „Tripul concert op.56 pentru pian, vioară și violoncel”, „Fantesia Corală op. 80 pentru pian, cor și orchestră” și cartea „Unsterbliches Genie der Universalmusik” (Geniul nemuritor al muzicii universale) de Ionel Muntean unde Corina Kiss a scris prefața:
„…Din punct de vedere muzicologic acest Album în care se îmbină în mod armonios Maximafilia cu Istoria Muzicii, pune într-o nouă lumină, lumea compozitorilor și artiștilor care au avut legătură cu procesul componistic și interpretativ a creației lui Beethoven.