Voi așterne aici câteva dintre amintirile celui care a fost inginer, Anghel Dabu, fiu al acestui sat și care, amabil, în ultimul său an de viață, mi-a dat unele informații legate nu numai de sat dar și de unii oameni care au avut un rol pozitiv ori negativ în existența acestuia.
„Așadar, să încep cu domnul director al școlii de pe vremea mea, Marin Stoian, care a fost un reper pentru satul Merișani.
Mulți ani de acum înainte se vor vedea urmele activității sale, lăsate ca un stigmat pe întreaga comună…
Da, a făcut multă politică la acea vreme deși el chiar nu avea nevoie de așa ceva.
El a fost omul care a hotărât îndepărtarea inspectorului Constantin Păsărică, întemeietorul Gimnaziului din Merișani, unde învățau copii din Dobrotești, Didești, Văleni, Beuca, Socetu și chiar din Crâmpoia, această școală fiind poate cea mai mare realizare a comunei Merișani: un gimnaziu într-o comună, la bătaie chiar cu cel din Roșiori de Vede.
De asemenea, domnul Stoian nu a luat atitudine la arestarea părintelui Ungurelu, ba chiar i-a înscenat lui Constantin Păsărică măgăria cu Lucreția lui Spirea Voiculescu.
Tot el a participat la desființarea comunei Merișani și a semnat detașarea lui Păsărică în comuna Didești, ca învățător, pentru ultimii ani de activitate ai acestuia. Ce păcat!
Să fie alungat tocmai din școala înființată de el!
Oare cunoști înscenarea făcută de el inspectorului Păsărică, șeful său, cu vecina ta, Lucreția Voiculescu?
El a fost cel care a adus colectivul în Merișani deși chestiunea asta nu intra în atribuțiile sale.
A asistat la schingiuirea țăranilor care refuzau înscrierea în colectiv. Trist! Ar fi putut intra în istoria comunei nepătat…El era profesor…De ce trebuia să facă politică și să recurgă la forță pentru a-i determina pe săteni să se înscrie în colectiv?
Colegii săi, domnul și doamna Voiculescu, domnul Marinescu, domnul și doamna Toader, Eugenia Păsărică și alții nu au făcut-o.
Știi, ședeau consătenii noștri cu mâinile în păcură ca să nu semneze cererile gata scrise de domnul Stoian.
Dumnealui, venetic, voia să-i îndepărteze pe localnici: Păsărică, Marinescu, Voiculescu…Și a reușit să-i pună cu botul pe labe, în afară de energica Eugenia Păsărică ( învățătoarea mea de mai târziu ).
Om inteligent, domnul Stoian, nu s-a înmormântat în Merișani, alături de doamna Atița, soția lui. Știindu-și păcatele politice, cred că s-a temut.
În ceea ce-l privește pe Ioniță Savu ( unchișorul, fratele tatei ), onoarea satului nostru, deputat în Marea Adunare Națională începând cu anul 1957, el a fost un om politic, nu umbla prin sat să forțeze lumea să între în colectiv. A fost pe front cu Dabu Paraschiv( tatăl lui Anghel ) și cu Turtă, fratele lui Puiu. Săracii! Au făcut două războaie, de la Est la Vest, pe jos, vai de ei! După aproape zece ani de armată și suferințe cumplite au venit acasă, teferi fizic dar cu multe răni sufletești!
Și de-alde Stoian i-au înscris cu forța în colectiv.
Continue reading „Florentina SAVU: Merișani…un sat teleormănean…satul nostru…”