Dr. Augustin OSTACE: Corona Virus (COVID19)

CORONA VIRUS (1)

Am scris în ultima vreme despre poezie, despre filozofie, despre teologie, despre culturi şi civilizaţii, despre terorism şi migraţionism, şi tocmai despre subiectul mondial cel mai fierbinte al ultimilor două luni, teribila epidemie de virus, COVID-19, pornită brusc şi misterios, izbucnită pe neaşteptate în provincia Wuhan–Hue din Vestlandul Chinei, şi cu extindere pe mai multe continente şi în mai multe ţări ale lumii, nu am pomenit nimic…

Să încercam în relatarea prezentă, o primă descriere generală a acestei grave afecţiuni virale cu efecte dramatice în uman, ce se poate transmite în masa umană, primordial pe cale respiratorie, primary upon respiratory pathway…

Deci conceptul de Virus, din latinescul Vira, sau Sanskritul Visam, posibil cea mai mică vietate sau entitate vie a sistemului nostru planetar, der Kleinstelebewesen, ce se poate înmulţi întru patologic, Vehrmehrung, Krankheitserreger, doar prin celule gazdă, Wirtszelle, având un deosebit tropism (atracţie) pentru celulele nervoase, Neurotropism, pentru celulele hepatice, Hepatotropism, pentru celulele limfatice, Adenotropism, sau pentru celulele pulmonare, Pneumotropism, fiind implicate şi în modificări de cod genetic cu patologie oncologică de Oncotropism…

Prezentul Corona Virus, COVID-19, este deci o particulă subcelulară, Subzällular Bestandteile, de la marginea biologicului viu, Grenzbereich der Biologie, având o membrană celulară proteică de înveliş de tip Kapsid sau Capsid, având un singur lanţ de Acid Nucleic, fie DNA, fie RNA (niciodată amândouă), care, în celula gazdă, Hostcell – Wirtszelle, poate produce o reprogramare, Umprogrammierung, a codului genetic a acesteia, producând o sinteză masivă de material virusal, îmbolnăvind (după cele aproximativ 14 zile de incubaţie) brusc organismul gazdă, Lungenentzündungen, cu febră ridicată, transpiraţii masive şi, în nu puţine cazuri, cu exitus…

În condiţiile comunicaţiei intra-mondiale prezente, cu mijloace de transport ultra-rapide, cu turism în masă, cu multiple manifestări culturale şi sportive, riscul îmbolnăvirii în masă este extrem de crescut, cu un Ansteckung-Infection de forţă exponenţială teribilă, producând avalanşe de panică şi nelinişti la scară planetară……

Neavând, până la această oră, un medicament (Vaccin – Immstoff) eficace, prima soluţie la îndemână este izolarea bolnavilor în Quarantäne/Carantină, cerând populaţiei să poarte o mască de protecţie a gurii şi nasului, face-mask, ochelari de protecţie a ochilor google-lens, şi mănuşi de protecţie a mâinilor, Latexfree- handschue…

Întrebarea noastră, şi, consider, nu numai a noastră, este cum de nu există un tratament medical corespunzător prezentei maladii virale (cât şi patologiei virale în general), când se ştie că în medicina mondială şi cercetarea medicală sunt investite zilnic, miliarde şi miliarde de dolari şi euro…

Nu dorim să intrăm într-o polemică de pro şi con, dar lumea medicală mondială (inclusiv cea din România), REFUZĂ CU ÎNCĂPĂŢÂNARE ORICE ALT FEL DE ABORDARE A PATOLOGIILOR UMANE DIFICILE (BOLILOR TUMORALE, BOLILOR VIRALE, BOLILOR DE NEURON MOTOR), SFIDÂND PRACTIC ORICE EXTENSIUNE A PATOLOGIILOR RESPECTIVE!

Am trei facultăţi de medicină cu studii universitare şi postuniversitare în mai multe ţări occidentale, DAR NU SUNT MEMBRU AL NICI UNEI GRUPĂRI, ASOCIAŢII SAU COLEGII DE MEDICI DIN ROMÂNIA!

Am zeci de cărţi de medicină teoretică, de medicină filozofică, de medicină întru cercetare fundamentală, multe publicate pe Amazon KDP şi GooglePlay Books, dar, NU EXISTĂ NICI CEL MAI ELEMENTAR INTERES ÎNTRU ASEMENEA DESCHIDERE ÎNTRU REGÂNDIREA MEDICINII!

Eu, Augustin Ostace, înţeleg cel mai bine, că medicina rămâne baza clinică de tratament al bolilor umane, dar, MEDICINA NU ESTE TOTUL ÎN ABORDĂRILE PATOLOGIILOR DIFICILE!

 

Mă semnez prin adresele mele pe Amazon KDP şi GooglePlay Books, rămânând deloc resemnat la prezenta intolerabilă situaţie…

Amazon KDP: www.amazon.com/Augustin-Ostace

GooglePlay Books: book.google.com – căutare Augustin Ostace

***

CORONA VIRUS (2)

Ieri, Joi, 27 Februarie, 2020, bursele lumii, barometrele economice ale piețelor financiare de la Tokyo la Beijing, de la Seoul la Frankfurt, de la Paris la London şi la New York, s-au înroșit de pierderi imense, imense, imense… Nu puține agenții de presă au reamintit întru pesimism, crash-urile financiare din 1929 sau cele din 2008, cu pierderi de dincolo de numărabil şi rațional…

Continue reading „Dr. Augustin OSTACE: Corona Virus (COVID19)” →

Corneliu NEAGU: Grădinile copilăriei

GRĂDINILE COPILĂRIEI

 

Grădinile copilăriei mele,

rămase-n amintire printre astre,

cu rădăcinile se prind în stele

şi cern fiori din zările albastre.

 

Pe aripile unui dor cuminte

revin acum în fiecare seară

învăluindu-mă pe dinafară

cu ritmurile unei muzici sfinte.

 

Și îngerii din cer mă înconjoară

să mă ridice-n slava lor divină,

să mă îmbăt cu florile de vară

pe care-n suflet le aştept să vină.

 

Revăd în gând copilăria sfântă,

pridvorul de la casa părintească,

și în adâncul meu încep să crească

copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.

 

În legănarea lor defragmentată,

ce se revarsă-n valuri printre stele,

mă văd plutind prin univers deodată,

copil rămas, în visurile mele.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

3 Martie 2020

Daniel MARIAN: Vasile Rodian 360°

(Vasile Rodian – „solitudine la marginea ceţii”,

Ed. Brumar, 2020)

 

              Din priviri răzleţe ne place sau nu ne place, vrem sau nu vrem, mergem sau nu mergem pe limpezimi sau pe întortocheli. Privim din colţuri sau din puncte, ceea ce-i cam acelaşi lucru. Ne mirăm sau nu ne pasă. Vine însă momentul rotund când centrifuga e pornită şi te-ai mutat din balans în circumferinţă. Să ne imaginăm cum într-o poiană stă vântul ca într-un octogon şi aşteaptă să umble.

              De la Jefuirea templului, Reconstituire anarhică, Surâsul potecii ascunse, Babilonia, Sigilii, peceţi, Calendarul nisipului şi al ierbii, Plecarea din muzeu, Criza portretului, porneşte o geometrie variabilă în dorinţe şi în păcate, în iluminări şi în constrângeri. Vasile Rodian este alergătorul de cursă lungă, la care trei decenii fac cât o dimineaţă, un prânz şi o seară.

              De fapt, el se rupe de timp, într-un fel special, hipnotic, delicat şi dureros. Nimic nu şade la locul lui, pentru asta existând variabilitate. Avem de-a face cu deplinătatea formelor contrapusă neinventării lor. Ascuţişul, tăişul se întovărăşesc cu fluidul şi cu enigmaticul.

              În eventualitatea că te-ai plictisit de ritualul zilnic, te tratează fratele Vasile, te faci să nu mai vezi ritual veci. În geometria unei accepţiuni dimpreună cu aceea a disperării, distanţele se contrazic şi se armonizează, devin opace şi devin profunde.

              Dacă până acum puteai întâlni şi chiar te puteai obişnui cu totul despre nimic sau/şi nimicul despre tot, au Continue reading „Daniel MARIAN: Vasile Rodian 360°” →

Ileana VLĂDUȘEL: Martie

 

Martie

 

Martie și pasul lui șontâc

către primăvară! Ciripit,

aerul înmiresmat de iarbă,

cerul înstelat și verde. Caldă,

 

noapte înmuiată în ibric

unde a pus natura praf de vis

și feeric cânt. Întinerit și înmugurit în  ram,

oștean al naturii, vântu-adie calm.

 

Soarele adună între raze

frunzele din fulgii mici și-îi arde.

Caii ierni albi și nărăvași

fug de-al primăverii verde ceas.

 

Înflorind în urma de copită

Printre brațe verzi, albă ispită,

Ghioceii vin și ne răscoală

Înflorind în piept, iar primăvară.

 

Iar pe ramura înmugurită

Se ridică în zori zarvă pestriță.

Peste verdele ce îmbracă viața

Martie sărută dimineața!

————————

Ileana VLĂDUȘEL

3 Martie 2020

Al. Florin ŢENE: Prima monografie “Ion Creangă “. De ce numai după moarte?

 De multe ori mi-am pus întrebarea: de ce scriem monografii și ridicăm statui marilor personalități numai după moarte? Nu ar merita, oare, ca respectiva personalitate, ajunsă la vârsta înțelepților, să se bucure de această recompensă a societății? De ce acest egoism al societății?

Pornind de la aceste întrebări pe care mi-le-am pus, retoric firește, m-am aplecat asupra studiului primei monografii despre Ion Creangă. Alungându-mi din minte întrebările de mai sus, știind că societatea umană este egoistă și ranchinoasă.

Așa cum se stipulează în istoria literară română, în secolul al XIX-lea, aceasta a fost dominată de trei mari personalități din domeniul scrisului: Mihai Eminescu, geniul poeziei naționale, povestitorul Ion Creangă și dramaturgul Ion Luca Caragiale.

Primele decenii ale secolului XX coincide cu apariție unor ediții reprezentative din creația celor trei mari scriitori și a unor contribuții documentare care se referă la biografia acestora. Deși în acea perioadă apăruseră numeroase articole și recenzii despre opera și personalitatea celor trei mari scriitori, nu se poate vorbi încă de adevărate studii critice, care să reliefeze concepția unui autor și calitățile artistice ale operei, într-un cuvânt, personalitatea și originalitatea scriitorului respective

Lucrările de acest gen vor apare abia în perioada dintre cele două războaie.și cu sprijinul Fundației Regale, începând cu studii aprofundate despre viața și opera lui Mihai Eminescu.

O situație particulară, din acest punct de vedere, prezintă Ion Creangă. Cu toate că apăruseră la noi câteva articole sau chiar colecții de documente, în toate provinciile românești, semnate adesea de amator, totuși nu puteau fi citate-la 40 de ani de la urcarea la cer a scriitorului- o monografie Creangă, având la bază principia și metode științifice. În ciuda acestui fapt apare la Paris în 1930 un studio valoros consacrat scriitorului român. Autorul- Jean Boutiere- semna atunci  monografia “La vie et l”oeuvre de Ion Creangă”, tipărită la Librăria universitaire J.Gamber, lucrarea a fost tradusă, apoi, în românește de Constantin Ciopraga și publicată în 1976, la Iași, cu titlul “Viața și opera lui Ion Creangă,” 344 p. O a doua lucrare de același tip- și cea mai importantă până acum- aparține lui George Călinescu, care recunoștea în momentul apariției cărții sale “Ion Creangă” apărută în 1938: ”singura sinteză notabilă era  până acum cea a unui francez. “

Aflând despre acel scriitor francez am căutat să cunosc mai multe despre acesta. Astfel am aflat că Jean Boutiere este un fiu al Provenței. Ca și celebrul Frederic Mistral, prieten cu Alecsandri, s-a născut în sudul însorit al Franței, la Mallemort, aflat între Aries și Aix-en Provence, la 1 noiembrie 1898. După studii la Marsilia și Toilouse, s-a înscris la Sorbona, unde s-a manifestat ca un student silitor și active, având mari profesori în epocă precum Georges Milliardet, Antoine Thomas și Alfred Jeanroy.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Prima monografie “Ion Creangă “. De ce numai după moarte?” →

Dorel SCHOR: Volum de memorii (ziceri)

* Ca să iei un examen trebuie mai întâi să-l dai.
* Nu-i în apele lui… Atunci de ce se bagă în apele altuia?
* Prea cinstitul e suspect…
* Protestați voi și pentru noi, iar data viitoare ne revanșăm.
* Prostia nu justifică insuccesul, dar uneori îl explică.
* Pentru propagandă nu-s necesare cifrele reale, ci cele oficiale.
* Ce mă miră pe mine e faptul că nimeni nu se miră.
* Îmi plac și mercenarii dacă lucrează în agricultură.
* Filantropia este adesea recunoașterea unei vinovății.
* Istoria nu e muzică, dar e interpretabilă.
* Nu spuneți prostii, dacă nu știți. Întâi informați-vă.
* Câte unul îmi explică foarte clar ce am vrut să spun eu (Zoltan Terner).
* Limba este organul de gust al vorbirii.
* S-a inventat și pilotul fără avion.
* Minciuna e furnizată gratuit. Adevărul se plătește.
* Nu poți opri o vacă să se balege pe bulevard, dacă ai dus-o tu acolo.
* Am citit că nici o afirmație a avocaților despre colegii lor nu e adevărată.
* Un volum de memorii ar trebui prefațat de medicul de familie.
* Florile fac grădina, nu gardul din jur.
* Educația e scumpă și nici nu mai rentează.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Eleonora SCHIPOR: Locuri de poveste în prag de Primăvară

          Profesorii de limba și literatura română din raionul Hliboca au avut zilele trecute seminarul practic în problema: „Eficacitatea lecției: proiectarea, desfășurarea și analiza. Metode și tehnologii formative ale educației moral-creștine în cadrul orelor de comunicare și literară”.

            Seminarul a avut loc pe baza CIE Cupca, avându-le ca protagoniste pe profesoarele de limba maternă din școala noastră: Maria Lazurca, Marilena Zâgrea, Lucica Dușceac și Olimpia Bojescu.

            Obiectivele au fost cunoașterea și îmbogățirea valorilor patrimoniului nostru național; Cunoașterea în cauză a locurilor de baștină a unor personalități literare; Dezvoltarea dragostei față de tot ce este frumos și sfânt;

            În cadrul seminarului practic toți profesorii  însoțiți de metodista secției raionale de învățământ Hliboca, d-na Domnica Mihai, au vizitat mai multe locuri importante din România, așa ca muzeul „Ion Creangă” din Humulești, deoarece la 1 martie este și ziua de naștere a „sfătosului bunic”. Pe urmă au vizitat mai multe obiective culturale din județul Neamț: mănăstirile Agapia și Văratec, unde au fost la casa, dar și mormântul Veronicăi Micle, iubita lui Eminescu, cât și muzeele „Alexandru Vlahuță” și „Nicolae Grigorescu”. La întoarcere toți participanții au făcut o scurtă vizită la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” unde au asistat puțin și la slujba de seară și s-au închinat la moaștele Sfântului.

            Peste tot au procurat obiecte de cult, cât și suvenire spre amintire, au făcut poze, iar principalul  au revenit cu impresii de neuitat.

            Sincere mulțumiri aducem doamnei profesoare-metodiste Domnica Mihai, profesoarelor de la CIE Cupca, pentru buna organizare, colegilor pentru susținere și încurajare. Tuturor le dorim succese și realizări depline.

———————————————

Eleonora Schipor

Cristian Em. ȘTEFĂNESCU: Deziluzii (poeme)

INSTINCT DE FURIE

 

furie în degetele căptușite-n piele roasă de lovituri în pereți

nebunie  din praf de meteori uciși într-un impact măreț

ură dezlânată neregulată impasibilă

adâncimi neexplorate încarnate-n firea mea umană

sunt război între clișee un antagonism de sentimente

port în pungile lacrimale otrăvuri și-n iris lumini ucigătoare

consumabile  consumate consumându-mă

n-am suflet l-am ars ucis l-am dezinstalat

fișier corupt de-o generație infectă

consumând dezinfectant

 

mă reneg mă auto reneg și exilez

într-o fâșie a paradisului meu narcoleptic

în care pe-un râu Styx în izvorâre

plutește suav imaginea iubirii

scoasă la o imprimantă veche

pe-o hârtie mucegăită

în care chipul ei s-a deformat

când a plecat de lângă mine

 

răcnesc zbier țip

incantații himere deziluzii

le-adun într-un mare colaps

o explozie de lumină chioară

ce mi-a injectat privirea cu șrapnel de nesomn

în sinea mea însă de ceva timp încoace

oricum mimez  odihna permanentă

 

 

CONFUZII RELIGIOASE

 

coroană de spini poartă lumea mea

iar eu sunt un soare muribund însângerat

o explozie la moartea sufletului

a schimbat atmosfera

respir greu adevăruri greoaie

Continue reading „Cristian Em. ȘTEFĂNESCU: Deziluzii (poeme)” →

Julia Henriette KAKUCS: Primii ghiocei

Mi-e dor de primii ghiocei din grădina amintirilor mele … Prima zi de martie îmi aducea – o dată cu şoapta plină de afecţiune a acestor clopoţei – şi primele semne ale unui anotimp plin de speranţă. Eram încă la vârsta basmelor, când ghioceii, însoţiţi de mărţişoare – fiecare avându-şi povestea şi semnificaţia sa – , mă aşteptau în mâinile tatălui meu, ale prietenilor şi colegilor mei. Le simt încă răcoarea petalelor în palmele mele fierbinţi. Îmi transmiteau umezeala rece a zăpezii.

Citisem, cândva, că Domnul crease zăpada lăsând-o incoloră, dăruindu-i însă libertatea de a-şi alege culoarea. O şansă unică. Zăpada ar fi putut avea veşmântul oricărei flori. Îmi imaginez spectacolul grandios al dansului floral. Închid ochii şi savurez priveliştea. Petale ce strălucesc în toate nuanţele … În adierea zefirului plutesc mii de flori, fără a da atenţie dorinţei zăpezii. Doar ghiocelul, firav, modest şi timid, trece cu paşi înceţi şi nesiguri. Doar el ascultă rugămintea zăpezii şi i-o împlineşte, dăruindu-i propria sa culoare. De atunci este zăpada albă, iar ghiocelul singura floare  ocrotită de ea.

Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta munţii şi văile acoperite de o zăpadă albastră? Primii fulgi ar părea fluturi născuţi din însăşi bolta cerului. Prima pătură aşternută ne-ar aminti talazurile oceanelor… În orice caz, relatările privitoare la zăpada roz până la maroniu, din 11 martie 2010 din Stawropol, ne-au neliniştit. Albul imaculat este frumos. De multe ori întâmplarea face cea mai bună alegere. Înfiorată, ating frăgezimea petalelor. Mi le-ai dăruit tu acum, de 1 Martie. Ce tradiţie frumoasă … Ele trezesc în mine bucuria primăverii. Îmi place să le simt apropierea pe masa mea de lucru, răspândind o aromă dulceagă în vecinătatea lalelelor. Mă întreb dacă ghioceii şi lalelele sunt  înrudite… Noi avem rădăcini comune, dar cum ar fi să avem bulbi comuni? Să păstrăm în noi acea sevă vitală, care ne-ar permite să depăşim perioadele glaciare ale vieţii noastre? Poate că, dacă am avea curajul să ne recunoaştem întotdeauna culoarea părerilor şi a sufletului, am fi mai echilibraţi pe sârma îngustă a vieţii. Limba germană exprimă plastic această necesitate: “Man muss Farbe bekennen”. Tradus mot-à-mot, înseamnă: „trebuie să-ţi recunoşti deschis culoarea, apartenenţa”. Dar unii nu posedă nici o culoare, nu le-a fost dăruită sau nu s-au putut decide pentru una dintre ele. Sunt simple cioburi de sticlă, prin care descoperi părerea altora. Te gândeşti acum şi tu la cristalele transparente ce răspândesc curcubeul? Ele sunt persoanele care ne împodobesc cotidianul, văd alternativele, aspectele multicolore ale vieţii. Refractând, cristalele reuşesc să dezvăluie nuanţele ascunse în spectrul culorii albe.

Privesc petalele ghiocelului, această rochiţă de balet pe scena anotimpului ce se apropie, şi înţeleg că, datorită purităţii ce o emană, a devenit simbolul renaşterii. Renaşterea copiilor alungaţi de acasă, afară, în viscolul unei ierni cumplite, şi care, din bunăvoinţa Cerului, s-au reîntors ca nişte  ghiocei, după cum ne povesteşte o legendă balcanică. Doar în Marea Britanie a ajuns această floare, din pricina culorii sale albe, “floarea morţii” şi nu este adusă niciodată în casă. Curioase sunt asociaţiile născute la privirea gingăşiei …

Vino acum lângă mine. Dăruieşte-ţi pauza căutătorilor pasionaţi de soiuri noi. Catalogul editat de Günter Waldorf prezintă 300 de varietăţi ale ghiocelului.  Am putea să ne uităm împreună la aceste mici bijuterii. Alegeţi un măr. Continue reading „Julia Henriette KAKUCS: Primii ghiocei” →

Melania RUSU CARAGIOIU: Mesaje de mărțișor

HAIKU  ADUCE  ȘI  GHIOCEI…

 

Ghiocel galant,

(Glanthus nyvallis)

Cum de ai ieșit din neant,

Pe un sol glisant?

 

Zboară iar prin crâng

Clinchet fin de cling, cling, ding,

Solie: „Nămeți se sting” !

 

Din neua albă

A ieșit un clopoțel,

În cușmă și cojocel!

 

Ning azi pe pământ

Clopoței de albă nea:

Pentru ,,Ziua ta!”

 

Ninge pe pământ,

Prin cristal de beteală,

Zeea vernală.

 

Veniți, păsări dragi,

Nu vreau să stau singur sub fagi,

Pe foi veștede de fragi…

 

Furia iernii

A trecut vijelios

Și i-a dat planul pe dos !

 

Un sol mititel

Arborând un clopoțel

Pe al dorului castel

 

***

SONET   CU   GHIOCEI

 

Trec zilele zburând din calendar,

Banal joc de cuvinte mă-mpresoară,

În juru-mi doar comune rime zboară;

Și filele le-am rupt, dar e-n zadar…

 

Continue reading „Melania RUSU CARAGIOIU: Mesaje de mărțișor” →