Etichetă: Deea STATE

Deea STATE: Scriu cu sufletul

SCRIU CU SUFLETUL

 

Credeam că sunt o fântână, aparent secată,
Și am adunat în mine picuri căzuți din norii de pe cerul vieții,
Ce au sădit în mine dorința și plăcerea de a scrie.
Razele de soare au înflorit cuvintele
Și încet-încet am început să mă exprim, să mă descopăr.
Am scuturat norii cenușii, am cules amintiri fugare,
Am surprins momente inedite și am ascuns
Bucuria și durerea în cuvinte,
Care au țâșnit din suflet și sper să se așeze
În sufletele cititorilor.
O fărâmă din sufletul meu se așterne în pagini închise,
Cuvintele mă invadează și parcă scriu singure.
Scriu simplu, cu sufletul, fără cuvinte complicate,
Adun sfaturi și critici, mă bucur de oamenii frumoși,
Care citesc dincolo de cuvinte
Și continui să scriu simțind scânteia inspirației,
Din care ies cuvinte, se transformă în izvor
Și umple fântâna sufletului meu.

 

Din volumul Elixir pentru suflet/ Elixir pour l ‘âme, Editura Fast Editing, 2019

––––––––

Deea STATE

 

Revista Logos&Agape

4 martie 2020

Deea STATE: Mărturisiri lirice

Doamne, coboară-Ți ochii către mine

 

Doamne, coboară-Ți ochii către mine,

Luminează-mi mintea,

Nu lăsa ca buzele mele minciuni să grăiască.

Și fie-Ți milă de mine, care cu gândul,

Cuvântul sau cu fapta așa mult am păcătuit.

 

Când sunt în deznădejde și necaz,

Întoarce-Ți fața către mine,

Adu-mi pace și alinare.

Obrazul plans, Tu mângâie-l,

Asemenea sufletului meu, care-i în paza Ta.

 

Când mă vezi slabit de puteri,

Oferă-mi sprjin să nu cad,

Fii alături de mine, în lupta cu viața

Căci fără Tine drumul-i greu,

Iar cu Tine alături nimic nu mă poate doborî.

 

Ascultă Doamne a mea rugă,

Și coboară-ți ochii către mine,

Nu mă lăsa să mă abat pe căi străine,

Fii scutul meu de apărare

Și pentru tot, TU dă-mi iertare.

 

Doamne, coboară-Ți ochii pe Pământ

Înlătură răutatea, invidia care sălășluiește în noi,

Iartă-ne, ajută-ne să fim mai buni,

Înmulțește dragostea în inimile noastre,

Să fim vrednici de a ajunge la Tine.

 

Slavă ție Doamne, pentru grija Ta,

Pentru clipele luminoase ale vieții,

Pentru fericirea de a trăi,

Pentru bucuriile zilnice,

Pentru tot și pentru toate.

 

Amin!

 

 

Monolog pentru el…

(pentru bunicul meu, care nu se mai află printre noi)

 

Toamna asta-i mai tristă fără tine,

Ploaie de frunze la picioare

Mi se așterne, ca un covor arămiu,

Pe care pășesc, delectându-mi privirea.

Coboară o clipă din ceruri

Și strânge-mă-n brațe.

Șoptește-mi ceva ușor,

Atât de ușor…

Încât să audă doar sufletul

Scăldat în ploaia melancoliei de toamnă.

Leagănă-mi dorul mut,

Pe simfonia frunzelor uscate,

Iar eu, voi lăsa să danseze doar lacrimile,

Ce-ți fredonează amintirea!

 

 

Din ruinele vietii mele

 

Din ruinele vieții mele răsar amintiri filă de filă,

Ce-mi tulbură liniștea și mă trimit în trecut.

Sunt sentimente păstrate în taină, trăite profund,

Mărturisiri sincere unor pagini goale, dornice de a fi

Martorele unor cuvinte pornite din suflet,

Șlefuite din condei și prăfuite de timp…

Admir ruinele vieții mele și râd isteric înghițind tăcerea,

Apoi dispar fantomatic deschizând cartea.

Continue reading „Deea STATE: Mărturisiri lirice” →