În 1916, din cauza Marelui Război, Viața Românească își încetase temporar apariția. Colaboratorii și redactorii, o parte din ei, luptau pe front, dar nutreau speranța reapariției acestei mari reviste de prestigiu, după terminarea războiului. Din păcate, din cauza lipsei resurselor bănești, revista a apărut câțiva ani mai târziu, mai precis în anul 1920. Însă, pentru scurt timp a fost tipărit la Iași ziarul Momentul unde George Topârceanu a publicat poezia De profundis. Ziarul era condus de Garabet Ibrăileanu și Mihai Sevastos.

            Ca urmare dorinței promovării culturii, apare la Iași în februarie 1919 săptămânalul Însemnări literare, având ca redactori pe Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, revistă ce continua ideile Vieții românești. Noua publicație manifestă interes pentru fenomenul național și universal.Orientarea revistei este expusă chiar în primul număr: “Însemnări literare va fi o publicație independentă de orice curent politic, consacrându-se exclusiv literaturii și chestiunilor în legătură cu viața artistică și culturală. Va publica nuvele, amintiri, impresii, poezii, articole de critică literară, versuri și schițe umoristice etc, semnate de cei mai de seamă scriitori ai literaturii noastre. Însemnări literare ve ține pe cititori în curent cu mișcarea literară din țară și străinătate, va trece în revistă toate manifestările de ordin cultural și artistic și acele descoperiri științifice care pot prezenta interes.“

            Majoritatea colaboratorilor erau cei de la Viața Românească, avândul în frunte pe Garabet Ibrăileanu, care era și în redacția acestei publicații sufletul acesteia, desfășurând o activitate multilaterală de îndrumător, critic și istoric literar, semnând cu mai multe pseudonime materialele din revistă, precum C, Vraja, sau cu inițialele C,V. și I.L.Prin activitatea lui a descoperit multe talente, polemizând cu alții pe teme literare. Alături de numeroase cronici literare, chiar în primul număr publică cronica la volumul Ape adânci de Hortensia Papadag Bengescu, talent descoperit mai înainte la Viața Românească. Garabet Ibrăileanu semnează articole, note și comentarii în cadrul rubricii Săptămâna, un fel de Miscellanea, care scriau și Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Demostene Botez, acesta semna comentarii și polemici.

            Garabet Ibrăileanu era preocupat de dezvoltarea literaturii de după Marele Război, trage numeroase concluzii valoroase. Semnificative sunt, în această privință, articolele și studiile: “Literatura de mâine “, în numărul 1, “Literatura momentului, “în nr.4, “ Literatura viitorului“ în nr.28, “ și “ Literatura de azi“ în nr.30. În aceste aricole critical lua în considerație o serie de problem esențiale pentru dezvoltarea literaturii române. Pe linia lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ibrăileanu considera că “istoria literară trebuie pusă în paralel cu istoria politică “, deoarece literatura “e cu totul în funcțiune de societate. “ După război, cu toate că se vorbea de o “secetă literară’ însă realitatea era cu totul alta.Ibrăileanu cerea, având în vedere de tradițiile prozei românești, dezvoltarea “unui gen litarar, care este însă ca și inexistent- romanul social, plin de probleme și documente omenești. “.Influența venea dinspre literatura franceză, în special de la operele lui Emil Zola. Dar și dinspre Balzac cu a sa Comedie umană –frescă de 50 de ani a societății franceze-, critical scria:”am avut încercări de roman psihologic și istoric, dar nu am avut romanul balzacian. Acum cu peste o sută de ani de literatură beletristică, vom avea romanul mare social “. Romanul pe care îl preconize Ibrăileanu se va dezvolta în proza dintre cele două războaie mondiale prin contribuția unor autori ca Miahil Sadoveanu, Liviu Rebreanu, chiar în anul următor apare la Iași romanul Ion, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu, H.P. Bengescu, G. Călinescu, Mateiu Caragiale, Gala Galaction, I. Agârbiceanu.

            Sunt publicate articole, precum Literatura pentru popor în nr.10, Cărți pentru popor, în nr. 13, și Periodice pentru popor în nr.15, acestea demonstrau că un ziar românesc “ar trebui să dea cititorului de la țară literatură și știință. Ar trebui să-i dea apoi îndrumări pentru viața practică, cunoștință în privința legislației țării și a vieții politice din țară și străinătate. “

      Precum făcea altădată Contemporanul, prin articolele semnate de Sofia Nădejde, Însemnări literare punea problema emancipării femeii și a reflectării ei în literatură, ca în articolele scrise de Garabet Ibrăileanu, care era un feminist convins, astfel acesta publică Literatura și femeia, Femeia în literatura română în nr.24, și Femeile în literatureă în nr.26.

          Tot lui Garabet Ibrăileanu i se datoresc și câteva succinte comentarii cu privire la unii scriitori români și străini. În numărul 18, el semnează articolul V. Alecsandri- 100 de ani de la nașterea sa, în care explică importanța acestuia pentru literatura națională.

          La 30 de ani de la moartea lui Eminescu, autorul Spiritului critic publică studiul de sinteză Mihai Eminescu , în nr.19 în care evidențiază că “Luceafărul “poeziei românești este “tot așa de nou și de actual, ca și acum 30 de ani…, unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea.” “ În succinte caracterizări, revista are în vedere pe : C. Hogaș, mort în 1917, despre care Garabet Ibrăileanu îi scria lui George Topârceanu că era “însăși natura “, Charles Dickens, “un scriitor mare și un revoluționar “, J. Bart, H.Ibsen, Brătescu-Voinești, “un povestitor minunat “, Baudelaire, Ovidiu, și Vlahuță”care n-a fost niciodată străin de preocupările vremii.“ Ibrăileanu studiază originea lui Continue reading „Al. Florin ŢENE: În perioada interbelică la Iași răsăreau revistele literare și mai ales scriitorii și jurnaliștii ca ciupercile după ploaie” →