DREAPTĂ SOCOTEALĂ
Cerșetor la porți de Raiuri milă cer, dat și iertare,
Pentru toate cât făcut-am pe lumeasca mea cărare,
Ca să pot de-acum a trece pentru lunga-mi veșnicie
În Grădina de poveste, ce-o visez din cea pruncie.
Spun să știe toți că fost-am hoț de inimi tinerele
Și furat-am la săruturi fără număr de la ele,
Și promis-am câte-n stele în a mele jurăminte,
Sub o lună-ascunsă-n nouri, din cea gură-mi care minte.
Am iubit din plin femeia, într-u toate virtuoasă
Și frumoasă și deșteaptă, mincinoasă, păcătoasă,
Ca mai toți, am fost nebunul nesătul de cea iubire
Și am ars, la fel ca ele, în extaz și-n pătimire.
Și-apoi încă, nu tu Doamne, poruncit-ai cu-a Ta gură
Să iubim pe lumea asta, scris lăsat-ai și-n Scripură,
D-apoi eu, creștin ca lumea, asta dară am făcut,
Recunosc în fața lumii, că atât, doar am putut.
Vreau să cred, că toate astea, nu s-or socoti păcate,
Ci-ascultare preasmerită de porunci din cer lăsate,
De mi-i dreaptă socoteala, nu-s bătut de sfânta soartă
Și-atunci eu, cel vrednicitul, ce mai caut la-stă poartă ?
02.03.2020
ACUM, VENITĂ-I ZIUA
Tristețe e în ziua ce-abia a început,
Că molima se-ntinde și-n ea a încăput
Pământul tot de-acuma și bietul omenesc,
Ce rugi înalță iară, cu ochii spre ceresc.
Te-am supărat Hristoase, că multe ți-am făcut,
Ce n-ar fi fost le facem, ce Tu nicicum n-ai vrut,
N-am ascultat de vorba-Ți și pilda ce ne-ai dat
Și prea adânc căzut-am nevolnici în păcat.
Am vrut ce-l Rai din ceruri aicea să-l avem,
Cu tot și cele toate ce încă noi le vrem
Și ca hârciogii încă am adunat de toate,
Pământuri, bani, putere și ne-am făcut palate.
Am învățat cu toții să folosim minciuna,
Trădarea, lașitate, în zi de zi într-una,
Uitat-am de iubire, de sfânta cea iertare
Cum Tu ne îndemnat-ai mereu cu-a ta purtare.
Tot nesătui rămas-am și, veșnic râvnitori
Suntem din cea născare, iar Ție-n veci datori,
Ne-ai tot iertat o vreme crezând că ne-ndreptăm
Și Ție ascultare de-apururi o să-ți dăm.
Ne-ai spus mereu de-o vreme, că vine ziua-n care
N-o să mai rabzi nimica și-i da la fiecare
Pedeapsă după merit, să țină veșnic minte
Că spusa Ta e lege, cum fost-a și-nainte.
*
Acum, venită-i ziua, după a mea socoată,
Să știm că lumea toată o fi la judecată,
Îmi rabdă dar pedeapsa și-nvață de la mine
Că Domnul, de când lume-i, a vrut ne fie bine.
Speranța Lui noi încă, mereu am înșelat-o,
Că după capul nostru, cum tot am vrut am dat-o,
Acum, în disperare, cerșim un dram iertare,
Dar pân-acum, de veacuri, ce tot făcut-am oare?
03.03.2020
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Martie 2020