AUTOPORTRET
Mă văd mereu cum eram odinioară
Pe ulicioare zburdând din zori în seară.
Acum privesc în urmă cu nostalgie-
-Unde ești tu, minunată copilărie?
Troiene grele ne-au cuprins
Anii s-au scurs pe nesimțite,
Lumina din mine alunecă iute
Stele cu sclipiri în urme de ciute.
Respiră frunzele prin raze de lună,
Cuvântul meu devine mut ca o alună.
N-am stare, mă-împiedic, gândesc uneori
La timpul trecut ce mi-a dat fiori
De dragoste, dor, întâietate și chin
Pe plaiuri natale cu înscris destin.
Sunt eu, sunt aceeași cu gândul curat
Ancorat în stele, în înalt, în preaînalt-
Nimic din nimic să răsară apoi
Ființă, cuvânt, joacă, și soare și ploi.
Ah! Doamne, adu-mi-i înapoi
Anii ce fost-au mai buni decât noi!
VAL PRIN NOURI/ INIMĂ PICTATĂ CU
LEBEDE ȘI CRINI
Val de ploaie se revarsă peste vesela natură
Cuib de lebădă s-ascunde unde roșu e pe undă,
Albul crin doarme în plăpumi de pământ-
Valul vieții iar se scurge în nori de ploaie aburind.
Vom trăi ca cedrul opt sute de ani
Fiecare celulă din corpul meu-
Este iubită de Dumnezeu-
Roșu aprins pe val e inima mea-
Mi s-a deschis o poartă prin nourii de crini
Albi de dor pentru Maica noastră-a tuturor.
Lângă un melc-înlăcrimatul crin
Ascultă al vremii roșu declin.
Șeic a fost totul, este, va fi
Tenebrele nopții la un joc de copii
Rugăciunea coboară din minte în inimă
Valul ne poartă spre mal sau spre larg
Norii ne îndeamnă la speranță,
Un punct în Univers e Pământul.
Ceață lăptoasă, corp de lumină
Pe muntele înalt te uiți în jos
Inimă, crin, dor, lebădă și nor
Toate sunt legate-n zborul lor.
Te-închini la ele-lucruri mărunte
Iar tu te înalți la fel precum un munte.
Fire de lumină ca niște lanțuri ADN.
Lumina solară e viața
Alb de lebădă, roșu de crin-valul vieții
Unii se ard, alții învață
Mesaj de dincolo de cuvinte
Dumnezeu cel Bun și Sfânt
Ne-a dăruit acest pământ
Noi datorie sfântă avem
Să-l apărăm când e la greu.
Acum românii vin la noi, acasă,
Mânați de boli și de nevoi.
Suntem nimic pe pământ
Alb de crin, nori de ploaie
Sclipiri de dor, lebede pe val
Lumină lină, alb imaculat în castană
Pictură în bob de orez, rouă în vânt,
Sclipire-n soare, cutia Pandorei închisă,
Până la sfârșit, speranța nu moare!
———————————–
Prof. Olimpia MUREȘAN,
L.S.R. – Maramureș
–