Note de lector
Binecunoscuta scriitoare arădeană Voichița Tulcan Macovei a publicat în anul 2019, la Editura Napoca Star din Cluj, sub titlul ”ATITUDINI LITERARE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI”, o importantă și incitantă antologie literară de studii, articole, foiletoane, eseuri și critică literară scrise de scriitorul clujean ALEXANDRU FOLRIN ȚENE.
Alexandru Florin Țene este fondatorul Ligii Naționale a Scriitorilor, pe care o cârmuiește din anul 2006, o ligă cu peste 500 de scriitori din toate generațiile, de la tineri și foarte tineri, până la veterani în ale scrisului, precum este și dumnealui, născut în timpul celui de Al doilea Război Mondial. A debutat cu poezie în 1959 în revista Tribuna, pe când era elev în cls a a XI-a, iar editorial în anul 1974 cu volumul de versuri ”Ochi deschis”, editura Litera din București. În 1979 îi apare cel de al doilea volum de versuri ”Fuga statuilor”, tot la editura Litera din București și este tradus în limbile sârbă, engleză, rusă, spaniolă, italiană, albaneză, franceză. Este anchetat de securitate împreună cu soția, poeta Titina Nica-Țene, pentru o scrisoare adresată revistei ”Flacăra” în care demască înfometarea poporului român de către dictatorul Ceaușescu. Va fi exclus din Uniunea Scriitorilor din România, întrucât a publicat un articol într-un ziar din Valea Jiului în care a arătat că o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu Securitatea comunistă, bazându-se, ca participant activ la Revoluția din Decembrie 1989, pe documente găsite în sediul Comitetului județean Cluj al PCR. Ca urmare acestui fapt, conducerea Filialei l-a exclus din Uniunea Scriitorilor, înscenându-i un plagiat. Mai subliniem că în februarie 2010 propune Patriarhiei Române a Bisericii Ortodoxe Române sanctificarea Poetului Național, MIHAI EMINESCU, iar din iulie 2011 este membru corespondent al Academiei Americane Române de Știință și Artă.
Opera acestui harnic și talentat scriitor este, de asemenea, impresionantă, peste 70 de volume publicate de poezie, proză, dramaturgie, critică literară, articole, foiletoane și peste 3000 de articole și eseuri literare și filosofice.
Cu mult curaj și profesionalism, scriitoarea arădeană Voichița Tulcan Macovei s-a angajat (și a reușit în mod exemplar) să alcătuiască o antologie polivalentă din creația publicistică a domnului Alexandru Florin Țene din ultimii 20 de ani post-decembriști, respectiv 1998 – 2018, scoțând în evidență ideologia literară specială și gândirea critică a acestui scriitor român.
După un scurt ”Argument”, antologia se deschide cu un ”Studiu introductiv”, care de fapt este un compendiu esențializat al vieții și activității literare a acestui important scriitor în varii domenii literare și eseistice românești. În acest compendiu existențial și creativ, ne-a atras atenția în mod cu totul aparte MANIFESTUL ÎN CADRUL CENTENARULUI (Confluențe Literare 2018) prin care scriitorul atrage atenția istoricilor literari ”indiferent care sunt ei, asupra faptului că au așezat împreună, în aceleași ”coli de aur” ale creației românești, scriitori duplicitari și ipocriți, alături de nume care s-au sacrificat pentru creația literară și pentru onoarea literaturii române”. Manifestul scriitorului, cum era de așteptat, într-o societate excesiv de diferențiată, de stratificată, a avut un ecou divers, pro și contra, acuzațiile autorului fie nu au fost luate în considerație, fie s-au estompat în fața responsabililor culturii române contemporane. Manifestul este străbătut de două dimensiuni (caracteristici) esențiale ale scriitorului, de ”Vulcanism” și ”spirit neliniștit” la care, autoarea antologiei, mai subliniază sinceritatea și respectul față de frumosul natural, precum și iubirea de țară și neam, ultima reprezentând ”axa întregii sale creații”.
O altă dimensiune creatoare a scriitorului Al. Fl. Țene antologat este – subliniază Voichița Tulcan Macovei – de a reînvia chipuri importante, ale unor scriitori marcanți ai Istoriei Literaturii Române, revalorificând, în același timp, arta lor de a crea. În acest sens sunt cunoscute romanele despre Gib Mihăiescu, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, iar mai recent, Radu Gyr, care redau viața și activitatea acestora sub forma unor povești.
În cadrul antologiei este relevată, în cele 13 capitole care însumează peste 300 de pagini, polivalența scriitorului, ca poet, romancier, nuvelist, dramaturg, ori critic literar, foiletonist și eseist, unde, în capitolul I (Frământări în anul Centenarului) arată vinovăția criticilor și istoricilor literari care și în prezent promovează ”operele” scriitorilor ce au scris în spiritul realismului socialist, Continue reading „Emil ȘIMĂNDAN: Alexandru Florin Țene – Atitudini literare la începutul secolului XXI”
Recent, am avut plăcuta surpriză să citesc două cărți de același autor; Titina Nica-Țene, care deopotrivă, este și poetă și prozatoare. Cărțile se numesc; Scaunul Harului, editată în anul 2009 și Viața ca o punte, editată în anul 2011. Ambele au aceiași editură; „Semănătorul” – Editura online.
Beethoven a plecat spre Viena, pentru prima dată, în martie 1787, în speranţa de a studia alături de Wolfgang Amadeus Mozart. Din nefericire pentru tânărul Beethoven, după numai două săptămâni de şedere în capitala austriacă, a aflat că mama lui era grav bolnavă şi, prin urmare, a fost forţat să se întoarcă acasă. Aceasta a murit la scurt timp, iar tatăl său a căzut şi mai adânc în patima beţiei. Drept urmare, Beethoven a devenit responsabil pentru îngrijirea celor doi fraţi mai mici, fiind obligat astfel să-şi petreacă următorii cinci ani în Bonn.
Nu toate biografiile scrise de Tatiana Niculescu sunt reuşite. Cea despre viaţa lui Arsenie Boca musteşte de ideologica propagandă futilă a vremurilor noastre. Totuşi, în recenta carte publicată, de fapt o isagogie, Tatiana Niculescu îşi recapătă echilibru intelectual şi ne oferă o biografie sentimentală a filosofului Nae Ionescu, acest teolog mefistofelic reprodus în pictura iadului într-o biserică ortodoxă de către patriarhul Miron Cristea – „Seducătorul domn Nae. Viaţa lui Nae Ionescu” (Ed. Humanitas). Nae Ionescu a fost un profesor şi filosof complicat şi complex, care a creat şcoala trăirismului sau existenţialismului interbelic, de la care şi-au tras sevele telurice un Cioran, Eliade, Noica sau Mircea Vulcănescu. Să scrii despre brăileanul Nae Ionescu nu este uşor. „Spre sfârșitul secolului XIX, în 1890, anul nașterii lui Nae Ionescu, se spunea despre Brăila că e cel mai cosmopolit și mai prosper oraș al țării.” Personajul s-a dublat mefistofelic sub fascinaţia faustiană a lui Goehte. Născut dintr-o familie săracă şi rămas de foarte tânăr orfan, Nae Ionescu şi-a direcţionat inteligenţa sclipitoare spre o ambiţie de a parveni în marea cultură şi în elitele societăţii. Cu o studenţie sub semnul modestiei materiale, dar atins de marea cultură germană Nae Ionescu sprijinit de C. Rădulescu Motru obţine o bursă în Germania, la Göttingen. Aici învaţă cu sârguinţă, dar nu este neapărat sclipitor. Caracterul sentimental i se oţeleşte în dragostea pentru Elena Margareta, o fată dintr-o familie distinsă, care refuză alianţa cu un scăpătat. Elena Margareta fuge de acasă şi i se dăruieşte ca logodnică lui „Domn Nae”, care după un periplu complicat sentimental prin Germania belică, prin lagăre şi restrişti, se căsătoresc ortodox. Prin căsătorie, Nae Ionescu devine un mic moşier, chiar dacă mai mult sentimental, ridicându-se în scara socială. Nae Ionescu devine un admirator al culturii germane, dar şi un reprezentant al firmelor din Republica de la Weimar sau Reich în România, situaţie care îi aduce bani şi un Mercedes. El înţelege repede că politica şi femeile din înalta societate îl pot duce pe culmile succesului în Bucureşti. Se reîntoarce în ţară, unde devine profesor la Mănăstirea Dealu. Sub influenţa unui autor englez impune cercetăşia la tinerii aleşi pentru a urma acest liceu al viitoarelor elite româneşti. Din carte aflăm o informaţie interesantă. Nae Ionescu i-a fost profesor de liceu lui Corneliu Zelea Codreanu, viitorul căpitan al Mişcării Legionare. Poate de la Nae, liderul Legiunii să fi învăţat metodele cercetăşiei care le-a aplicat în cuiburi? Ajuns profesor la facultatea de Litere din Bucureşti, Nae Ionescu devine idolul noii generaţii naţionaliste din România. El a folosit maieutica, metoda socratică de a fascina auditoriul tânăr. Era spontan şi teatral la cursuri. Unii îl acuzau că îl preda pe Oswald Spengler ad litteram.