Referindu-ne la starea societății basarabene de astăzi probabil ar fi prea naiv să spunem că aceasta se dărâmă cu pași rapizi sau că aceasta se sufocă sau că duce lipsă de oxigen, cât și multe alte constatări. Într-adevăr, ar fi prea naiv să ne exprimăm în asemenea forme pentru că această societate este deja distrusă până în talpă din toate punctele de vedere, iar existența și speranțele românilor basarabeni sunt din greu afectate. Pe această bucată de pământ ziua se naște din neajunsuri materiale și financiare, nedreptăți sociale, minciuni, hoții, șarlatanii, lipsă de lumină viabilă, iar întunericul nopții când se lasă deasupra acestui popor provoacă numai teamă și neîncredere pentru ziua de mâine. E ceva ieșit din comun, o situație socială nespus de tragică care înspăimântă și dărâmă totul de sub picioare, dărâmă prezentul plin de incertitudini ce pune doar întrebări fără de răspunsuri. În asemenea condiții omul basarabean există deja de trei decenii, la bază având independența mult dorită, obținută cu mult greu după un regim totalitar care a durat mai mult de jumătate de secol. În toți acești ani de independență statală au persistat dezamăgiri enorme pentru poporul român basarabean, nemaivorbind de criza economică, socială și politică care din an în an devine tot mai gravă și tot mai nocivă. În mod aparte, în ultimii zece ani situația s-a dovedit a fi cea mai catastrofală, identitatea clasei politice și a actorilor guvernamentali dovedindu-se a fi una teribilă ce s-a impus numai prin falsitate, escrocherie, infracțiuni financiare etc., din respectivele sărăcia și nedreptatea socială evoluând către limite de neconceput. Prin lipsa de transparență și haos social de-a lungul anilor s-a creat o situație fără precedent, exodul masiv al populației fiind calea cea mai sigură pentru supraviețuire. Astfel, fenomenul exodului în masă sau a migrației în afara țării a pus stăpânire pe omul societății basarabene, în consecință, țara rămânând cu o descreștere esențială a populației. Conform sondajelor de ultima oră, societatea moldavă se plasează în primele locuri în lume cu o rată foarte joasă de extindere a populației. Pe când dezvoltarea economică și nivelul sărăciei din cadrul țării există sub un aspect greu de soluționat, rezultatul fiind dominat de stagnarea aproape integrală a activităților industriale (ne referim la industrie ca ramură a producției materiale și a economiei naționale care cuprinde întreaga gamă de întreprinderi precum uzine, fabrici etc.), de dezechilibrul neglijabil în domeniul de asigurări și protecție socială a populației, de prezența redusă a exporturilor, accesul restrâns al activităților în businessul mic şi mijlociu etc. – crahul economic în mod realist fiind prezent în toate sferele productive și neproductive, iar sărăcia socială fiind o componentă extraordinar de tristă atât la nivel european (ultimul loc în Europa), cât și mondial (Banca Mondială marcând-o cu „indice multidimensional al sărăciei”). Corespunzător, nivelul de trai al populației este la limita și sub limita sărăciei absolute, preocuparea de bază fiind supraviețuirea. Ca urmare, componentele crizei sociale, economice, politice, inflaționiste, șomaj etc., subminează continuu instabilitatea societății basarabene.

După trei decenii de independență statală societatea moldavă nu a reușit nicidecum să cultive practicile țărilor dezvoltate în domeniul economic, politic, de administrare socială, de investitor, de întreprinzător; de evoluare a activităților comerciale, industriale, financiare; de implementare a unui sistem normativ și legislativ corespunzător, astfel întregul proces de tranziție la economia de piață rămânând la început de cale și, în același timp, fiind o grea povară pe spatele poporului. Întreaga gamă a reformelor social-economice sunt determinate în continuare de absența și insuficiența unor strategii adecvate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; în mod aparte, de lipsa unei strategii care ar stimula integrarea societății moldave în modelul economic european, de lipsa unor elemente adecvate în sistemul fiscal și monetar, de lipsa unor criterii corespunzătoare în stimularea și promovarea antreprenoriatului, de lipsa unor indicatori sănătoși în menținerea echilibrului micro și macroeconomic în cadrul țării; nu se acordă o atenție și retribuție cuvenită sferei învățământului, în mod aparte, sistemului academic și universitar – sisteme care ar putea să contribuie benefic la elaborarea și implementarea în practică a studiilor și politicilor economice corespunzătoare. Prin lipsa unor relații umane dintre societatea civilă și stat nu se ține cont de gravitatea situației existente și de realitatea prin care există societatea. O componentă nespus de gravă este sistemul politic existent care se răsfrânge foarte negativ asupra tuturor domeniilor de activitate social-economică. Sistemul politic existent este construit pe bază de interese personale și de grup, în cele din urmă reglând și deținând monopolul în toate ramurile economiei naționale și vieții sociale. Disproporția dintre cei bogați și cei săraci este impresionantă, mai ales în sectorul rural unde persoanele cu vârstă înaintată-bătrânii, copiii, dar și majoritatea populației se regăsește constant într-o stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare zilnice și insuficienței de calorii necesare organismului uman. Din aceste motive, cauza fiind subnutriția și stările zilnice de suferință morală/materială/socială etc., se dezvoltă cu pași rapizi la un nivel destul de ridicat numărul persoanelor cu nevoi speciale, cu patologii greu de recuperat (boli ale sistemului nervos, afecțiuni cardiace, tumori, ansietate etc) care, evident, duc la mortalitate prematură, spre exemplu, mortalitatea infantilă fiind de 9,7 la o mie nou născuți, pe când media în UE fiind de 3,6 la o mie născuți în anul 2016. De aici are loc și procesul de îmbătrânire al populației (în plan mondial fiind pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament), proces care este cu mult mai ridicat în raport cu țările dezvoltate, speranța de viață în Moldova fiind de 71,4 ani – cea mai mică rată din Europa. De menționat, conform statisticilor cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile urbane. Dependent de organizarea socială, economică și politică ineficientă, omul din societatea basarabeană este constrâns să existe în asemenea condiții vulnerabile de viață, acceptând condiționat situația existentă, suportând și tolerând toate nedreptățile și inegalitățile sociale – sărăcia extremă, minciuna și escrocheria la limite halucinante, formalismul și ipocrizia clasei politice și de guvernare, etc., în rezultat promovându-se în societate procesul de involuție umană, dezvoltarea umană fiind componenta care stagnează continuu (Moldova fiind pe locul 112 din 189 state în clasamentul mondial). Sărăcia socială, ca factor ce determină lipsa mijloacelor materiale și financiare necesare în existența individului, a contribuit enorm la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducându-se considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Ca urmare, totul reducându-se la un nivel de trai foarte scăzut al populației, cel mai jos nivel de trai din Europa, cauzele majore fiind prezente prin administrarea ineficientă a societății; sistemul politic nespus de fragil, instabil și corupt; asistența sanitară și socială de o calitate inferioară, mediul social nemaipomenit de beteag care denotă doar orientare greșită în dezvoltarea umană – mediu social bazat constant pe stări de stres, neîncredere în clasa politică și de guvernare etc.

Continue reading „Galina MARTEA: Societatea fără substanță vitală” →