Provocare…
Dansăm de astăzi, deci, iubite!
În ritm de vals, adagio şi tango.
Dansăm cu florile pe câmpuri,
Dansăm, cu sufletele azi ne bucurăm.
Şi fluturii ne țin din aripi ritmul,
Şi- avem ciulinii pajii iscusiți.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Tu voievod, eu o domniță cu suspin.
În dansul meu, am împletit cununa
Din anii tinereții ce-au trecut.
Abia acum ne ştim spune pe nume,
Când pe la tâmple, arginții ni s- au prins.
Mă- ncurc în rochia-mi seculară…
Picioarele-mi parcă plutesc.
Văzduhul tot ne spune legea dansului sălbatic,
Ne strigă păsările cerului domnesc.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Pădurile îs înverzite şi foşnesc.
Ne strigă animalele-ngrozite,
De teamă, dansul, eu, să nu- l greşesc.
Mă ții de mână stâns.
Mă doare!
Şi degetele,
Unele într-altele ni s- au sudat.
Dansăm cu piruete, scăpați din închisoare,
Dansăm, pâna ce amețiți picăm în pat.
În patul dulce-al înserării,
Cu frunze de caşmir ne învelim.
Şi stăm uniți ca Soarele şi Luna.
După ce dansu-l consumăm…..
Ne mai privim?
Şi noi
Şi noi am fost odată tineri!
Şi noi, purtam tricouri, adidaşi şi rucsac!
Şi noi, băteam – timid, cu pumnu- n masă,
Şi- atunci, când mama şi cu tata ne priveau,
Spuneam şoptit şi înroşiți; acum…eu tac…
Şi noi am dat tribut tristeţii,
Şi noi, iubeam timid prin parcuri cu castani.
Palmam şi noi țigări ascunse,
Şi noi, am încercat frumoasele hachițe de golan.
Şi noi, chiuleam când ne chema hai-hui-ul,
Şi noi, râdeam la ore pe- nfundat.
Şi noi, spuneam că nu ne pasă….
Dar ne păsa, căci timpul, ştiam că nu e de furat. Continue reading „Simina PĂUN-MOISE: Versuri” →
Matrice de „eu”
