Anatol COVALI: Poeme

Că nu-i nimic mai sfânt

 

Puţin câte puţin
mă duc, mă şterg, dispar,
sperând c-am să revin
după o vreme iar.

 

Doar gândul că mi-e scris
cândva să mă întorc
mă face ca decis
viaţa senin s-o torc.

 

De-aş şti că mi-e sortit
să nu mă mai înrorc,
aş fi nefericit
şi lacrimi am să torc.

 

Căci prea îmi este drag
pământul cu al său
mirabil vălmăşag
de bine şi de rău.

 

Oricât mi-a fost de greu
aş vrea să mai repet
cu patimă, mereu,
al vieţii viu concret.

 

Că nu-i nimic mai sfânt
din tot ce-a fost creat,
decât acest pământ
mult binecuvântat.

 

Eram şi sunt

 

Eram şi sunt. Eram în începuturi
încrezător, senin şi plin de-avânt.
Sunt azi, bătut de ale vieţii cnuturi,
o frunză ce-o să intre în pământ.

 

Eram şi sunt. Ce amintiri sublime
îmi povestesc de tinereţea mea!
Sunt înţelept şi plin de profunzime,
dar crucea ce o port e tot mai grea.

 

Eram şi sunt. Speram, îmi făceam planuri,
cântam încrezător, aveam idei,
sunt încă plin de-acele mari elanuri
însă le văd fugind de anii mei.

 

Eram şi sunt. Prea repede trecură
acele vremuri ce ardeau intens.
Sunt încă-n ele. Însă viaţa dură
prin care umblu are umbre-n sens.

 

Eram şi sunt. Şi totuşi simt în mine,
în suflet şi în inimă, fiori
care-îmi şoptesc că-n viaţa care vine
voi colinda râzând numai prin zori !

 

Ani ce-ați apus

 

Ani ce-aţi apus
în clipele
care mi-au dus
risipele !

 

Viaţa-mi ce stă
precàută
în zadar vă
tot caută.

 

Cum de-a putut
prea repede
tot ce-a avut
să lepede?

 

Plâng după voi
şi îngerii
din tristul roi
al plângerii.

 

Unde-aţi pierit
voi anilor,
când v-am jertfit
sărmanilor?

 

Din voi mereu
trist buciumă
când dorul meu
se zbuciumă?…

 

Să memorăm

 

Să memorăm: Deruta e cumplită,
nicicând nu a fost ţara mai săracă.
Cei tineri îngroziţi dintr-însa pleacă,
speranţa e în şuturi izgonită.

 

Aceiaşi cruzi stăpâni cu noi se joacă
ştiind că nu putem fi dinamită
cât timp ne e fiinţa vlăguită
de teama ce ne arde şi ne seacă.

 

Ne resemnăm, răbdăm orice insultă
şi disperaţi ne numărăm arginţii
zvârliţi în scârbă celor ce ascultă

 

şi celor ce-şi orbesc lumina minţii.
Şi toate astea sunt de când exultă
din tronul ţării noastre preşedinţii !!!…

                                         10 mai 2018

––––––––

Anatol COVALI

București

Mai 2018

Lasă un răspuns