Cum să fiu sătul de țara mea?
… chiar așa, cum te-ai fi gândind, eu,
asemeni infamie ?
cum să-mi fiu sătul de țara mea, eu ?
eu nu mă mai satur !
am trecut de 100 de ani și iată-mă-s,
Aci !
din josul țțării, -n ssusul țării,
din Tisă, tot mai spre Nistru,
Prutul m-a aflat deja,
i-am și scris !
atât cât să nu-i învolbur apele …
crsul lui mi-e cât o lacrimă când se zmulge din mine
și-mi duce fierbul sării în colț de buză,
trist mai mereu zâmbetul,
dar acolo, să-m,i știe temperatura de topire,
iar eu mă topesc în iubirea de Mărțișor
grijulindu-mă și pentru iubirea de țară …
să spui că-l iubești pe DUMNEZEU e altceva,
nici nu te – mplăsmui și-L iubești …
DUMNEZEU este IUBIRE !
cum să-i dai tu – tu sorbi, după puteri,
sorbi după dat …
IUBIREA este o lecție care ți se predăfără profesori
și totul se prinde din ceea ce ești,
apoi te ești din ceea ce te-ai îndevenit …
NIHIL SINE DEO !
dar să nu îndrăzniți să-i atribuiți relele,
relele suntem noi și ceea ce nu știm să ne aducem
aproape de pe lângă noi …
SODOMA și GOMORA sunt doar niște punți,
desfrâu e peste tot !
desfrâu e și când înghesui IUBIREA cu forța
și când te gândești că e de ajuns să înveți să privești,
de-a jurul sunt toate !
ce rău poate face țarina, râul, ramul,
ce rău poate face o stea de pe cer, un luceafăr,
ce rău cântatul dinspre ziuă ?
… într-un cândva m-a primit Seniorul !
cum să fiu sătul de țara mea ?
citeam asta în ochii lui, mai adânci decât cerul,
îi sorbeam setea de-a vorbi prin mine cu țara …
am spus-o mereu
și mereu am s-o spun …
era supărat pe timp
și nu era supărat pe oameni, iertase tot !
nu ura pe nimeni …
când era timp îndeestul juca șah cu O. Gherman,
cine-ar fi crezut ?
dumneata ești de-al nostru, o spune tot ce ești !
dar eu, ulterior, am tăcut, cui s-o spun ?
fuseseră acolo martori, care imediat După el,
m-au hulit și m-au izgonit,
tot ce-am făcut au aruncat de lest din nacelă,
dar nacela lor s-a pierit în mulțimea vidă !
când mi-a strâns mâna, la plecare:
-vă mulțumesc pentru că ați venit la mine !
pe pereți erau urmele devastărilor minerești,
nu mi-a spus-o direc, dar știa că sunt Orizonturi roșii …
plecase –n tăcut mai apoi
și imediat de apoi s-a așternut tăcerea …
am mai încercat, dar niște nume s-au opus vehement,
începând cu Sorin Dumitrescu, Ionuț, Alex …
dar eu nu sunt pictor !
DUMNEZEU nu mi-a lăsat culoarea,
m-a –ndreptat cu răbdare spre Cuvânt,
pe care mi l-am pierit în înghit de 11 ori,
dar, de fiecare dată, tot EL !
DUMNEZEU …
cum să-mi fiu sătul de țara mea ?
tocmai eu !
un poet din Grădina Maicii Domnului …
tocmai eu !
–––––––––
Marin BEȘCUCĂ
Dumbrava Roșie
12 mai, 2018