Dan-Obogeanu Gheorghe: Floare galbenă de Soare

Floare galbenă de Soare

 

Floare galbenă de Soare
Cu petale din Cuvânt,
Dorul tău e val de mare
Si lumini din Legământ!

 

Ochii tăi caută Cerul
Fără nori şi ploi mărunte,
Trup încins eşti precum fierul,
Eu îţi sunt ploaie de munte!

 

Sâni cu parfum şi dulceaţă,
Mere coapte dintr-un ram,
Unde-i dor, păcat, e Viaţă…
Dă-mi-i mie de haram!

 

Pune-mi Răsărit în suflet,
Şi Apus pe dorul mut,
Eu sunt ţărmul scris c-un sipet…
Scris-am dorul ce-a durut!

 

Peste trupul tău de pâine,
Fraged, cald şi nedospit,
Trupul meu e azi şi mâine
Doar esenţă de iubit!

……………………………

Floare galbenă de Soare
Gândul tău iar mă dogoare!

––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

13 iulie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: planul „B”

planul „B”

 

sub vălul înserării
pornesc hotărâtă
în expediţia inimii
spre ţinta iubirii
belşugul trăirii întregii fiinţe

 

pe drumul fără orizont
îmi doresc cu ardoare
o perspectivă clară

 

mă-ndrept legănându-mă
spre un gheiezer fierbinte
care împroaşcă văzduhul
cu fuioare de apă şi abur

 

mă opresc
sfredelesc totul în jur
o imagine încântătoare
dar nu-s pregătită să rămân

 

devin uşor tremurătoare
şi temătoare de cataracta
care coboară în adânc
peste stânca scobită
gata să se prăbuşească în abis
vestind apusul apropiat
mai mult decât iminent
al visului lăuntric

 

apelez la planul „B”
rută provizorie
unde m-aşteaptă nechezând
calul andaluz

 

îl prind de dârlogi
m-apropii pentru a-i simţi
respiraţia caldă
mă dezbrac de toate gândurile
mă-mbăiez în aerul
pe care-l expiră
şterg lacrimile mele
şi pe-ale lui
c-o mişcare neaşteptat de zglobie
m-aşez în şaua-i
pregătită parcă anume
pentru mine
dau pinten discret
deşi el ştie mai bine decât mine
direcţia-mi preferată

 

în ritm cadenţat
porneşte în galop cu artă
la fel ne bat şi inimile
renunţ la vorbele
de paie goale şi uscate
totu-i visare şi zbor
spre marea îmbrăţişată
de-albastrul cerului

 

întotdeauna şi în orice
există un plan “B”
şi înainte de a pierde
încearcă!

—————————–

Vasilica GRIGORAȘ

12 iulie, 2018

 

Maria HOTEA: Desenând iubirea (poeme)

 În brațele tăcerii

 

În brațele tăcerii cu gândul te cuprind,
Când umbrele înserării mantia și-o întind
Aș vrea să șterg din minte clipele ce dor,
Să le ascund în zare în umbra unui nor.

 

Îmi plouă însă-n suflet doar cu amărăciune,
Simt inima în piept stinsă ca și-un tăciune
Aș vrea să pot să fiu un nor pe cer curat,
Să pot zâmbi iar galeș la fel că altă dat’.

 

Să desenez iubirea în magic curcubeu,
Pastel să-mi fie-n suflet, așa s-o simt mereu
Să o cioplesc în stâncă ,în timp să dăinuiască,
Chiar ploile și vânturi mereu s-o ocolească!

 

În clipele fugare ce le trăiesc în noapte,
Iubirea s-o înțeleg și s-o aud în șoapte
Și-n adieri de vânt să simt doar un alint,
Să-mi fie mângâieri nespuse în cuvânt .

 

Din frunze să îmi fac un moale așternut,
Să cad în somn adânc,uitând ce m-a durut
Petale-n vis să cadă cu al lor sublim parfum,
Să mă trezească-n zori ce-n grabă vin acum!

 

Rămân un biet actor

 

Stând în tăcere, gându-mi hoinar iar dorul îl stârnește,
Prin amintirile trecute ce au rămas doar o poveste
Ele trezesc în sufletu-mi stingher, din nou tristețea,
Din clipele fugare, simt cum le alungă frumusețea.

 

Continue reading „Maria HOTEA: Desenând iubirea (poeme)” →

Carmen CIORNEA: E drept

E DREPT

 

e drept!
aripile fluturelui din insectarul cu
insecte rare au făcut notă discordantă fiind
prea comune dar
mie-mi plăceau… poate
și pentru că-mi
aminteau de zborul lui
de aerul dintre noi –
e drept!
impur
alterat
irespirabil
descifrat de banale molecule
dar
mie-mi plăcea… poate
și pentru că-mi
amintea de libertate
de zborul cuvântului meu –
e drept!
infestat masiv cu
virulente molime post
moderne
mestecat prin dinții
diversității de gen
concluziilor psihanalitice
inapt în fața misterului simțirii
abisale dar
mie-mi plăcea… poate
și pentru că-mi
amintea de înălțare
de aripile cuvântului întâi –
e drept!
vizibil nepervertit ce
lumina prin aerul dintre noi
sensurile călătoriei spre nepieritorul
nevăzut.

–––––––––

Carmen CIORNEA

12 iulie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Din cârca de hotar

 

Din valea lungă mormăieli răsună
Teama din suflet nopții o trezesc,
În vârf de stâncă e un ciot de Lună
Pe care doar ocnaşii, o iubesc.

 

Pe clopote de stâncă-n nopți coboară
Ursoaica ce își duce puiu-n cârcă,
Aleargă-n fundul văii ca pe-o scară
Și ce să vezi , tot mai ușor o urcă.

 

Iubirea ei de mamă pământeană
Cu puiul ce îl cară-n gest divin,
Pândește prada-n mintea ei vicleană
Și tot ce locului din văi îi e străin.

 

Pătrunde-n noapte , botul peste şoaptă,
Sub stânca ce-a ascuns ciotul de Lună ,
Lângă izvorul din străfund ,așteaptă
O capră, să şi-o prindă drept arvună.

 

Când Luna cu un ochi îi face semn,
Din depărtarea unui timp, hoinar,
O licărire-i este spre primul îndemn
Spre foamea ei, din cârca, de hotar.

 

Îmbrățișează timpul

 

Prin vara cu parfum suav de crini
De nici nu știi cum clipa ți se scurge,
Sau prin pădurea unde dorm arini
O frunză îti pătrunde, către sânge.

 

În vara mov cu clopoțeii clipei fini
Ce-ți străjuie prin vechile cotloane,
Desprinsa mână , o străpungi prin spini
Tot încercând să tragi, a timpului obloane.

 

Îți strângi fereastra, cât să mai suspini
Și să mai porți a timpului poveste,
Durerea mâinii drepte, s-o alini
Și să o treci, pe dincolo, de veste.

 

Iar dacă printre lacrimi ochii sunt senini
Și poți fi împăcat chiar tu, cu tine ,
Întinde mâna verii, să te-nchini
Şi-mbrățişează timpul …care vine …

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme” →

Sorina IVAN: Aștept

Aștept

 

urăsc clipa străpunsă de abisul dintre noi.
cutreier gândurile cu neputința tăcerii.
cuvinte îmi inundă potcoavele de noroc chior
văduvit de tine.
iubesc iubirea ce-aș iubi
dar mă-nchid în cochilia
poeziilor
așteptând ca o perlă
să mă descoperi în cale-ți
dintre zecile de pietre
ce te-au furat cu strălucirea.

––––––––––

Sorina IVAN

12 iulie, 2018

Mariana Zorița PURICE: E vară

E vară

Aș vrea ca să pot alerga printre grâne
Cu tine de mână !
Aș vrea…să pot să culeg
Maci roșii…și margarete
Și sânziene în uriașe buchete!
Să le păstrez peste timp,
Să le presez în caiete…
Să-mi amintească de vară
Să-mi amintească de tine !
Vino,aleargă și ia-mă de mână
Sărută-mă în iarbă
iubeștemă-n taină…
Împletește-mi cunună
Și fă-mi ilustrată din floarea de câmp…
Să-mi fie iubirea veșnică vie
Să aibă parfumul iubirii de vară
Când alergam de mână cu tine
Culegând coloritul din marea de grâne !

––––––––––-

 

Mariana Zorița PURICE

12 iulie, 2018

 

Doina PANĂ: Iubirea

IUBIREA

 

Iubirea e zâmbet,
Tristete şi vis,
Sărutări, mângâieri,
Gânduri, abis…
Frământări şi alean,
Înălţări şi căderi,
Lacrimi şi dor
Cuvinte ce dor
Cuvinte ce mişcă
Întreg univers.
Culori se refrâng
Pe cer, curcubeu!

——————————-

Doina PANĂ

12 iulie, 2018

Harry ROSS: Aforisme

Viața și moartea este o planetă umană, în perpetuă rotire, pe unii aducându-i pe lume, pe alții ducându-i din lume.

*

În răstimpuri calme, pacea se așează între și uităm total de   certuri și război.

*

Suntem stăpâniți de pasiuni care n-au rațiuni, dar au farmec și grandoare pentru  orice ființă creatoare.

*

Mă întreb cine oare păzește marile iubiri când parteneri-s ocupați cu diferite întâlniri?

*

Am urca pe șapte cai fără să ajungem într-un  rai.

*

Când viața nu-i o tortură, pare o grădină a semiramidelor în stare pură.

*

Dacă suntem făcuți din dragoste pură, de ce  răbufnesc  din noi valuri de ură?

*

Pin artă și cultură  și artă ne renaștem mereu și asta  nu–i o vorbă pe care o spun doar eu.

*

Avem un milion de motive de a trăi și nici unul pentru a muri.

*

Viața merge până la un punct. Dincolo se odihnește un defunct.

*

Din vremuri ancestrale, omul trăgea în animale.

*

Un om cu haz e o minune, știe glume peste o mie.

*

Suplețea e un segment esențial pentru o femeie nurlie.

*

Moartea e nemernică, îți fură viața, iar  căutarea e zadarnică.

*

În asaltul ei de nebunie, natura a împlântat în om și miere,  și fiere, prima  cu deosebire

*

Prin valurile civilizației trec și răufăcătorii nației.

*

O căsnicie ezitantă n-are viață să trăiască.

*

Deși trăim în plină realitate, o mie de evenimente ne scapă zilnic din comoditate.

*

Rămâi mut de uimire. când vezi prăbușindu-se o mare uluire.

*

Limba e cel mai important mijloc de comunicare. Fără ea, am fi muți și pierduți pe a vieții cărare.

*

Încrederea este acea materie  care face din relațiile umane o invizibilă frânghie.

–––––––––-

Harry ROSS

Israel

13 iulie, 2018