Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…”

GÂNDIŢI-VĂ, ROMÂNI, LA EMINESCU

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
Lin, fruntea la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu
Celui mai drag… Luceafăr între fraţi.

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi, etern va fi,
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, spre alte sihăstrii.

 

Ştiu, este greu… Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape,
Citindu-l cele vechi s-or face noi.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…””

Anna-Nora ROTARU: Basarabie, Sfânt Pământ

BASARABIE, SFÂNT PĂMÂNT

 

Auzi măi moldovene, frate, bocetul ce vine de departe,
De dincolo de Prut, de parcă-i geamăt de bolnavă ?
Mugeşte şi la noi pământul, ca mamă, când pe copii împarte,
Duşmana mână, ce-i smulge de lângă trupu-i şi-i desparte…
E ca şi cum îi taie cu barda, în două, sarca ei moldavă,
Din Dacia Mare, cea cu slavă…

Aflai cum se-adunar-odată trădătorii, cu hoţi şi ticăloşi,
Ca sub tarabă să împartă, printr-altele, pământul Muşatin…
Care mai de care s-au îmbulzit, cu ochi de corb, sticloşi,
Trăgând cu jind, ca dintr-o pită, înfometaţi, sălbatici şi băloşi,
În jumătăţi rupând, fraţii, surori, părinţi, cu un slăvit destin,
Din neam străvechi, cel Carpatin…

Dar cum să-i sfârteci ? Avem acelaşi grai, obicei şi sânge !
Cum să despartă Prutul nostru, mame, taţi surori şi fraţi ?
Că geme-nvolburat şi el şi din adâncuri tulburi plânge,
Pământul ciopârtit îşi răscoleşte morţii şi vuind se frânge…
Hai la UNIRE, acelaşi neam de lupi, ce-am fost prădaţi,
Că s-or întoarce la vatră şi morţii deportaţi…

Hai, Basarabie Muşatină, să ne unim pe puntea tricoloră,
Uite cum loveşte Zimbrul din copită şi priveşte spre Carpaţi…
Te aşteaptă România Mare, mama şi Moldova-soră,
Hora Unirii să-ncingem, că stau hienele pe stârvuri şi devoră,
Să-le-alungăm peste hotare şi-mpreună, cei de sânge fraţi,
Pe plai străbun trăi-vom, ca-mpăraţi…

Să ne-adunăm cu toţii, cu mari, cu mici, să fim la noi ACASĂ…
Ne-aşteaptă Voievodul, cel Mare şi cel Sfânt să ne cinstească !
Vom sta în juru-i, cu viii, cu morţii laolaltă, la cea de taină masă,
Cu dosul mânecii ne-om şterge-n rugăciuni o lacrimă pioasă
Şi-apoi, cu paloş la nevoie, cu dârzeni-adevărat moldovenească,
Vom înălţa un zid, uzurpatori să nu lovească !
Traiască MOLDOVA, TRANSILVANIA şi ŢARĂ ROMÂNEASCĂ !

———————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

13 ianuarie 2018

Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)

SĂ ÎMPLETIȚI CUNUNĂ

 

Să v-arătați, voi oameni, în roua dimineții,

Veșmânt de bucurie pe umeri să purtați,

Cărările v-așteaptă binețe să-i dați vieții,

Să le păziți de furi, ca fiii de-mpărați.

 

 

Să vă-mpletiți, voi oameni, singuri,

Cunună de lumină din spicele de grâu,

Ca să vă vadă cerul, să nu mai vină neguri

Când o purtați cu cinste în lanul pân’ la brâu.

 

Și truda voastră trebuie sfințită

Cu pâinea caldă ce o puneți pe masă,

Sa nu vă fure lotrii cu ură întețită

Pământul ce vă ține loc de casă.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)”

George FILIP: Tristă aniversare …la Montreal

MIHAI  SPRE  GOLGOTA

 

frate MIHAI, te-au pus din nou în cuşcă.

irozii tăi te spânzură…te-mpuşcă,

te otrăvesc din nou – iubite frate;

vor să te-alunge din eternitate.

 

te-nvinuiesc poete, că-n mileniu

tu ai purtat pe frunte flori de geniu

şi împărat ai fost…şi-o să mai fii

peste imperiul tău de poezii.

 

ne-ai pus pe buze vorba românească.

i-ai învăţat pe ghiavoli să iubească.

la lume-ai spus ce-i cântecul de dor

şi-ai pus luceferi…către viitor.

 

lasă-i MIHAI să te batjocorească…

Continue reading „George FILIP: Tristă aniversare …la Montreal”

Christel UNGAR: Adumbrit

                      Acuarelă Germain Droogenbroodt

 ***

Adumbrit

 

De-a lungul zidului mănăstirii

se prelinge timid după colț

umbra ta

din piatră în piatră

vrând parcă să cuprindă

părerea umbrei mele

ce s-a căznit

în trecere

să lase urme.

***

Ascultând

 

Aud

întotdeauna mai mult

decât spui

de parcă

ai vorbi cu mii de limbi

și totuși

ai tăinui

atâtea.

Christel Ungar, RomÂnia (n. 1966)

Traducere: Beatrice Ungar

 

din: „Rot roșu”, Editura Honterus, Sibiu

Beschattet//Die Wand des Klosters entlang/streift er zögernd um die Ecke/dein Schatten/Stein um Stein/als wollte er umfassen/die Ahnung meines Schattens,/der sich so sehr bemüht hatte/im Vorbeigleiten/Spuren zu hinterlassen.

Zuhören//Ich höre/immer mehr/als du sagst/als würdest du/mit tausend Zungen/reden/und doch so viel/verschweigen.

George ANCA: Luceafărul GitagovindaI

MIHAI EMINESCU

LUCEAFĂRUL

Divyagrahah

Gitagovinda de Jayadeva (secolul 12), poem liric în 12 capitole / 24 cânturi, dramatizează iubirea dintre Krishna (incarnat în Govinda/Văcar) și Radha, realizarea erotică a lui Dumnezeu, cf Cântarea cântărilor. Versiunea noastră a început ca o transeufonie silabă cu silabă din sanscrită în română, devenind, din ce în ce, dhvani, prefăcând rasa (sunet/sentiment) în dhvani (sugestie/fantezie). Gitagovinda în românește este simetrică versiunii sanscrite a Luceafărului de Mihai Eminescu, semnată de Urmila Rani Trikha în Latinitas, 1983, Delhi, la o sută de ani de la publicarea originalului.

 

 

JAYADEVA

GITAGOVINDA

Cântecul Văcarului

 

i adornic Damodara

nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul

nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia

astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma

Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia

 

voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi

Padmavati plecăciune grăiască arta

de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul

acesta creat de Jayadeva bard împărat

 

Dacă Hari răsare-n suflet mană

dacă alesuri-culesuri vă răscoală

măsuraţi dar melosul cântându-vă lin

dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim

 

voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o

ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind

starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana

Continue reading „George ANCA: Luceafărul GitagovindaI”

Lia RUSE: Printre fulgi de zăpadă

S-aşternea iarna…Pacea creştea violetă.

Ne târam paşii în ţârâitul flămândului frig

Pe pârtia rece în straturi de cretă.

De bucurie îmi venea să strig!

Fluturii ne-nsoţeau ca-ntr-un joc,

Când mă priveai inima mea  bătea-ntr-un ceas grăbit,

Era ger, iar noi simţeam că stăm lângă foc,

Ardea, în ochii tăi, un licărit…

În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie,

Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă.

Ne primenea promoroaca argintie

Înşirată pe crengi ca o salbă.

Continue reading „Lia RUSE: Printre fulgi de zăpadă”

Laura MUSTEŢIU: Lecția vieții

Suav,

suspină o umbră în tăcere,
plângându-şi soarta’n lacrimi efemere,
privind cu disperare’n ceruri,
apoi trecând cu inima prin foc şi geruri,
zeiţa viselor de pe câmpii,

din vremuri.

 

Strigându-şi jalea,

‘nfiorând izvoare,

lăsând şi râuri tulburi să devină clare,
o stea se stinge pe o punte,

pierzând a ei lumina sfântă

pe un vârf de munte,
în timp ce-n marea depãrtare,

Continue reading „Laura MUSTEŢIU: Lecția vieții”

Lavinia BUD: Poesis

NU SUNTEM PĂSĂRI

 

Nu suntem păsări

să fâlfâim din aripi spre înalturi,

toate dorurile se prind

de sufletul nostru

și rămânem legați

de pământ și de ape,

iar fruntea noastră

doar ea crede că a cuprins

măreția stelelor.

Tu, ia-mă de mână!

Lângă tine voi crede

că sunt pasăre

și dorul meu va deveni

zbor și iubire…

 

AM ADUNAT Continue reading „Lavinia BUD: Poesis”