S-aşternea iarna…Pacea creştea violetă.
Ne târam paşii în ţârâitul flămândului frig
Pe pârtia rece în straturi de cretă.
De bucurie îmi venea să strig!
Fluturii ne-nsoţeau ca-ntr-un joc,
Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit,
Era ger, iar noi simţeam că stăm lângă foc,
Ardea, în ochii tăi, un licărit…
În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie,
Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă.
Ne primenea promoroaca argintie
Înşirată pe crengi ca o salbă.
Privirile ni s-aprindeau într-o lumină.
Treceau clipe colorate, pe sănii, de-atâta dor,
Eram sfioasă dar, mă credeai regină
Păstrându-mă, ca sens al unui zbor…
Simţeam că sunt un fulg care pluteşte în rai.
Când umbra-ţi m-atingea mă topeam ca zapada în soare,
Sângele alerga ca sălbaticii cai
Puşi la sanie în sărbătoare.
Zurgălăii cântau dulce,..ceva răsuna :
– O doină de iarnă îngheţată, de tăcută nea-,
În care sufletul, uşor, îşi revărsa
Peste iarnă toată fericirea mea…
–––––––––
Lia RUSE
Canada
9 ianuarie 2018