Enigmatic e totul
Vorbele se aşează straniu
între viaţă şi alt univers.
Abisul?! Fie cât mai departe!
Să citim despre el în cărţi!
Acum suntem aici, în tabloul
cu iarna albă,
mâine vom fi în cel cu verdele-verde.
Desigur vor înflori şi caişi,
se vor coace,
câmpiile vor rodi şi ele,
ca-n fiecare an.
Continue reading „Mariana GURZA: Enigmatic e totul/Enigmatic is all”
Dor de vatră
Mi-e dor de satul meu natal
ȘI de cuptor cu pâine aburindă,
De nucul din grădină și de cal
Și de măicuța ce torcea în tindă.
Mi-e dor de teiul de la poartă
De ierburile-n care rătăceam
Și de fântână ce beam apă
Sau de gutuia de la geam.
Mi-e dor de pașii tăi măicuță,
Prin ploaie să alerg desculț,
Chiar de noroiul din uliță
Mi-e dor de când eram micuț.
De florile de mușețel mi-e dor
Ce îmi zâmbeau cu duioșie,
Mi-e dor de tata ce-n privdvor
Râdea de-a noastră bucurie.
Mi-e dor de tot ce este vatră
De tot ce văd acum în vis…
S-a dus copilăria de-altădată
Când lumea mea…era un paradis.
——————————
Vasile COMAN
Ploiești
26 martie 2018
Partaj
Vom împărți o lacrimă în două…
Tu iei bucata cea de bucurie,
Cealaltă, de tristețe, mi-o lasi mie;
O desalinizez făcând-o rouă.
Vom împărți în două și privirea…
Adânc mă vei privi-n interior,
Eu de la tâmplă până la picior
Te voi ,,citi”, precum citesc Psaltirea.
Apoi, în timp ce vom aprinde lutul
Vom împărți un zâmbet și o șoaptă
Iar pe altarul buzei, înflorată
De maci, în două împărțim sărutul.
Împart orice, nu te discriminez…
Durerea doar, întreagă, o păstrez.
——————————
Nicu GAVRILOVICI
26 martie 2018
Pământul e la fel
Pământul şi dragostea sunt la fel:
Ciugulesc din mâna textului
Tot ce metafora a primit,
A numărat, apoi a împărţit la doi,
Pentru ca rezultatul să fie egal,
Să pună semnul exclamării
După fiecare rând-rândunică,
Diatanţă de inima ta.
Pâmântul e la fel.
În cer, timpul îţi face casă nouă,
Fără horn, fără pereţi bătuţi în calciu.
Doar că pământul nu te lasă
Să înfloreşti oriunde,
Chiar dacă solul este fertil.
Nu există alunecări de teren,
Praguri de lut,
Doar suficient loc în amvon
Şi dorinţa de reconciliere cu sine,
Acel sine împodobit în culori
Date în pârg,
Ca un îndemn la ziua de mâine.
Ştii tu…!
——————————
Ana ARDELEANU
Mangalia
26 martie 2018
PORTRET FALS
Și-a făurit pentru uz public
O poză care-i convenea
Conform și cu perceptul biblic
De ,,crede și nu cerceta”.
Trecea în ochii multora
Om de talent și de succes
Ce viața o înviora
Cu harul său de om ales.
Mereu atent, mereu amabil,
Totul în limita decenței
Făcea orice era capabil
Pentru salvarea aparenței.
Preocupat să nu dea greș,
Voind să pară altceva
Tot ascundea gunoi sub preș
Dar care se tot aduna.
Și asta până-n ziua-n care
Întreaga lume a văzut
Că poză sa încântătoare
E-o formă fără conținut.
——————————
Costache NĂSTASE
București
26 martie 2018
ZĂPADA
Imaginea iubirii de nea, din gând s-a așezat
S-a răsfirat în nalbe cu chipul lor mirat
Simt cum tresar copacii – amurg de zei nestins
Oricare om e-un pom îmbrățișat și nins!
Elisabeta IOSIF
26 martie 2018
Ioane, -ncepe alt amurg
Ioane, -ncepe alt amurg în noi
iar stelele ne poartă printre vise.
Trec umbre peste pleoapele închise;
Un ciob de noapte zace în noroi.
Ioane, -ncepe alt amurg în vise;
Uitările ni se strecoară în privire;
Credința ne e simplă nălucire;
Altar ne sunt speranțele ucise.
Ioane, -ncepe alt amurg de vieți;
Ne interzic și dreptul la visare;
Aripa morții se întinde peste soare
și nu urmează alte dimineți.
Ioane, -ncepe alt amurg în noi Continue reading „Alin CUCURUZAN: Amurgurile din noi (poeme)”
Nu ştiu de ce…
Nu ştiu de ce, nu ştiu nici când, nici cum
mă voi trezi păşind pe un alt drum,
dar nu mă înspăimânt şi nici nu-mi pasă
atâta vreme cât destinul meu
îmi pare c-a rămas pădurea deasă
prin care-am colindat doinind mereu.
Nu ştiu de ce simt sufletu-mi vibrând
de-un tineresc avânt ce orişicând
e-n stare să înfrunte mii de riscuri,
să nu îi pese dacă mai cad stânci
atunci când urc cutezător spre piscuri
şi văd în jur numai prăpăstii-adânci.
Nu ştiu de ce şi nu aştept răspuns.
Încrederea în mine mi-e de-ajuns!
E soare-n plâns
E soare-n plâns. Prin lacrimi zboară fluturi
şi în lumină râd gingaşe flori.
Continue reading „Anatol COVALI: Poeme”
M-aș scrie
M-aș scrie primăvară pe firul mic de iarbă
Și aș trasa cu cretă contur de ghiocei,
Când dorul depărtării se va porni să cearnă,
În fir de tuberoză mi-oi pune ochii mei.
M-aș scrie un copac în vara cea fierbinte,
La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte
Să îmi auzi cântarea de doină și de flaut,
Într-o pădure deasă eu încă te mai caut.
M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini,
Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci
Firava mea făptură migrează acum în toamnă,
Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci.
SOBOR DE RAZE-N FEREASTRĂ
… duduie-n mine miezul nopții,
spărgea policandrele țurțurilor din streșini,
negurile nabuconizau orice sclipire de zăpadă,
frigul își frângea mâinile de simțeam
prin somn cum crapă geamu-n obraz,
de necaz !
nu scosesem Orologiul …!!
parșiv, rânjeau durerile sub omoplați,
insuficientă, inima dădea din colț în colț,
strigătele ei, Alandala !… habar-n-aveam că mă strigă,
coastele mă prinseseră-n chingă,
și somnul își pusese tunurile pe mine,
iubiți-vă vise !
sforăiam indecent,
decalibrând secunda la intrarea în vine,
se-ntortochea sângele-n gleznă,
se-auzea un scâncet de rock – în Beznă !
coatele se inseminaseră în amort
și-atâtea ace puneau hematiile în avort …
ah și tu … mă trezeai,
să-ți iei partea de așternut !
și ce bujori în obraji cearceaful roș …
dar uite de-a rotundul cum trece,
sobor de raze-n fereastră încep să mă strige,
zorii se iau la gâlceavă,
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Sobor de raze-n fereastră”