SOBOR DE RAZE-N FEREASTRĂ
… duduie-n mine miezul nopții,
spărgea policandrele țurțurilor din streșini,
negurile nabuconizau orice sclipire de zăpadă,
frigul își frângea mâinile de simțeam
prin somn cum crapă geamu-n obraz,
de necaz !
nu scosesem Orologiul …!!
parșiv, rânjeau durerile sub omoplați,
insuficientă, inima dădea din colț în colț,
strigătele ei, Alandala !… habar-n-aveam că mă strigă,
coastele mă prinseseră-n chingă,
și somnul își pusese tunurile pe mine,
iubiți-vă vise !
sforăiam indecent,
decalibrând secunda la intrarea în vine,
se-ntortochea sângele-n gleznă,
se-auzea un scâncet de rock – în Beznă !
coatele se inseminaseră în amort
și-atâtea ace puneau hematiile în avort …
ah și tu … mă trezeai,
să-ți iei partea de așternut !
și ce bujori în obraji cearceaful roș …
dar uite de-a rotundul cum trece,
sobor de raze-n fereastră încep să mă strige,
zorii se iau la gâlceavă,
orizontul înfigea săgeți înroșite-n zăpada ucisă,
cea dintâi rază mi se promitea de abscisă,
guri de ger mușcaseră buzele nopții
ce se topea sub geană de zi,
din scâncetu-i, sărutul tău se deșira, se deșira
peste umbra visului despuiat de stafii,
și mi te simțeam coborându-mi-te-n caldul de eu,
un vânt se-mprăștia panaceu,
sărutul mustea ÎN AȘTEPTAREA CURCUBEULUI,
lăsam trupurile-n marginea gândului
și țin-te năduf !
Soarele se smiorcăia la văzându-ne:
uff !
… frunte-mi plecată-mi ție, Cititorule !
——————————
Marin BEȘCUCĂ
Saldabagiu De Munte, Bihor
25 martie 2018