Sângele și lacrimile tale curg în râuri adânci
țâșnind parcă din coapsa străpunsă a lui Hristos,
răstignit și El, nevinovat ca și tine.
Se preling pe câmpurile și printre dealurile tale
de la Bălți la Orhei, Dolna și Slobozia,
prin toate satele tale cu toamne și primăveri încătușate încă,
înflorind din doruri întru poeme cu arome de libertate.
De la Marele Ștefan,
ce se jertfea pentru credință și moșie,
de la Bravul Mihai care, pentru o clipă doar,
a implinit un vis ce ne răscolește încă –
tu ai rămas acolo, între Prut și Nistru,
cu fiicele tale și cu fii tăi –
sfinții aceștia ce-mi sunt surori și frați.
Ei mi te-au înălțat ca să te privesc,
ca să te cunosc și să mă îndrăgostesc de tine,
eu, cel de departe –
de peste nouă mări și nouăzeci de țări,
eu, cel care visează la „Insula cuvintelor de acasă”,
eu, cel care a ajuns a-ți cunoaște sufletul
prin fereastra luminoasă
pe care ei mi-au întredeschis-o…
Te-am cunoscut prin cântul lor.
Prin Cântarea lui Alecu Russo
din cazaniile lui Mateevici
din jalea lui Vieru
din destinul iubitorilor de neam al Leonidei Lari
din răstignirea lui Dabija,
din arhivele Golgotei lui Suceveanu,
din iubirile Renatei Verejanu
din întrebările de toamnă și moarte… ale lui Băluță
din largul Mariei Chirtoacă,
de la vârcolacul visător al lui Butnaru
ce zbura spre salcâmii nebuni ai lui Cibotariu.
Prin toți aceștia și alții ca ei,
tu râdeai și plângeai,
suspinai și visai în sufletul meu
cu mult înainte să-mi dau seama
că bucuria lor izbucnește în bucuria mea
că jalea lor plânge în jalea mea,
că inima lor bate în inima mea.
LETTER TO BESSARABIA
Your blood and your tears
flow in deep rivers
as if bursting from the pierced thigh of Christ,
himself crucified, innocent, just like you.
They trickle on your hills and fields
from Bălți to Orhei, Dolna and Slobozia,
through all your villages with autumns and spirngs shackled still,
flowering from longings into poems with scents of freedom.
From Great Stefan,
who sacrificed his whole life for faith and land,
from Brave Michael, who, for but a moment,
fulfilled a dream which still troubles us –
you have remained there, between the Prut and the Dniester,
with your daughters and your sons,
these saints whom I call sisters and brothers.
They have elevated you so I can behold you,
so that I know you and fall in love with you,
me, who lives far away –
over the nine seas and the ninety lands in between,
me, who dreams of the island of words from home,
me, who got to know your soul
through that luminous window
which they prized ajar for me
through their songs and poems.
From the Hymn of Alecu Russo,
the the homilies of Mateevic,
the sadness of Vieru,
the destiny of those who love their nation
of Leonida Lari,
the crucifiction of Dabija,
the Golgotha registers kept by Suceveanu,
the loves of Renata Verejanu,
the questions about autumn and death of Băluță,
the high seas of Maria Chirtoacă,
and the werewolf of Butnaru
who flew between the crazy wattle trees of Cibotariu.
Through these and others like them,
you laughed and wept,
sighed and dreamed inside my soul
long before I got to understand
that their joy bursts though my joy,
their sadness weeps through my sadness
their heart beats though my heart.
––––––-
Daniel IONIȚĂ
București, România
iulie 2018
