De ce?
citesc în ziar că
achiziționezi un loc
unde trandafirii cresc în formă de cruce
în seif stau
asigurări pe averea frunții
am cărări
ce duc spre răsărit
sunt proiectată să trăiesc
de pe urma funcțiilor glandelor
sufletul eliberează enzimele tinereții
timpul încetează să existe
moartea este un nimic fără sens
de ce mă obligi totuși să mor
———————————
Simona ȘERBAN
Sibiu
15 august, 2018
COPACUL USCAT
M-am îndrăgostit, eu copac,
Desigur tot de-un copac
Dar de unul uscat.
Nu-ți vine să crezi
Cum, cu crengile mele verzi,
L-am înfrumusețat
Și l-am mângâiat,
I-am dăruit tinerețe,
Făcându-l să uite de-a sa bătrânețe,
I-am dăruit vise plăcute și ‘nalte,
Purtându-l prin castele și prin palate
Și, cu ele,
Izgonindu-i din inimă iele,
Îngeri i-am agățat
Cu dor adevărat,
În loc de frunze, pe crengi
Și bucurii nespuse, întregi,
Și l-am apărat dându-i sevă și forță
Și l-am adorat aprinzăndu-i torță.
Din dragostea mea i-am dat lumină și apă
Și sentimente cât să încapă
În trunchiul său scorburos
Și pe toate le-a primit cu recunoștință, voios.
Mi-a consumat rând pe rând
Și ram, și frunze, și gând,
Lumină, și apă, și vise
Mai reci ori, desigur, încinse,
I-am dăruit tinerețea-mi întreagă
Fiindcă iubirea noastră n-a fost în șagă.
Astăzi însă, un copac uscat devenit-am și eu,
Timpul atacă pe oricine și-i greu.
Riduri ne-a așternut la amândoi peste față,
Cu iubire,uite că nu ne răsfață…
Copacul meu este pe moarte acum
Și toate crengile uscate-și scârțâie-n drum,
Plâng neputincioasă mereu
Și privesc cum vifornița ne zguduie rău
Iar totul se-ntâmplă la un moment dat,
Când timpul pe nimeni nu iartă și nici n-a iertat.
Puțin câte puțin întunericul peste noi se așterne
Și, fără de milă, sita timpul ni-l cerne
Și-apoi ne și rupe filă cu filă
Amândurora, și timp, și idilă!
Oare, de ce un copac uscat am iubit?
De ce tocmai de el m-am îndrăgostit?
Un copac tânăr dacă aveam,
Poate altfel de viață îmi făuream
Dar…nimic nu regret!
Niciodat’ n-am pus preț
Pe înfățișare, pe vârstă, pe ani,
Pe averi și, cu atât mai mult, preț pe bani!
Și astăzi îmi țin de braț cu mândrie
Copacu-mi uscat, pentru o veșnicie,
Și-mpreună cu el,
Așa lipsit de puteri și de zel,
Pașii încet ni-i vom târșâi
Spre lumea noastră dintăi!
———————————–
Florentina SAVU
KYSSEN
Traducere în limba suedeză:
Maria Dahlgren
Jag blev förälskad i dina läppar!
Vackra, röda, sensuella
lik en persika korsad med ett körsbär
När jag började kyssa dig
din mun hade passionsfruktens smak.
Allt var så närvarande och verkligt
som om två änglar
älskade på min tunga.
Då har jag förstått
varför Adam har syndat!
KY553N
J46 8L3V FÖRÄL5K4D 1 D1N4 LÄ994R!
V4CKR4, RÖD4, 53N5U3LL4
L1K 3N 93R51K4 K0R54D M3D 377 KÖR58ÄR
NÄR J46 8ÖRJ4D3 KY554 D16
D1N MUN H4D3 945510N5FRUK73N5 5M4K.
4LL7 V4R 5Å NÄRV4R4ND3 0CH V3RKL167
50M 0M 7VÅ ÄN6L4R
ÄL5K4D3 9Å M1N 7UN64.
DÅ H4R J46 FÖR57Å77
V4RFÖR 4D4M H4R 5YND47!
SĂRUTUL
George Roca
M-am îndrăgostit de buzele tale!
Frumoase, roşii, voluptoase,
aidoma unei piersici altoite cu o cireaşă.
Când am început să te sărut
gura ta avea gustul fructului pasiunii.
Totul era atât de activ şi real
de parcă doi îngeri
făceau dragoste pe limba mea.
Atunci am înţeles
dece a păcătuit Adam!
5ĂRU7UL
M-4M ÎNDRĂ605717 D3 8U23L3 74L3
FRUM0453, R0Ş11, V0LU970453,
41D0M4 UN31 913R51C1
4L70173 CU 0 C1R34ŞĂ.
CÂND 4M ÎNC39U7 5Ă 73 5ĂRU7
6UR4 74 4V34 6U57UL
FRUC7ULU1 9451UN11.
707UL 3R4 47Â7 D3 4C71V Ş1 R34L
D3 94RCĂ D01 ÎN63R1
FĂC34U DR460573 93 L1M84 M34.
47UNC1 4M ÎNŢ3L35
D3C3 4 9ĂCĂ7U17
4D4M…
*
DET GALNA RÅDJURET Continue reading „Maria DAHLGREN: George Roca – Poeme cifrate traduse în lumba suedeză (1)”
POETA
(poem dedicat prietenei de suflet, Mariana Gurza)
zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
ești strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
ești clipa senină
ești strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniștea gândului și țipătul timpului
îți este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ți zidească iubirea
să simți lacrimile cerului la porțile dorului
îmi este dor de nopți cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecător
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând
La mulți ani!
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
15 august, 2018
Liberă de contract
în mijlocul toamnei
liberă de
orice contract
mai mult
ca oricând
mă îndepărtez
cu paşi siguri
de cei creaţi
îndreptându-mă
spre Cel necreat
neîncăput
deznod
cifrul pulsului
din miezul spiritului
înlătur
funinginea din suflet
şi inspir
parfumul blând mirositor
al crinilor imperiali
înţeleg că
apa revine la apă
lutul se-ntoarce în lut
împovărată de vini
tânjesc după Tine,
Doamne
nădăjduiesc
în bunătatea ta
şi Te rog,
mântuieşte-mă!
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
15 august, 2018
Răstoarnă clepsidra
răstoarnă clepsidra şi-ntoarce-mi iubirea
din urmele tale de ducă şi dor –
alungă pustiul ce-mi creşte sub pleoapă,
topeşte îngheţul din gând călător,
închide-mă iar între somn şi trezire
şi scutură-mi nopţile toate de tine,
să-mi fie lin somnul sub tâmplele nude,
strămută-ţi inima din depărtări, în mine.
nu stinge lumina ce-mi cade-n cuvinte
când ochiul de lună pătrunde prin geam!
cu ele-am să-ți scriu povestea aceasta
despre-un vifor stelar în care visam.
răstoarnă clepsidra şi-acoperă-mi ochii,
sub ei să îngrop bruma trecerii tale –
să uit şi lumină să-ţi cadă pe urme,
să iert şi lumină să-mi fii înainte pe cale…
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
14 august, 2018
În taina nopţii
Pe un colţişor rupt dintr-un vis,
Un strop de fericire ţi- am trimis
Prin el să simţi iubite fiorul ,
Ce- n suflet îţi răscoleşte dorul.
În fiecare clipă din noapte,
Să cunoşti fericirea prin şoapte
Iar vraja nopţii albastre să- ţi fie ,
În sufletul tău a iubirii simfonie.
Acorduri line să te cuprindă ,
În visul tău doar ele să te atingă
Să- ţi fiu iubite o caldă îmbrăţişare,
Iar cu- n sărut să-ţi dăruiesc alinare.
Noaptea visul să ni-l împlinească ,
Stele argintii pe cer să strălucească
Cu tine în clipe minunate de vis,
Să împărţim dorinţe de nedescris .
În ochii tăi cu iubire să mă oglindesc,
Sub raze de lună în ei când privesc
Să strig acele patimi din inimi aprinse,
Ce în clipe cu fericirea pot fi atinse .
Sufletul tău să-l simtă pe al meu,
Fericirea să ţi-o dăruiesc doar eu
Printre norii pufoşi şi stelele cereşti ,
Cu mine în taina nopţii să călătoreşti!
——————————-
Maria HOTEA
14 august, 2018
Maria mea
Maria mea și-a stinsului de vară
Zulufi de Soare porți măreț pe frunte,
Și raze-nfășurate, porți brățară
Pe trup ce doarme, azi adoarme-un munte.
Maria mea, din zările albastre
Văd raze lunge, stol de rândunele,
Prin cuiburi împletite, printre astre
Cum și-au cărat spre ele rămurele.
Maria mea plecată-n cap de vară
Pe buza neumbrită-a unui munte,
Vara coboară-n tine ca pe-o scară
Și-n tine-aduni și florile prea multe.
Maria mea , mai cântă-mi la ureche
Din stelele desprinse dintr-o noapte,
Trimite-n vară, ploile-n pereche
Și poamele livezilor de-s coapte.
Maria mea pe buclele-ți din plete
Mai strânge vântul , cât să nu mai bată
Și toată nălucirea noastră din regrete
De pleci acum, să mai revii…odată.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
14 august, 2018
Regenerând infinitul
Se descâlcește plasa libertății
În marea purificată
Secundele sunt imune la necunoaștere
Firul întrebării conturând firea răspunsurilor
Aud cum mă auzi
Escaladez viața prin așteptarea ta
Semnul crucii înseamnă Voia Domnului
În a face dreptatea fie și de dragul nedreptății
Mâine vom tăcea revederea de azi
Valurile regenerează prin scoici, infinitul.
————————————
Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Mamaia
13 august, 2018
SFÂRȘIT DE VARĂ…
Se scurge vara-ncet pe alei și din păduri,
Târându-și pașii, obosită prin țărână…
Au ars și buruienile și frunzele-n călduri,
Pământu-i-ncins, aerul, de nu-l mai-nduri,
Și-acum, stă-n colțul timpului, bătrână,
Că-i va veni altă stăpână…
Și ceru-n ploi se scurge-n agonie, moare,
Odată azuriu, senin, e tot mai pământiu…
După nori-grei se-ascunde-un palid soare,
Îl părăsesc în stoluri și păsările călătoare,
Și-i tot mai-ntunecat în jur și-așa pustiu,
Că, ce s-aștept, nu știu…
Tunetele se dezlănțuie, cu mânie și răget,
Geme chiar pământul, de limbi de foc atins…
Vântul smulge crengile desfrunzind cu muget,
Deznădejdea te cuprinde-apasatoare-n cuget,
Simțind cum uraganu-n gheară lui te-a prins,
Suflându-te, te-a stins…
Se scurge vara, brutal, natura pare-nvinsă,
Luând convoiul de frunze moarte, în alai,
Dar și din noapte, visele, inima-mi desprinsă…
Aștept până la anu-n agonia mea cuprinsă,
S-aducă zâmbet iar și flori pe-ntregul plai,
Cu soare strălucind, bălai…
METAMORFOZA ANOTIMPURILOR
Mi-ai venit în prag iar, Vară,
Coborând pe văi, pe dealuri,
Mi-ai adus cireşe iară,
Câte-un val-nspumat pe maluri !
M-ai găsit cam… fără vlagă,
Cam… cu gânduri-ntunecate…
Cu nimic mai… în desagă
Şi cu mâini încătuşate !
Obosită, făr-odihnă,
Tot oftând plin’ de năduf,
Trupu-mi fără pic de tihnă,
Sufletul în zbor, ca puf,
Din cel suflat din păpădie,
Gonit în lume, având o rugă…
Să-l lase vântul cum adie,
S-aştepte pe o buturugă,
Că doar, veni-vor şi-alte veri,
Pe cele-mi resemnate,
Le voi preface-n primăveri,
Pe toatele-adunate
Şi le voi spune bun venit,
Pe zilele-mi cernite,
Pe sufletul ca prigonit,
De gândurile-mi priponite !
Chiar, toamne de-or veni, să-mi vie…
Le-oi trece toate peste ierni,
Ca Primăveri mereu să-mi fie
Pe anii, cât mai lungi… eterni !
——————————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
11 august, 2018
Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Metamorfoza anotimpurilor (poeme)”