Unui gând
Uneori îmi vine…
Să rup bucăți de lume
Și să le rearanjez!
Pe cele bune,
Să le păstrez,
Iar pe cele rele…
Să le pierd!
Alteori,îmi vine
Să culeg albine…
Să le așez în stupul sufletului meu…
Și s-aștept,
Să lucreze pentru mine
Aducându-mi mireasma
Florilor din primăveri!
Deseori…
Mă pierd în nepăsare,
Spunând că totu-i trecător
Dorind să iau din mare
Un uriaș burete și să șterg…
Cu el amintiri
Și vechi și noi !
Din când în când…
Aș vrea să mă destăinui!
Dar cui ?
Doar poate vântului
Sau zilei în amurg ,
Sau cerului cu stele !
Sau cui?
Doar…unui gând…
În noapte și atât !
——————————-
Mariana Zorița PURICE
26 august, 2018