Viorel Birtu PÎRĂIANU: ultima adresă

ultima adresă

eu stau undeva, unde timpul a stat
mă caut, știu că mă am
am pus la cap un gând din clipa dintâi
căutam niște pași să ajung iarăși la mine
ultimii pași dintre cei rămași
pășeam înapoi printre ace de brad, prin frânze uscate de griji
plecam dincolo, noi, amândoi
de ajuns nu a ajuns decât pasul, noi am rămas suspendați între noi
acoperiți-mă iarăși cu flori
potecile zac stranii la picioare de nori
șuvoi de sânge țipă în mine, arterele sunt pline de glod
cad firele vieții când pleci
mă cațăr pe firul de iarbă
mă aștepți iarăși în prag
offf, mi-e dor de cel drag
dar pasul e gol, se afundă în nămol
vroiam să mă nasc, dar unde să fac acel pas
acum zac în firul de iarbă țesut între noi
poarta e deschisă dar pragul e gol
sunt pasul uitat într-un veac
și plâng astăzi, mă plâng
eu am plecat cel dintâi
adresa mea o găsiți, mâine, la căpătâi

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

27 august, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Poem scris pe șină

Poem scris pe șină

După ce ai plecat am șezut și am plâns
Între șine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenușii cu dispreț mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.

Îngeri albi si-mpiegați defilau permanent,
Cineva anunța un alt tren peste-un veac,
Între șine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simțeam dependent.

Călători cenușii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau pe peroane năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecții punând între noi amândoi.

Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau și aștept pe peronul de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre șine de tren…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

27 august 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Tac zgomotos…

TAC ZGOMOTOS…

Nu, nu-i asta lumea
în care prindem un sens…
când zilele trec aspre,
sau trec fără spor
în silabe mă descompun
în întunericul dens
aşa cum nu m-am gândit
niciodată să mor
serios
aşa cum nu-ţi aprinde-n suflet
nimeni lumina
şi ani buni nu ţi se-ntâmplă nimic,
nimic care să rupă rutina…
sub semnătura zilelor acestea
tac zgomotos…

Doar câteodată… sar la fereastră,
ca şi cum văd o umbră, ceva…
contopire
desperecheată
aşa-ţi trebuie,
dacă n-ai murit când trebuia!
acum trăiesc cea mai adâncă formă de iubire
acum mă pot preda
de bună voie ţie
şi-mi caut mâinile grele
îngropate în alte mâini cândva…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

27 august, 2018

Imagine internet

Florentina SAVU: Lasă-mi Doamne

LASĂ-MI DOAMNE

Te rog Doamne, lasă-mi visul să se nască sănătos,
Să-l strâng în brațele-mi calde ca pe un copil frumos,
Să-l înalț ca pe-un voinic apărut de prin poveste,
Să-mi fie privirea dulce cât alăturea îmi este!

Lasă-mi Doamne primăvara să mă mângăie sublim,
Lasă-mă să simt cum eu și cu ea întinerim,
Lasă-mă să simt iubirea cu toți porii și-ntreg trupul,
Cu ea să sfredelesc cerul și desigur și pământul!

Lasă-mă să fiu acasă, și în cer și pe pământ,
Să am case de iubire și un leagăn de flori sfânt,
Să mă dau în el zburând peste pod de aer dulce
Care cu magia-i sfântă unde mi-e drag m-o conduce!

Lasă-mi Doamne vara toată să mă plimb prin ea regină,
Să zbor din floare în floare precum zboară o albină,
Să-i culeg nectarul tot și din el să-mi fac provizii,
Să-mi umplu cămara vieții cu dulcețuri și principii!

Lasă-mi Doamne toamna mândră să-mi hrănească fericirea,
Să-și reverse peste mine cu bogăție iubirea,
Să-mi aștearnă-n suflet doruri și
covoare de frumos,
Să mă poarte printr-o lume de-adevăr și de duios!

Și de-o fi să-mi aduci iarna, te rog adu-mi-o cu milă,
Să nu faci din mine Doamne o bătrânică senilă,
Să mă porți cu demnitate spre cel mai de sus castel
Și eu să îți devin Sfinte, cel mai bun învățăcel!

———————————–

Florentina SAVU

27 august, 2018

Imagine internet

Anca-Maria DAVID: Te aștept sub plopul de la țară

TE AŞTEPT SUB PLOPUL DE LA ŢARĂ

Te aştept sub plopul de la ţară,
Unde-i pământul românesc,
Trecând prin lanul de secară,
Să-l strâng la piept şi să-l iubesc.
E roditor şi e bogat,
Greu încercat de mii de ani,
Mulţi străini l-au invadat,
Şi au vrut să-l ducă la împărat,
Dar un popor cu dor de glie,
Statornic şi iubitor de neam
Nu l-a lăsat la împărat,
Luptând şi pentru un colţ de pâine,
N-au închinat ţara sub un alt nume.
Astăzi, în vremuri tulburi
Te aştept, române, în zbaterea lumii,
Te aştept în Grădina Maicii Domnului,
Te aştept sub plopul de la ţară,
Să ne unim într-un glas
Ca-n vremurile bune,
Iubind ce ne-a mai rămas,
Credinţa şi neamul.

———————————-

Anca-Maria DAVID

27 august, 2018

Lilia MANOLE: În ie – Ţară, până moare

ÎN IE – ŢARĂ, PÂNĂ MOARE

La anii trişti, veni bătrâna-
O maică stareţă din schit,
Cu fruntea albă şi străină,
Dârzenia-i creştea din mirt.

Trecuse visele într-o carte,
Pe suflet, psalmii se căzneau,
Rostiţi fiind pe jumătate,
In cerul gurii, harul întregeau.

Din stele harice, pururea senină,
Bătrâna Țară era din ambrozie,
Şi tremurau, auzind cum vine,
Toți fariseii, laicii, nerozii.

Creştea copiii și nepoţii,
În ia-i sa de sărbătoare,
Şi lutul îl călca cu mâna,
Zidea cetăţi, suind la soare,

Din scara pomilor de vară,
Pe trepte fragede, ştergea
O frunză, ce se scutura să moară,
Îngenunchind la rugă, o-nvia

Aşa era acea mireasmă,
În colţul gurii ei, o floare,
Cu sarică, era mireasă,
În ie – Ţară, până moare.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

27 august, 2016

Lavinia BUD: Arată-te lună

ARATĂ – TE LUNĂ

Ascunde-te lună
în conul de umbră,
mâine să iasă
o dalbă crăiasă,
glob de lună plină,
orice rău alină,
de la cel fecior,
de maică curată,
de viață-ncercată,
trecută pe vale,
a plângerii cale,
pentru drag fecior,
fala ochilor.
Ce – a purtat pe cale
în păr argintate,
pe obraji ridate
poverile toate.
Arată-te mare,
tot pe lângă soare,
inel de logodnă
să-l vadă pe boltă
suflete din lut,
rătăcite-n drum,
oameni cum își spun.
Senini să – și dorească
viața s-o trăiască,
fără întristare
și patimi amare,
ca tine să crească
și să nu umbrească,
nici sufletul lor,
zbor de alb cocor,
care se întoarce
din cele țări departe.
Copiii să-i crească,
tot pe lângă zare,
plină de lumină
și cu pace scrisă.
Fii să mulțumească
pentru rugăciune,
pentru stăruință
și pentru credință.

————————————

Lavinia BUD

Timișoara

27 august, 2018

Lilia MANOLE: 27 august

27 AUGUST

O, sfânt popor, cel care neștiut-ai Ziua
Menirii și puterii tale, să te Înalți!
Ce sărăcit ești, să privești desfrâul
Atâtor conaționali, care nu -ți sunt frați!

Trădată Țară, și popor trădat, și om!
La Eminescu pe țărână nu ai plâns!
Ce subjugat te ții încă rodind în pom
Fructul căderii încoronat și-n tine strâns.

Copil orfan, casă pustie, veche poartă,
Închiși ca într-un geamăt de rele osândit,
Pe cerurile voastre, din clopot bate-o șoaptă,
Biserici sunteți voi, cei în genunchi umblând.

Îngenuncheat popor, cu bestială soartă,
Cu demagogi umblând fugar prin lume,
Nevinovați copii tot scrijelind în piatră
O viață dobândita din har și închinăciune.

Laici fățarnici, măști și costume, dresuri,
Găști, farmazoni, coțcari de toată mâna,
Acestea vă sunt emblematice parisuri,
Dar ați lăsat în Țară să plângă și rușinea.

Sfânt popor, îndreaptă-te din vechiul jug,
Că fără biruință ei fac isprăvi mai mari,
Deschide-te luminii, și îndoaie-te spre plug-
Aici ai să te simți mai cult și mai solar!

Îngenuncheată Țară, popor, slăbit de vrere,
Mancurtizare dusă de-al dușmanului cap,
Pe când înțelepciunea arsă -i în tăcere,
Țara ne-o conduc toți cumularzii ăstui Veac!

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

27 august, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Noi și marea

Noi și marea

Perechi corăbiile treceau pe ape-
amintirile sălășuiau adânc în noi
ne-având nicicând cum să scape ,
și-n urmă parfumul de alge șuvoi.

Păream mateloți la margini de lume
catargul urca înălțat spre infinit
inima se preschimbase în scoică de aur
luminând ca amnar în zenit…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

27 august, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Ascult tăcerea

Ascult tăcerea

E plin văzduhul de tăceri
Penumbre îți acopăr chipul,
Sub soarele adânc și roșu
Respiră plaja și nisipul.

O dezmierdare văd, de valuri,
Și luptă surdă, mi se pare
Meduzele corale poartă
Tăcerile din fund de mare.

Și sufletul tăcând o clipă
Parcă în piatră se preface,
Un zbucium uriaș ne cere
Ca plată tot atâta pace.?!

—————————

Violeta SECOȘAN CADAR

Timișoara

5 august 2017