DORNELY
Doctore Dornely,
dă-mi un pup mic să am cu ce mă hrăni
până vii
cu rețeta fericirii tale
de o zi
și doctore,
împarte-mă în porții de iubire când mă tratezi
cu medicamentul tău minune
în zori de amiezi
doctore,
se întâmplă ceva cu inima mea
se întâmplă că te iubesc și nu pot sta
locului
până vine rețeta ta
doctore,
când vii
și revii
doctore,
să-mi dai un pup mic
să-am cu ce-mi hrăni
dragostea
prescrisă în rețeta ta
doctore,
doctore, vindecă-mi iubirea de tine
doctore,
doctore.
.
ZBORUL UNDELOR
Te voi iubi cu puterea aripilor din zborul păsării alpine
și niciodată nu voi spune zborului ,,adio,,
Cu aripa stângă voi iubi izvorul senzorial al coapsei corneene
Cu aripa dreaptă voi iubi lumina ochilor tăi aprinsă de haruri divine
Cu patima zborului voi iubi tot ce te înconjoară
Născută fecioară a ideii de pură iubire crescută în grădinile simțirilor de odinioară
Doar să planezi în curenții universulului vreau
Nimic să nu-ți taie aripa gândului și mereu să urci spre înalt
Acolo voi fi așteptând venirea momentului de repaus stabil
Când mișcarea undelor tale ne va copleși pe amândoi cu iubiri corneene, visând
Patimă a gândului cuantic complementar
În ochii mei răsar doar imagini cu tine pictând zborul undelor, senzorial
TE IUBESC, MINUNE CORNEANĂ! Indiferent ce va fi, să nu uiți.
.
DOR ȘI VISE
cu iubiri atinse de geana zorilor
Prinse în șirag la umbra brațelor reci
întinse sub arcul dorințelor
cu buze moi stropite
de jarul sărutărilor
stinse cu focul dezlănțuit al iubirii împlinite
Și iar dor și iar vise
cu iubiri promise de flacăra ochilor
aprinși sanguin de senzorii viselor pe malul cu flori
unde pașii speranței ne poartă
cu viteza luminii din taina zorilor
.
DOAMNA VISELOR
Când vii
apropie-te gândului
întreagă
fără foșnet
Cum visam noi virtual la începutul erei viselor
că ne-om iubi cu drag
prețuire și respect totalitar
Și Doamnă a viselor
să știi
că așa va fi în era viselor ce noi o vom trăi
Pentru că iubirile nu mor
intră în legenda materiei inteligente
și vor rodi mereu iubire
dor
atingere și mângâiere
vise
cu care îndrăgostiții se vor hrăni la umbra stelelor.
.
TE IUBESC
Așează-mă în glastra sufletului tău
Ca pe un lan cu maci înfloriți
Ce se leagănă în faldurile zilei
Colorând câmpiile planetei
Cu zâmbetul lor înroșit de adieri
Te iubesc de nu mai știu de mine
dacă în orice clipă nu știu ceva de tine
Lasă-mă să îți închin acest cântec de dragoste
Care va aminti despre noi
Celor ce se vor iubi în mijocul lanurilor de pe câmpiile planetei
Tu
Doamna viselor mele târzii
Eu
Doar o creangă pe focul sărutului
.
DOAMNA MEA
Dacă aș avea o clipă de plus
să trec de apus
când păsările nopții închid lumina sub aripi
aș urma Calea Lactee
poate aflu izvorul scânteii ce aprinde flacăra viului
Aș face popas pe planeta ințială
Planeta Femeilor
și te-aș invita
Doamna mea
să le înveți și pe ele a iubi
cuantic
astral
și cornean
Poate așa aducem o clipă de plus
planetei duale
unde bărbat și femeie
au fost primiți temporal.
Dacă am avea o clipă de plus
ne-am iubi
Doamna mea
Și fuziunea seminței inițiale a iubirii primordiale
Am lua-o cu noi să străbatem împreună
Calea Lactee
.
CUANTHIA
În Panteonul dragostei mele
locul iubirii este glastra cu o singură floare.
Cuanta universului din care eu am extras seva cuvântului inițial
Iubesc cornean o invenție telurică a prafului stelar
Pe care am întâlnit-o întro zi
desenând poeme de iubire pe cerul unei galaxii aparente
Era un simbol al femeii inițiale
ce impregna universul cu molecule din curcubeul iubirii
-Dă-mi mâna,
mi-a zis
Să alergăm împreună pe câmpiile cerului
poate învățăm să iubim zborul materiei pe calea undelor
Eu voi fi muza ta
și tu darul ce l-am visat într-o dimineață târzie
Împreună vom bate la poarta eternității
și
de ne va primi
vom rămâne în istoria materiei
ca două cuante ce s-au iubit terminal
.
LEGEA CĂLĂTORIEI
Născut spre a te bucura de viață
Dacă merg înainte întâlnesc răsăritul
Ce iubesc când ating este eroina visului
Doar după ce frunzele acoperă pământul
are voie zăpada să se așeze
Visul oricărei semințe este o floare cu alte semințe
Înainte de a semăna, desțelenește brazdele îmbătrânite de ger
Iubirea se cuibărește între palmele celor ce merg pe drumul vieții ținându-se de mână.
.
GIUVAIERUL VIEȚII
Lacrima
ivită din coada unei comete
picătura ce stinge flacăra cerului
luminează trecerea din timpul pierdut
fără a ne iubi astral cuantic și cornean.
Iubirea este giuvaierul vieții
îmi spui
și la umbra brațelor tale mă înclini în atracții
biunivoc saturate de întâia treaptă a iubirii.
Te alint cu un ,,pup,, senzual
și tu te topești și curgi prin venele mele
ca izvorul primordial al primei atingeri.
Urc atunci dealuri și văi
înălțimi amețitoare
și culmile pe care amândoi ajungem
descătușați de împotriviri
ne duc în locul unde a apărut prima dată giuvaierul iubirii.
Ți-l prind delicat la gât
Aranjându-i nestematele peste umeri tăi
răvășiți de a doua treaptă a iubirii
și împliniți
ascultăm muzica nopții pustii
inventată de lacrima ivită din coada unei comete
picătura ce a stins flacăra cerului din ochii tăi
luminați în exces pe treptele iubirii noastre târzii.
.
REGNUL INFORMAȚIEI
Faceți icoană din lacrima universului
și închinați-vă la molecula apei
ca la o starea de agregare a materiei
unde embrionul viului a încolțit
prima celulă a iubirii
Această molecula inițială a spațiului-timp
vă va potoli setea cunoașterii
și drumul ei pietruit cu hieroglife
vă va arăta calea întoarcerii la rădăcina cuvântului
rostit sentimental sub ploile diluviene
mrene ale primelor stringuri
sub care zeii s-au iubit senzual
inventând-o pe Afrodita
Pace în circuitul tău sanguin cititor de gaze în stele
Ce pică de sus este doar transpirația regnului informației
din starea inițială a materiei inteligente
Tu iubește-ți aproapele cu dragostea lui pentru tine,
și embrionul viului va încolți mereu în celula iubirii.
.
VISCERAL
Dor și dor de tine
noapte și zi
Iubire
Ce fel de iubire o fi
de nu pot trăi
decât măsurându-mi spațiul de timp
doar cu tine
O iubire de gând
undă de undă spectral trimisă în neant
vis de atingere a șoaptei rostită sentimental
și
vidul cuantic unde tot se învârte
gravitațional
Ce fel de iubire o fi
doar universul o ști
de împarte dorul în bucăți de amiezi
diminețile în roua zorilor din molecula apei topindu-le
întunericul primirdial
visceral luminându-l
cu chipul tău.
Autor: Zamfir Anghel Dan
