De dragul tău
De dragul tău, nu las să plece toamna
şi timpul am să-l ţin pe loc doresc
am să-ţi iubesc iubirile cu roua
căzută pe obrazul meu domnesc
.
De dragul tău, am să implor pădurea
să nu mai plângă să ne ascundă-n ea
să ne iubim iubirea de cu toamnă
ca să topim cu ea şi iarna grea
.
De dragul tău şi soarele de pot
am să-l opresc l-amurg într-o poiană
să ne-ncălzească dragostea pe rană
când mă frământi cu cerul peste tot
.
De dragul tău, aş da orice la schimb
să-ţi pot aduce stelele în prag
să-ţi lumineze braţele de nimb
când le sărut şi mori de al meu drag
.
De dragul tău, altar de toamne aş face
din brumele virgine de pe flori
şi te-aş iubi… o, doamne, cât te-aş iubi
aş face din iubire… sărbători
.
Vultur de lună nouă
De atâtea zile plângi toamnă
plângi frunze pe umbre de surâs
plângi clipe de plumb
pe aripi de vânt
plângi amurg ruginiu
pe seri de uitare
.
De atâtea zile
plângi toamnă
peste tăcerea pământului
puţin îţi pasă
că mă risipesc în furtuni
să alung ninsorile crizantemelor
că mă topesc la tîmpla norilor
unde dau de băut zeilor
sânge din cenuşa plânsului
.
De atâtea zile
te rog, toamnă, să mă scuturi
de ţărâna somnului
să-mi ştergi ochii de strigătele albastre
ale apelor viitoare
ce înfloresc lângă dragostea
ce încearcă zborul diurn
.
De atâtea zile
te rog, toamnă, umblă-mă
peste nevăzut
să fiu vultur de lună nouă…
.
Pe unde umbli viaţă fără nume
Pe unde umbli viaţă zbuciumată
când eu te-aştept tăcută printre toamne
unde ţi-ai pus tu umbra argintată
şi paşii tremurând… pe unde Doamne?
.
Unde-ai mai poposit ultimul ceas
pe al meu cer ai mai văzut tu soare
din visul meu mai ştii ce-a mai rămas
când toată trecerea prin tine doare
.
Pe unde timpul îl tai în cuvinte
şi fără număr clipele robeşti
de mine tu îţi mai aduci aminte
mai ştii din când în când să mai iubeşti
.
Pe unde umbli viaţă fără nume
de atâta vreme vinul tău de sfinţi
s-a-ntors în via mărilor din lume
dacă ai putea mai vino să m-alinţi
.
Te aştept în odaia obscură
cu somnul mai treaz decât un salcâm
mai pune-mi de vii un lotus pe gură
şi lasă deschisă o poartă la drum…
Valentina Ștefan, Craiova